De la călăi la lăutari – istoria ţiganilor din Ţările Române

Titlul aparţine articolului de pe Historia.ro care tratează chiar bine subiectul ţiganilor, chiar dacă termenul der rrom apare în text un pic prea mult pentru a fi pe gustul lor. (dar ăsta e un alt subiect).

În continuare apare doar prima parte a articolului, dar în puteţi citi în intregime aici. Este un artidol detaliat, am vrut să vă stîrnesc interesul pentru a-l parcurge pînă la capăt, rămîne la alegerea voastră să o faceţi.

 

 

Pentru a defini etnonimul “tigan” apelam la prestigiosul “Oxford Dictionary” si aflam ca “gipsy” (termenul folosit de englezi) este “member of a wandering race (called by themselves Rommany) of Hindu origin with dark skin and hair, living by basket-making, horse-dealing, fortune telling etc.” Este o definitie realizata la sfarsitul secolului al XX-lea, cand misterul originii lor a fost in mare parte elucidat. Dar, in continuare, circula mai multe ipoteze privind originea si procesul imigrationist spre Europa al tiganilor.

Denumirile tiganilor

Termenul “tigan” este unul greco-bizantin – atsigani – de neatins (din verbul athiggainein – a nu atinge), dat unei secte crestine din secolul al VIII-lea din Frigia, ai carei adepti considerau o intinare contactul cu anumite obiecte sau numai vederea lor. Printr-o rastunare de sens este atribuit tiganilor.
Grecii i-au numit “atsigani” si “cativeli”, turcii le ziceau “arami” si “thingenes”, ungurii i-au numit “czigany” si “faraontseg”, italienii – “zingari”, germanii – “Zigeuner”, portughezii – “ciganos”, popoarele slave – “tigani”, francezii – “vomi” si”bohemiens”, englezii – “gipsy”, popoarele nordice – “tartares” si “saraceni”, belgienii si olandezii – “idolatres” si “heiden”, spanolii – “gitanos” si “egipsyano”. Constatam ca numele exprima o posibila provenienta. M. Block scria in 1938: “La Egipt ar trebui sa ne gandim vazand proportiile impozante ale pieptului la femeia tiganca; asemanarea in destinele seculare ar vorbi de o origine iudaica; aspectul exterior, felul aparitiei ar viza pe tatari, mongoli. Aceasta ar fi dus adevar la oarecari convingeri daca tiganii n-ar fi avut idiomul lor particular”. intr-adevar, limba tiganilor a fost cea care a oferit argumente privind originea lor: India. In 1763, Istvan Valvy, student maghiar la Universitatea din Leyden, cunoaste trei indieni din Malabra si constata asemanarea intre limba tiganilor din Ungaria, din districtul Comorn si limba indienilor malabrezi.

La astfel de concluzii au ajuns si filologii germani I.C. Rudier si Kraus Zippel si istoricul Grellman – origine industana6. J.J. Vaillant, in 1857, mentiona inrudirea limbii tiganilor cu limba neoariana din India de nord.

Istoricii si istoria tiganilor

In spatiul romanesc, cel care le-a acordat primul atentia sa a fost Dimitrie Cantemir, dar acesta se arata dezorientat in ceea ce priveste originea lor, iar D. Fotino, care le dedica spatii importante in “Istoria Daciei” din anul 1819, nu pomeneste despre locul de unde au venit in tarile Romane. M. Kogalniceanu, realizatorul unui prim studiu referitor la tiganii din tarile Romane in anul 1837, introduce in istoriografia romanesca cercetarile scolii germane de istorie, afirmand originea lor indiana. Pe aceeiasi pozitie s-au aflat si alti autori romani: M. Statescu (1884), Dimitrie Dan (1893), A.D. Xenopol (1895), N. Iorga (1930), G. Potra (1939), I. Chelcea (1944), A. Gonta (1986), V. Achim (1998) etc.
Studiile de mitologie romaneasca mentioneaza traditii conform carora tiganii sunt egipteni, urmasi ai oastei faraonului sau ca ar fi descendenti ai biblicului Ham, care ar fi fost blestemat de tatal sau Noe sa aiba o culoare negriciasa si sa fie nomad. Ham l-ar fi innegrit pe tatal sau cu taciuni, profitand de goliciunea in care se afla ca urmare a consumarii unei bauturi alcoolice puternice. tiganii erau numiti de popor hamiti, harapi sau faraoni. M. Block arata ca ei sunt socotiti a fi supravietuitorii oastei faraonului innecata in Marea Rosie.

