Ce sta sub pat si incepe cu ‘H’?

Cica statea un tigan cu consoarta lui pe margine patului si se spargeau in poante. Zice tiganu’:

– Nevasta, te-am ars! Ce sta sub pat si incepe cu ‘U’?

– Nu stiu ba, tigane…

– Un papuc fa, proasto…

Sta tiganca, sa gindeste si zice:

– Tigane, te-am ars! Ce sta sub pat si incepe cu ‘H’?

– Nu stiu, fa! ii raspunde barbatul dupa citeva momente de gindire.

– Halt papuc, ba !

Mamă, mamă, să mă mai spăl? Că deja mi se vede tricoul ăla roşu?

În vremurile de demult ţiganca cumpără pentru prima oară săpun în casă şi îl pune pe cel mai mic puradel să se spele. Cam fără chef, cel mic începe să se spele şi la un moment dat se opreşte.

– Mamă, să mă mai spăl? Că uite, deja s-a dus destul jeg de pe mine?

– Mai spală-te că încă eşti jegos.

După un timp, aproape speriat, copilul se opreşte din nou.

– Mamă, să mă mai spăl? Uite, apa din vană e deja neagră, aproape nămol?

– Taci şi continuă să te speli că eşti jegos.

– Mamă, mamă, să mă mai spăl? Că deja mi se vede tricoul ăla roşu pe care mi l-ai cumpărat cînd am fost prin Franţa acum 3 ani?

Sexul oral la tigani

Un tigan avea o super tiganca de nevasta. Dar avea o problema: nu i-o sugea sub nici o forma. Satul de rugaminti si de incercari de convingere tiganul se duce la un sexolog sa-l sfatuiasca:

– Domn’ doctor, am incercat cu bataia, cu vorba buna, nimic nu merge.

Doctorul sta un pe ginduri, analizind situatia, si il intreaba:

– Auzi, ii plac dulciurile?

– Da.

– Atunci e simplu: sa-ti pui pe jumate de penis frisca si pe cealalta jumatate ciocolata si o sa o ia sigur in gura. Vino miine si spune-mi ce ai facut.

A doua zi tiganul se duce la doctor. Acesta, curios, il intreaba:

– Ei bine, a luat-o?

– Ar fi luat-o ea, da’ ce, a avut loc de copii?!?!

Un cuplu de ţigani se duce la tribunal

Un cuplu de ţigani se duce la tribunal. Ţiganul începe să se plîngă:

– Dom’le judecător, io vreau sa divorţez de asta, că este proastă şi nu am ce descuta cu ea.

– De ce domnule??

– Păi, haideţi să îi pun o întrebare să vedeţi că este aşa proastă că nu ştie să răspundă… Ia spune, fă, ce avem noi sub pat şi începe cu O?

Ţiganca:

– Dacă nu e oală atunci nu ştiu…

– Greşittttt, fă!… sub pat se află O pereche de pantofi…. Vedeţi domnule judecător ce proastă e?

– Da, da, aveţi dreptate…

Ţiganca se apucă şi ea să comenteze, nu se lasă mai prejos:

– Da’ ia spune, bă, boule, ce se află sub pat şi începe cu H?

– Nu ştiu, fă, nu ştiu!

Ţiganca jubilează:

– Haialaltă pereche de pantofi… Acum cine e mai prost, domnule judecător? Ha, cine?

ZigZagOnline: Povestea unei tinere romance: Dintr-o satra de tigani, direct la Universitatea Sorbona

ZigZagOnline prezintă povestea Aninei Ciuciu, o tînără ţigancă emigrată în Franţa împreună cu familia ei acum 13 ani. Din tabăra de ţigani în care a crescut Anina a reușit să ajungă la una dintre cele mai prestigioase universități din lume: Universitatea Sorbona din Paris.

Prin perseverența de care a dat dovadă și grație școlarizării sale, tânăra româncă a reușit să ajungă la cursurile acestei universități, fiind un lucru privit cu mare mândrie atât de familia ei, cât și de ceilalți romi din șatra în care a crescut.

