Traian Băsescu, atac la UDMR

Traian Băsescu are oarecum dreptate referitor la unii maghiari din România care vor avantaje și drepturi în plus față de restul cetățenilor români, dar comparația pe care o face cu țiganii este amuzantă: țiganii nu au avut probabil niciodată o identitate națională așa cum au avut ungurii și românii (de exemplu).

Pînă acum aproape 200 de ani țiganii au fost în mare parte robi (sclavi) pe teritoriul actualei Românii, în timp ce maghiarii au avut statut privilegiat în Transilvania (statut pe care unii urmași ai acelor maghiari) ar prefera să-l recîștige.

Concert Ternipe la Toamna Oradeana 2012

In 13 octombrie, parcul 1 decembrie din Oradea, a avut loc un concert Ternipe cu muzica tiganeasca cintata de tigani unguri. Pot spune ca a fost un succes pentru ca publicul (indiferent de nationalitate) a reactionat excelent la melodiile interpretate pe scena, de multe ori cintind la rindul lor, impreuna cu tiganii.

Problemele ridicate de statisticile INS referitoare la minorităţi

Recensămîntul realizat anul trecut a fost discutat şi rediscutat, atît din punctul de vedere a organizării, cît şi a rezultatelor preliminare publicate recent. Pe lîngă implicarea (mai mult sau mai puţin forţată) a Institutului Naţional de Statistică (INS) în scandalul suspendării şi a încercării de demitere a preşedintelui Traian Băsescu pe marginea numărului total de români cu drept de vot, Cotidianul.ro susţine că sînt surprize de proporţii în ce priveşte minorităţile ţiganilor şi a maghiarilor (încercaţi să le scuzaţi apelativul de romi).

Hocus – pocus cu romii

Pe 2 februarie 2012, Cotidianul.ropublica rezultatele provizorii ale recensământului din 2011, conform datelor comunicate oficial de INS. Atunci, am făcut următoarea constatare: „populaţia stabilă a României a scăzut, toate etniile, cu excepţia celei rome, au mai puţin membri”. Comparând în februarie datele finale ale recensământului din 2002 cu datele provizorii din 2011, rezulta că etnia romilor a înregistrat o creştere sensibilă, de la 535.140 de persoane în 2002, la 619.007 persoane în 2011. (Atragem atenţia că în ambele situaţii era vorba de romi recenzaţi – adică găsiţi acasă şi care au răspuns chestionarelor – care intrau în calcul la populaţia stabilă a României).

Surpriză mare acum, după publicarea rezultatelor preliminare (de regulă aceste date sunt finale din punct de vedere statistic şi pot diferi foarte puţin faţă de cele provizorii – n.a.). Numărul etniei romilor a „coborât” la 247.058 persoane. Diferenţa, în minus, de 371.949 de persoane este una enormă. Sociologii au considerat, atunci când au analizat datele publicate în luna februarie că o creştere a numărului de romi faţă de 2002 este una normală, ţinând cont de sporul natural al etniei. Chiar au fost voci, în luna februarie care susţineau că în realitate număr romilor este şi mai mare, dar mulţi n-ar avea acte şi nu sunt recenzaţi..

Unguri mai puţini ca în 2002, dar mai mulţi decât în februarie

O altă situaţie, să-i zicem ciudată, o întâlnim în cazul minorităţii maghiare. Recensământul din 2002 consemna un număr de 1.431.807 etnici unguri. În februarie, INS a dat că în România mai sunt 1.237.746 de etnici unguri. Diferenţa în minus, de 194.061 a fost considerată ca fiind una normală ţinând cont de trendul în scădere a populaţiei stabile din România. Surpriză după publicarea datelor preliminare ale INS: etnicii unguri au ieşi acum cu 30.698 mai mulţi. La nivelul numărului de maghiari din România, o corecţie de maxim 3.000 de persoane între datele provizorii şi cele preliminare ar fi de acceptat. Un număr de 10 ori mai mare ridică însă semne de întrebare.

Mai multe informaţii, inclusiv o listă cu numărul de membri ai principalelor etnii din România, se găsesc pe cotidianul.ro.

Pe de altă parte, Arad Online susţine că sînt unele localităţi din judeţul Arad nu există nici un ţigan, cel puţin printre cei declaraţi în acte, deşi în opinia autorului ar trebui să existe.