Daca originea lor indiana a fost acceptata in cvasitotalitate de istoriografie, argumentul lingvistic fiind se pare hotarator, asupra perioadei si a modului de patrundere al tiganilor in Europa si in special in mediul romanesc sunt in circulatie mai multe teorii, cu mai multa sau mai putina greutate stiintifica. Dimitrie Cantemir scria despre “tiganii cei cu multi copii”: “Acestia sunt imprastiati ici si colo in toata Moldova si nu exista boier sa nu aiba in stapanirea sa cateva salase de-ale lor. De unde si cand a venit acest neam in Moldova? Nu stiu nici ei insisi si nici nu se gaseste numic despre ei in cronicele nostre. Toti tiganii, din toate tinuturile, au acelasi grai amestecat cu multe cuvinte persienesti si grecesti”. N. Iorga si C.C. Giurescu au emis ipoteza ca robii tigani au sosit in spatiul romanesc odata cu tatarii.
N. Iorga afirma: “tiganii arata prin organizarea lor actuala care era cea a romanilor in secolul al XIII-lea, capeteniile lor, voievozii, poarta parul lung, papuci de purpura, au sub ascultarea lor juzi; numele principilor romani au fost adoptate de robii lor: Vlad, Dan, Radu. Ei pastreaza chiar si unele particularitati de limba arhaica”.

Dar “Evul Mediu intunecat” ofera destul de putine marturii despre pamantul romanesc si despre locuitorii sai, o situatie asemanatoare inregistrandu-se si in restul Europei. O marturie, dar nu indeajuns de bine verificata, apartine lui J.P. Ludwig, care a aflat dintr-o cronica (“Cronica boema”, se pare) despre “cingarii” aflati in armatele lui Bela al IV-lea pe la 1250, dar documentar sunt amintiti pentru prima data in Serbia anului 1348.

Numele si prezenta in limba lor a mai multor cuvinte grecesti arata culoarul lor de sosire din Balcani spre tarile Romane. De altfel, numele pe care si-l dau ei insisi este de romi, o consecinta a locuirii lor mai indelungate in Imperiul Bizantin, ce devenise “romeu”.

Cel mai mare duşman comun al românilor şi ţiganilor este… mass-media

Probabil că nu aş fi scris acest articol dacă nu aş fi văzut mai devreme un fragment de interviu de pe TVR Cultural despre evenimentele care înconjoară aniversarea a 156 de ani de la dezrobirea ţiganilor din Ţările Române. Nu ştiu cine era femeia moderator şi nici cei doi invitaţi ţigani, dar aceştia din urmă sînt reprezentanţii vreunei organizaţii care are ca domeniu de activitate promovarea etniei ţigăneşti în vreo formă sau alta. Interviul era reluarea unei emisiuni, probabil difuzate ieri.

Fiind un subiect care mă interesează (mă refer la pagina care o deţin: ţiganii.ro) am rămas să mă uit, curios să aflu ce se mai spune. La nivel declarativ totul era în regulă (sau cel puţin părea să fie): se doreşte integrarea ţiganilor în societate şi educarea lor ca să interacţioneze bine cu românii majoritari. Dar ce m-a deranjat a fost faptul că se folosea la greu termenul “rrom”…. Adică rrom în sus, rrom în jos… dacă n-aş fi ştiu că era vorba de ţigani sau dacă n-ar fi ieşit în evidenţă tenul un pic mai închis al invitaţilor aş fi putut crede că era vorba despre educaţia şi interesul românilor. În orice emisiune de televiziune sînt transmise mai multe tipuri de mesaje în acelaşi timp… chiar dacă la nivel declarativ mesajul părea bun, mesajul total al interviului a fost unul rău, cel puţin din punctul meu de vedere.