În anul 1999, ajunsă în Franța la vârsta de 9 ani, Anina Ciuciu s-a stabilit la Bourg-en-Bresse, împreună cu părinții și surorile sale. Familia ei a trăit în cele mai grele condiții, locuind într-o cazarmă dezafectată, în interiorul unei camionete, cu cortul pe stradă, fără a avea mâncare în fiecare zi, după cum informează postul de radio RTL, citat de Mediafax.

Mai multe informaţii se găsesc aici.

O ţigancă se plînge la doctor

O ţigancă se plînge la doctor că în fiecare an are un alt copil şi nu mai poate rezistă în aşa fel. Doctorul îi dă o sugestie:
– Nici o problemă: du-te acasă şi cînd vrea ţiganul tău să faceţi un copil bagă-ţi picioarele într-un borcan de 10 litri.
După o lună ţiganca vine iar la doctor, din nou gravidă. Doctorul o întreabă:
– Ai făcut ce ţi-am spus?
Ţiganca răspunde:
– Da, dar nu am găsit un borcan de 10 litri şi am luat două de 5 litri.

Noaptea, ţiganul şi ţiganca, într-o lumină chioară, dormeauul şi ţiganca, într-o lumină chioară, dormeau

Noaptea, ţiganul şi ţiganca, într-o lumină chioară, dormeau. Pe la ora 3, ţiganca se trezeşte şi începe să se holbeze la perete. După cîteva minute începe să-l ghiontească pe ţigan:
– Ţigane, ţigane… scoală bă mînca-ţi-aş…
– Ce vrei fă, că te tai să-nebunesc?
– Şcoală, bă, trăiţi-ar mă-ta!
– Fă, te disec, să fac pîrnaie…
– Şcoală bă, n-auzi…
– Zi fă, ce-i?!
– Bă ţigane, pe perete acolo sub icoană e un gîndac?
– Da’ ce-ai vrea fă să fie… un Grigorescu?

Ţiganul o scoate pe ţigancă la restaurant la Athenée Palace

Ţiganul o scoate pe ţigancă la restaurant la Athenée Palace. Vine chelnerul să ia comanda. Ţiganul comandă tot felul de mîncăruri, iar ţiganca numai friptură, de cîteva ori. Ţiganul o întreabă:
– Da’ ce ai fă, de nu mănînci şi tu o supă, o salată, ceva?
– Păi, ţigane, n-am mai băgat carne-n mine de un an!
– Ce spui fă, pu*a mea e zarzavat?

Ţiganul o scoate pe ţigancă din nou la restaurant la Athenée Palace, cu o altă ocazie. Vine chelnerul să ia comanda. Ţiganul ia o ciorbă, ţiganca cere o îngheţată. Mai tîrziu, ţiganul comandă o friptură, ţiganca încă o îngheţată. La desert, ţiganul o prăjitură, ţiganca, a treia îngheţată. La sfîrşit, cînd vine chelnerul cu nota de plată, îi întreabă dacă ar mai dori ceva. Ţiganca zice că ar mai mînca o îngheţată, la care ţiganul exclamă supărat:
– Ajunge fă. La noapte, te f*t sau mă dau pe derdeluş?

O ţigancă se duce la teatru

O ţigancă se duce la teatru. La întoarcere ţiganul o întreabă:
– Cum a fost fă, la teatru?
– Stai să-ţi povestesc. La intrare toată lumea ţinea beletele în mînă aşa că l-am scos şi eu. La uşă, unul mi-a rupt beletul. Am vrut să ţip, dar cum nimeni nu ţipa, n-am mai ţipat nici io. Am intrat, m-am pus pe scaun şi deodată s-a stins lumina. Am vrut să ţip, dar cum nimeni nu ţipa, n-am mai ţipat nici io. La un moment dat, ăla de stătea lîngă mine, mi-a băgat mîna în pi*dă. Am vrut să ţip, dar cum nimeni nu ţipa, n-am mai ţipat nici io.
– Lasă asta fă. Piesa, piesa cum a fost?
– Mult mai mare ca a ta!