Judeţul Arad are o populaţie stabilă de 40.9072 de persoane, majoritare fiind femeile (211.856 de persoane). Cam aşa ar putea fi rezumat recensământul realizat în toamna anului 2011 în doar două cuvinte. Dar, după cum ne-am obişnuit deja, deşi ştim multe, ştim, de fapt, foarte puţine. Iar acest lucru sare în ochi dacă ne uităm puţin peste datele adunate de recenzori în judeţul nostru. În ceea ce priveşte naţionalitatea, 354.061 dintre arădeni sunt români, 37.207 sunt maghiari, iar topul este încheiat de populaţia romani (ţigani), cu 7.182 de persoane. Puţine, mult prea puţine persoane de etnie romani declarate, faţă de realitate. Şi de acest lucru ne convingem în momentul în care ne uităm pe recensământul luat pe fiecare localitate din judeţ în parte. De exemplu, în Chişineu Criş, din totalul de 7.577 de locuitori, doar 12 s-au declarat romi, iar în Ineu, din 9.078 de persoane, doar…3 şi-au dat etnia „pe faţă”.

Apoi, nu mai puţin de 28 de localităţi, dintre cele 72 ale Aradului, nu au niciun ţigan, potrivit datelor. Acestea sunt Apateu, Bata, Brazii, Buteni, Conop, Dezna, Dorobanţi, Felnac, Hălmagiu, Hălmăgel, Igneşti, Moneasa, Petriş, Pilu, Pleşcuţa, Şagu, Săvârşin, Şeitin, Şicula, Şilindia, Şiştarovăţ, Şofronea, Ususău, Vărădia de Mureş, Zăbrani, Zădăreni, Zerind şi Zimandu Nou. Şi asta în condiţiile în care, de exemplu, Zimand Cuz, sat aparţinând de Zimandu Nou, este cunoscut ca fiind locuit în majoritate de ţigani, iar Şeitinul are o parte a comunei locuită doar de această etnie. Iar exemplele ar putea continua.

Punctul de vedere continuă în articolul de pe Aradon.ro.

Adevărul.ro: Au ţiganii biserică?

În cursul acestei săptămîni Adevărul.ro au abordat subiectul ţiganilor din punct de vedere istoric şi cultural. Şi, evident, religios – lucru evident din titlul articolului. Nu pot spune că am auzit pînă acum expresia despre biserica ţiganilor (că a fost clădită din slănină şi aşezată în calea cîinilor), este ceva ce va trebui cercetat mai în detaliu – este un aspect destul de relevant al lucrurilor spuse despre ei.

Despre manifestările de religiozitate ale ţiganilor în urma acestor porunci vorbesc sursele germane consultate de cercetătorul Marian Zăloagă. Ţiganii din Transilvania, menţionează acestea, nu aparţin unei confesiuni aparte. Ei se ataşează confesiunilor îmbrăţişate de comunităţile pe lângă care trăiesc.

Ţiganii din ţinuturi secuieşti şi ungureşti se ţin fie de reformaţi, fie de romano-catolici. Cu excepţia celor din regiunea Sibiului, care se ataşau de ortodocşi, mare parte din ei se botezau greco-catolici. Fiind atât de mulţi, au primit „subpopi” anume.

Ţiganii sunt însă dezinteresaţi de credinţă. „Nu arareori pot fi întâlniţi la biserică, mai ales la cea românească, (unde) sunt gata să te uşureze de bani sau de alte bunuri”, observa unul dintre saşii citaţi. De aceea, în multe localităţi, li se şi interzicea să rămână în sat pe timpul serviciului religios din biserici. Sunt, în fapt, oameni fără religie, fără credinţă în viaţa sufletului după moartea trupească. „Biserica ţiganilor a fost clădită din slănină şi aşezată în calea câinilor”, repetau saşii, cu plăcere, o vorbă de duh auzită de la români.

În secolul XIX sclavii ţigani au fost eliberaţi din robie. Citind articolul am remarcat textul despre Vasile Alecsandri şi Vasile Porojan, iar concluzia poetului este la fel de actuală chiar şi acum, la mai mult de un secol şi jumătate de cînd a fost emisă (deşi nu ştiu în ce măsură lumea este conştientă de acest lucru: prea mulţi preferă să se plîngă de problemele pe care le produc unii ţigani în loc să caute să schimbe situaţia în ceva mai bun).

Înduioşătoarea poveste scrisă de Vasile Alecsandri despre Vasile Porojan, prietenul ţigan din copilăria sa, rememorează trista istorie a dezrobirii ţiganilor de pe moşia părintească. „Frumoasă zi a fost aceea când, din balconul casei de la Mirceşti, am declarat ţiganilor adunaţi că sunt liberi! (…) Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare sălbatică şi bucuria lor prin o mie de sărituri deşănţate, ca oameni muşcaţi de tarantelă. Vreo trei bătrâni însă au început a plânge şi a-mi zice: – Stăpâne, stăpâne, ce ţi-am greşit ca să ne urgiseşti astfel, păcătoşii de noi?!… Ne faci slobozi?… Cine o să ne poarte de grijă de azi înainte?… Cine o să ne hrănească, cine să ne îmbrace, cine să ne cunune, cine să ne îngroape?… Stăpâne, nu te îndura de noi şi nu ne depărta de mila Măriei Tale!” Odiseea libertăţii a început cu birtul satului.