Spre finalul emisiunii moderatoarea a precizat că nu-i place că oamenii “se uită pieziş” la cei din jurul lor pentru că-s unguri sau ţigani sau ce-o fi ei, dar dintr-o altă etnie. Şi totuşi, cine-o face? Concluzia moderatoarei a fost că românii şi ţiganii fac lucruri rele în aceeaşi măsură, că sîntem cu toţii oameni. Pe bune? Chiar în aceeaşi măsură? Dacă chiar este în aceeaşi măsură, de ce despre ţigani aud de cele mai multe ori DOAR lucruri rele?

Este un lucru cunoscut că mass-media promovează doar ce-i place ei să arate publicului, de multe ori preferînd lucrurile şocante sau tragi-comice (chiar şi cea mai mare tragedie devine comică atunci cînd se trece peste o anumită limită, iar românaşii noştri o întrec destul de des) celor serioase. Oare mai trebuie să menţionez despre faptul că mass-media ar trebui să fie obiectivă dar de cele mai multe ori românii implicaţi în asta uită ignoră acest aspect.

Dacă aş fi avut nevoie de dovezi suplimentare că prin încercarea de transformare a denumirii istorice de ţigan în apelativul de rom se încearcă identificarea românilor cu ţiganii înregistrarea emisiunii respective este o foarte bună dovadă în acest sens.

Articolul original este dan-marius.ro, dar am preferat să-l preiau şi aici pentru că este mai potrivit cu subiectul acestei pagini.

Related External Links

Anul 2012 şi aniversarea a 156 de ani de la dezrobirea ţiganilor în Ţările Române

Anul acesta, sau mai precis luni, 20 februarie 2012, se împlinesc 156 de ani de la dezrobirea ţiganilor în Ţările Române.

Dacă nu ştiaţi deja, în perioada 10-22 decembrie 1855 Adunarea Obştească a Moldovei şi domnitorul Grigore Al. Ghica au adoptat “Legea pentru desfiinţarea robiei şi regularizarea despăgubirii şi trecerea emancipaţilor la dare către stat”. În Ţara Românească decretarea legii pentru emanciparea ţiganilor s-a petrecut în perioada 8-20 februarie 1856. Cu această ocazie s-a desfiinţat robia ţiganilor aparţinînd proprietarilor particulari, oferindu-le şi o despăgubire de 10 gal­beni pentru fiecare persoană, plătită eşa­lonat în mai mulţi ani. Ţiganii erau obligaţi să se statornicească, fiindu-le interzisă stră­mu­ta­rea pe o perioadă de 10 ani.

Cu această ocazie în Moldova şi în Muntenia deveneau oameni liberi peste 250.000 de foşti ţigani robi. Pentru mai multe informaţii puteţi citi discursul lui Mihail Kogălniceanu despre acest subiect.

Anul acesta ONG-urile care îi au ca domeniu de activitate pe ţigani (şi-s destule că au apărut ca ciupercile după ploaie) aniversează dezrobirea ţiganilor pe o perioadă de mai multe zile, aproape o săptămînă, pentru a cuprinde mai multe zone ale ţării. De asemenea, se doreşte promovarea unui calendar cu momente istorice aniversare specifice etniei ţigăneşti.

Un articol de pe hotnews spune că ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, a făcut ieri o comparaţie între ţigani şi negrii din statele unite din America de Nord: că ar trebui să-şi facă nişte formaţiuni politice ca să le apere drepturile. Mai meneţionează că românii şi-au dezrobit sclavii cu 10 ani înainte de americani.