Ţiganca la control medical

Se duce o ţigancă la un control medical. După ce o consultă medicul îi spune:
– Ai laringită şi cistită.
Iese ţiganca din cabinet, ţiganul ei care o aştepta pe hol o întreabă curios şi cam agitat:
– Ce boale ţi-a găsit doctoru fă?
– Păi, e lărgită, dă-i cinstită, mînca-ţi-aş gura!

Ţiganii după inundaţie

Ţiganul clarinetist cu ţiganca lui stau lîngă firul apei. La un moment dat vine o inundaţie şi le ia bordeiul la vale. Televiziunea ajunge rapid la faţa locului şi îi ia interviu ţigăncii:
– Haoleu şi hai da capu mieu că mi-a luat frumuseţe dă palat şi am rămas la bătrîneţe cu candriu ăsta de ţigan fără adăpost, etc…
Ţiganul nu zicea nimic, stătea doar la marginea apei şi se uita nostalgic în urma bordeiului care se cam ducea la vale, da’ ţiganca începe să-l laude:
– Haulio, mo, mînca-te-ar viermii şi urî-te-ar soarili şi luna, spune şi tu ceva că nu vezi c-a venit ăştia dă la ăia care îţi ia mutra, mă?
La care ţiganul răspunde:
– Căsuţa noastră, cuibuşor de dat la buci, unde pu*a mea te duci?…

Ţiganca la cumpărături

O ţigancă întîrzie acasă. Cînd ajunge, într-un final, o ia ţiganul la întrebări:
– Unde mi-ai fost fă pînă acum?
– Ţigane să vezi că am luat bani şi am fost să fac cumpărăturile.
– Şi ce ai luat fă?
– O ligură de lemn.
La care ţiganul se apucă să comenteze:
– Fă noi nu avem bani de mîncare şi tu cumperi mobilă!…

Ştirile ProTV: Vizita în şatră, experienţă de neuitat pentru francezii care vin în România

In plina campanie de expulzare a tiganilor din marile capitale ale lumii, un roman din Iasi, fost politist, s-a gandit sa-si aduca in Romania cativa prieteni francezi, care sa traiasca in coliba cu puradeii si sa manance la ceaun.

Strainilor le-a placut traiul liber, iar cand au dat cu ochii de tinere pirande chiar ca au ramas cu gura cascata. Despletite si cu fuste inflorate, tinerele tiganci le-au luat piuitul musafirilor.

Dupa ce au invatat sa danseze, francezii au trecut la treaba. Mai exact, si-au facut singuri potcoave pe care le vor duce acasa pe post de talisman.

Timp de cinci zile, oaspetii au dormit, au gatit si au mancat cu satra care a trecut si pe la Paris. Mamaliga le-a dat insa cele mai mari batai de cap frantuzoaicelor care s-au crucit cand au auzit ca tigancile invart in ceaun de cel putin doua ori pe zi.

Francezii au fost adusi aici de Ionut, un tanar 24 de ani, el insusi de etnie roma. A fost doi ani agent de politie, apoi a plecat in Franta la munca, unde i-a cunoscut pe cei sapte temerari.

Ionut spune ca va continua sa aduca tineri straini dornici sa vada cum traiesc tiganii romani care isi castiga existenta cinstit din meserii traditionale si nu fura portofelele altora.

Sursa: Ştirile Protv.ro.

Related External Links

Cristiana Grigore: Cum a ieşit la iveală ţiganca din mine

Mi-a fost greu să aleg doar o parte a opiniei Cristianei, mi se pare chiar interesant ce spune, aşa că am pus-o pe toată aici.

Cristiana Grigore, o jurnalistă româncă de etnie romă, vorbeşte într-un editorial din ziarul american New York Times despre problema ţiganilor în Europa, despre copilăria sa, în care şi-a negat originile, şi dezvăluie motivele care au determinat-o să marturisească tuturor faptul că este ţigancă. Grigore este in present bursieră Fullbright la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee, SUA.