„Laia se opri la cea întâi crâşmă, povesteşte Alecsandri, pentru ca să celebreze noua lor poziţie socială, apoi se opri la a doua crâşmă, pentru ca să cinstească în sănătatea cuconaşului, apoi se opri la a treia, pentru ca să boteze cu vin libertuşca, apoi la a patra, pentru ca să guste dacă rachiul liber e mai bun decât celălalt etc., etc., şi astfel au dus-o întruna până ce, bându-şi până şi căciulile şi apucându-se de furturi, au ajuns în închisorile de la Roman, de la Piatra şi de la Bacău”.

După vreo şase săptămâni de le eliberare, ţiganii au revenit la Mirceşti. Însuşi prietenul copilăriei sale, ce învăţase meşteşugul de pitar, s-a întors „acasă” spre bătrâneţe. Primit şi tratat generos de poet, a dispărut însă după două zile, furând şi un cal.

„Pe cât e de neomenos faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de necumpătat faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi pripite”, concluziona Alecsandri în reflecţiile asupra foştilor robi ţigani.

Vreme de peste 150 de ani etnia ţiganilor a încercat să se adapteze vremurilor. Unii au reuşit, ajungînd să-şi etaleze bogăţia, însă mulţi alţii trăiesc de pe o zi pe alta. O etnie a contrastelor într-o ţară pe măsură.

Antena3: jurnalişti unguri furaţi la o filmare în judeţul Harghita

Se spune că nişte jurnalişti unguri s-au deplasat pînă în comuna Valea strîmbă, judeţul Harghita, pentru a face un reportaj despre un copil de origine ţigănească care obişnuia să fure în Ungaria. Cînd jurnaliştii au ajuns printre ţigani aceştia le-au furaţi banii şi telefoanele. Ungurii nu se aşteptau la aşa ceva: unii le furau banii, alţii negociau cerîndu-le înapoi banii pe care-i înapoiaseră… vroiau şi ei o recompensă.

Pînă la urmă jurnaliştii au recuperat 50 din cei 300 de lei pe care-i aveau la ei şi un telefon.

Conflict între maghiari şi ţigani în Racoş, judeţul Braşov. Un detaşament de paznici din forţele speciale sînt la faţa locului.

Despre Racoş se spune că este o comună din judeţul Braşov, la vreo 60 de kilometri de Braşov, în care trăiesc o mie de ţigani şi două mii de maghiari. Se mai spune că minorităţile respective au conflictele destul de violente şi că nu-s tocmai noi: în ultimele 3 luni pe străzile localităţii patrulează o echipă de 30 de paznici înarmaţi, foşti luptători de elită, a căror scop este să aducă ordinea.

Aşa cum era de aşteptat, mass-media a folosit prilejul de a face din ţînţar armăsar: Evenimentul Zilei, de exemplu, spune aici (printre altele – pentru că articolul se continuă pe paginana lor) că:

Raiul şi Iadul se întâlnesc la Racoş, situat la vreo 60 de kilometri de Braşov, localitate unde trăiesc 1.000 de ţigani şi alte 2.000 de unguri. Ultimii fac echipă împotriva romilor.

Furci, topoare şi vreo trei căruţe pline cu pietre au fost armele cu care ţiganii au încercat, în luna aprilile, să facă legea în comuna braşoveană Racoş. Ungurii din sat, cei care acuză încontinuu că tot ce muncesc ei fură ţiganii, au încercat să se apere. Din lupta dusă în mijlocul satului, cel mai “şifonat” a ieşit fiul primarului, care a stat săptămâni întregi internat din cauza pietrelor pe care le-a luat în cap. “Nu se mai putea”, spun maghiarii din sat, care au cerut aproape în genunchi primarului să fie păziţi de ţigani. După scandalul sângeros, poli­ţiştii din sat şi mai multe echipaje de jandarmi au încercat să facă linişte. Nimeni nu ştie însă de ce nu reuşesc niciodată să-i ţină deoparte.