“Colegii mei de la Universitatea Vanderbilt din Tennessee, unde am primit o bursă Fullbright, vorbesc mai mult decât anul trecut despre aspecte legate de ţigani/romi.

Mi-ar fi plăcut ca acest lucru să se fi întâmplat datorită mie, dar a fost de fapt rezultatul recentelor expulzări ale ţiganilor din Franţa. Guvernul Sarkozy a iniţiat un program pentru a curăţa taberele locuite de ţigani şi pentru a-i deporta înapoi în România şi Bulgaria.

Nici măcar nu trebuie să mă uit la televizor sau să citesc ziarele ca să aflu aceste lucruri. Trebuie doar să îmi deschid e-mailul şi găsesc o mulţime de articole pe care mi le trimit prietenii din toată lumea. Asta pentru că, în urmă cu patru ani, am recunoscut public că sunt ţigancă.

Am crescut într-un oraş mic din sudul României ştiind că sunt romă, dar fără să vorbesc limbă romani şi ducând relativ viaţa oricărui român normal. Auzisem că ţiganii erau murdari, ignoranţi şi necinstiţi şi mi-am jurat că o să fiu exact opusul: demnă de încredere, educată şi acceptată.

Ani mai târziu însă, în Statele Unite, un prieten mi-a spus că îi lipseau nişte bani, şi m-am simţit imediat acuzată, chiar dacă el doar îmi povestea ce i s-a întâmplat. Chiar şi după ce şi-a găsit banii, nu am avut linişte până nu i-am explicat motivul pentru care avusesem o astfel de reacţie: am recunoscut că eram nu numai româncă, ci şi ţigancă.

Timp de ani buni, identitatea mea de ţigancă a fost ascunsă într-un colţisor al minţii, dar evitam să mă gândesc la ea sau să o mărturisesc prietenilor mei. Visul meu din copilărie a devenit realitate şi nu am fost percepută că “unul dintre ei”. A fost nevoie de “un incident cu furt” care să mă oblige să îmi recunosc identitatea.

Evenimentele recente din Franţa mi-au dovedit din nou că aveam motive întemeiate în copilărie să îmi ascund rădăcinile. Dacă eşti etichetat ca ţigan înseamnă că nu se poate avea încredere în tine, că nu ai educaţie şi că familia ta este probabil implicată în tot felul de activităţi ilegale. Înseamnă să te temi că poţi fi acuzat de furt în orice moment, indiferent cine eşti.

Ţiganii au trăit în Europa timp de secole bune. În general au fost ignoraţi, deşi au existat apeluri periodice pentru a scăpa de ei, pentru că “nu erau ca toţi ceilalţi oameni”. Au fost omorâţi, torturaţi, umiliţi şi forţaţi să îşi nege cultura. La fel ca şi evreii, ţiganii au fost vizaţi de nazişti pentru persecuţii rasiale şi anihilare şi probabil au fost ucişi 250000 dintre ei.

Chiar şi într-o Europă modernă şi într-o lume globalizată, stigmatizarea şi discriminarea nu sunt fenomene rar întâlnite ci din contră, o realitate zilnică. Opresiunile asupra ţiganilor continuă pe tot continentul: în Italia, Ungaria, Irlanda, România, Bulgaria sau în alte ţări. Aşezările de ţigani sunt arse, copiii lor sunt excluşi din şcolile normale şi trimişi la şcoli de ţigani, iar adulţilor li se refuză angajarea.

Poate că noi, europenii, aveam nevoie de “incidentul francez al expulzării” pentru a aduce la lumină faptul că Uniunea Europeană are şi o parte ţigănească şi că ar trebui să explorăm această latură a noii noastre identităţi. Cu 12 milioane de ţigani împrăştiaţi în toate regiunile Europei, care influenţează şi sunt influenţaţi de comunitatea locală, romii formează cea mai mare minoritate etnică de pe continent.

Dacă ar exista un stat al ţiganilor, ar fi al nouălea ca mărime din Uniunea Europeană. Nu poţi scăpa de ţigani fără să distrugi setul de valori şi principii fundamentale ale UE. Criza din Franţa este comparabilă cu un incident medical acut, în care ignorarea bolii nu este o soluţie. Problema ameninţă sănătatea întregii Uniuni. Este o urgenţă medicală care a fost neglijată prea mult timp şi care acum are nevoie de tratament.

Este greu să accepţi o parte din tine despre care nu ştii mare lucru. Şi cine ar vrea să accepte o latură stigmatizată care creează atâtea probleme?

Dar excluderea, negarea, expulzarea şi deportarea sunt dăunătoare dintr-un motiv foarte simplu: această parte din noi nu va dispărea doar pentru că nu ne place. Va rămâne în ghetouri şi în comunităţi mai puţin dezvoltate şi va crea probleme până când noi, ca europeni, vom înceta să jucăm ping-pong cu ţiganii (migrarea, de obicei forţată a acestora, sau, pentru cei fascinaţi de ţigani, “cultura nomadă”) şi ne vom asuma întreaga responsabilitate în această provocare comună.

Să nu ne prefacem că problemele Uniunii Europene cu ţiganii sunt noi. Să acceptăm doar că interesul nostru este nou. Nu trebuie să fim prea dramatici cu privire la incidentele din Franţa, dar trebuie să interpretăm acest lucru ca pe o trezire dureroasă la realitate, scoţând la lumina ceea ce până acum a fost ascuns într-un dulap închis. Este timpul să fim deschişi la cunoaştere şi la observarea situaţiei, dar şi să privim dincolo de etichete şi stereotipuri.

Din momentul în care mi-am acceptat identitatea etnică, nu îi mai văd pe ţigani ca nişte străini şi nici nu mai încerc să mă conving că “nu am nimic în comun cu aceşti oameni”. Din contră, acum sunt “unul dintre ei”. Acest lucru m-a făcut mai puternică decât mi-aş fi imaginat vreodată.

De asemenea, sunt sigură, poate datorită “genelor care ghicesc viitorul”, că transformarea identităţii europene de la o configuraţie cu graniţe şi regulamente la o toleranţă din toată inima a tuturor oamenilor care împart acest continent chiar va avea loc.”

Sursa: România liberă.ro.

Related External Links

Naşterea la ţigani şi poliţia

Unei tiganci insarcinate ii vine sorocul sa nasca tocmai in mijlocul strazii. Un politist se apropie de tiganca cazuta pe trotuar si o intreaba:

– Doamna, va simtiti bine?

Afla despre ce e vorba si incepe sa se implice, incurajind-o pe femeie:

– Hai, impinge tare!… Acum!… Respira…

Vazind ca pruncul incearca sa isi faca aparitia, il incurajeaza si pe asta:

– Hai, ma’, odata!… Nu mai sta, iesi de acolo!…

Politistul nu avea de unde sa stie ca tiganca era insarcinata cu doi gemeni si ca acestia discutau intre ei. La un moment dat, al’ mai mare dintre gemeni scoate capul si, dind cu ochii de politist, intra repede la loc, strigindu-i lu’ frate’so:

– Ba’, hai sa iesim prin spate, ca aici e politia!…

Related External Links

Este ţigancă şi vrea să fie studentă

Adevărul prezintă aici cazul unei tinere ţigănci de 20 de ani, Ana Maria Cristea, care vrea să schimbe percepţia oamenilor despre ţigani. Originară din Năvodari, ea s-a înscris anul acesta la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa.

Ana Maria provine dintr-o familie modernă de rromi. A fost educată să-şi respecte tradiţia, nu se fereşte să spună că este ţigancă şi vrea să demonstreze că eticheta pe care societatea a pus-o minorităţii din care face parte poate fi dezlipită, dacă există voinţă. Proaspăta absolventă de liceu a vrut să urmeze nu una, ci două facultăţi.

Related External Links