Jurnalul Naţional spune aici (este tot un extras din articol) că:

În luna aprilie, mai mulţi ţigani i-au luat la bătaie pe localnicii maghiari care se aflau într-un bar din localitate. Patru persoane au ajuns cu leziuni grave la spital, anunţa Antena3. În urma încăierării, spiritele s-au inflamat în localitate. Oamenii declarau, la vremea respectivă, că din cauza ţiganilor au ajuns să se teamă să mai iasă din case. Aşa că autorităţile, cu ultimii bani de la bugetul local, au decis să apeleze la serviciile unei firme de bodyguarzi.

Specializaţi în misiunile din Irak, luptătorii din trupele speciale şi-au luat treaba în serios, aşa că, de când au ajuns la Racoş, au desfăşurat misiuni de filaj sub acoperire pentru a identifica oamenii- problemă din comunitate, dar şi misiuni de protecţie a civililor cărora li se cereau taxe de protecţie. Aceştia însoşesc chiar şi poştaşul în ziua în care se împart pensiile şi alocaţiile.

Bodyguarzii au venit înarmaţi, însoţiţi de câini de intervenţie, cu ATV-uri şi SUV-uri. Fondurile pentru angajarea trupelor speciale au fost asigurate de la bugetul local, care acum este pe terminate.

Soluţii? N-aş putea spune că am. Deocamdată. Ar trebui să cunosc toate informaţiile situaţiei, iar cele scris în mass-media nu prea are nici o valoare.

 

Sondajul unui lăutar ţigan

Un lăutar ţigan intră în cabina lui cu un aer nemulţumit şi începe să-şi strîngă lucrurile. Dupî el intră proprietarul localului şi  îi zice nervos:

– Atunci… e adevarat?… pleci?

– Sigur! Plec în străinătate! Asta-i o ţară de rasişti şi xenofobi!

– D…dar, spectacolul? Mă laşi aşa, în aer? Şi de unde ai scos-o pe asta cu rasismul şi xenofobia?

– Sînteţi!

– Bine! Cineva ţi-a zis ceva, nu? Păi îl dau afară, îţi jur!

– Nu, eu am facut un sondaj şi am ajuns la concluzia că asta-i o ţară de rasişti şi xenofobi!

– Un sondaj? Şi pot să ştiu ce întrebai?

– Eu întrebam: “Sînteţi de acord cu exterminarea ungurilor, ţiganilor şi farmaciştilor?”

– Farmaciştii? De ce farmaciştii?

– Exact aşa răspundeau toţi!

Related External Links

Gindul: Doi din trei romani nu ar tolera tigani in familie, unul din trei nu s-ar inrudi nici cu ungurii

Gîndul a scris în articolul de aici că majoritatea românilor condamnă Franţa pentru expulzarea cetăţenilor români ţigani iar 53% văd în întoarcerea ţiganilor un pericol pentru siguranţa lor şi a familiei.

40% dintre români asociază cuvintelor rom sau ţigan o însuşire negativă, chiar de tip infracţional: furturi, înşelătorie, cerşetorie etc şi doar 10% îi consideră pe ţigani “oameni normali, ca toţi oamenii”. Sunt rezultate dintr-un sondaj telefonic realizat în perioada 31 august – 1 septembrie de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), pe un eşantion reprezentativ de 1.231 de cetăţeni români majori. 37% dintre respondenţi au o părere proastă despre romi, iar 20% foarte proastă. Sondajul intitulat “Percepţia publică a minorităţii rome” are, susţin realizatorii, o “eroare maximă tolerată de +/- 2,8%”.

La întrebarea “Aţi fi de acord ca un rom/ romii să facă parte din familia dumneavoastră?”, 57% au răspuns cu dezacord total, iar 10% cu dezacord parţial. La aceeaşi întrebare, referitoare însă la maghiari, 24% declară dezacord total, parţial 6%. Totuşi, 53% dintre români ar face casă bună cu ungurii, încă 15% fiind parţial de acord cu o înrudire, în vreme ce doar 16% ar fi total de acord să primească în familie ţigani, iar 13 procente exprimă un acord parţial. 37% dintre români nu şi-ar dori un rom ca vecin, 32% nu-l vor nici măcar în localitate, 23% nici coleg de muncă. Cât despre unguri, procentele sunt 15% împotriva vecinilor de această etnie, 18% împotriva lor ca locuitori ai urbei, iar 14% nu i-ar suporta drept colegi. 11% dintre respondenţi nu ar vrea, sub nicio formă, unguri în România.

Related External Links

Orchestra simfonică ţigănească din Budapesta

În concert în Bruxelles.


Dansul maghiar numărul 5.

100 de viori ţigăneşti, concert din Praga, melodii ruseşti

Ciardaş (muzică tradiţională maghiară), concert în Atena

Related External Links