Satul românesc în filmul Aferim

Ai văzut filmul Aferin? A reușit să producă păreri destul de diverse, dar este suficient de bun pentru a-l urmări dacă cumva nu ai făcut-o încă: acţiunea are loc în secolul al XIX-lea, în Ţara Românească. Teodor Corban interpretează rolul unui zapciu care, împreună cu fiul său, caută un ţigan rob despre care se crede că ar fi avut o aventură chiar cu soţia stăpînului său.

Francezii ar putea crea un sat pentru integrarea ţiganilor în al 16-lea arondisment al Parisului

Ştirea săptămînii îi are ca subiect tot pe francezi: autorităţile şi-au dat seama că nu fac mare brînză cu expedierea ţiganilor înapoi în România şi Bulgaria cu nişte bani în buzunar pentru că mai devreme sau mai tîrziu (deşi obiceiul este “mai devreme”) aceştia se întorc. Sau merg alţii în locul lor. Aşa că autorităţile Parisului au luat o altă decizie: să încerce să-i integreze. Cu accentul pus pe “să încerce”.

În urma acestei decizii ţiganii care stau în taberele din apropierea Parisului s-ar putea instala legal în cel mai luxos cartier al capitalei franceze, în arondismentul 16. Se doreşte instalarea unor sate de incluziune, uşor de catalogat ca ghetouri ţigăneşti.

Aşa-zisele “sate de incluziune” reprezintă de fapt case modeste, din prefabricate şi amenajate într-o zonă închisă, păzită 24 de ore din 24. Noile structuri ar urma sa grupeze maxim câteva familii, deci câteva zeci de persoane. Accesul este aşadar controlat iar familiile care locuiesc acolo au fost selecţionate în funcţie de o serie de criterii – copii care trebuie duşi la şcoală, adulţi care trebuie să înveţe limba franceză şi să-şi caute de lucru. Dacă asociaţii precum “Vocea romilor” denunţă aceste ghetouri, periferii din Strasbourg sau Montreuil, de lângă Paris, au construit deja astfel de “sate de incluziune”.

La Paris nu există nici o astfel de structură. Marţi seară însă în Consiliul municipal al capitalei un tânăr ales comunist pe nume Ian Brossat a propus construirea unui astfel de sat în vestul Parisului, adică în arrondisementul 16, cel mai luxos al capitalei franceze. Propunerea a fost adoptată dar asta nu înseamnă că satul în cauză va şi vedea lumina zilei foarte repede.

Sursa este aici.

Votul din Consiliul Parisului nu are o valoare juridică, dar el permite înaintarea acestei chestiuni Adunării Naţionale unde va urma să fie dezbătută.

Potrivit lui Ian Brossat în regiunea pariziană trăiesc circa 10 mii dintre cei 17.000 de ţigani stabiliţi în Franţa în condiţii de mizerie extremă, nedemne pentru această ţară.

Eu le doresc mult succes în încercarea de a-i integra şi de a le căuta slujbe acolo. Cu siguranţă se vor lovi de aceleaşi probleme de care se lovesc şi autorităţile române în încercarea de integrare a unora dintre ţigani. Dacă cumva, din greşeală, accidental, vor reuşi să le rezolve poate le vor da cîteva idei sau chiar lecţii neputincioşilor de pe teritoriile mioritice.

 

Moare ţiganu’, iar la cimitir mama îi zice puradelului

Moare ţiganu’, iar la cimitir mama îi zice puradelului:

– Draga, predică şi tu ceva despre tac-tu!

Stă puradelul, se gîndeşte şi începe:

– Dragi vecini, stimate sat.

Ce e viaţa? Un căcat.

Luni futea pe mama-n pat,

Marţi era în crîşma beat,

Joi era pe prispa căşii,

Azi s-a dus în pizda mă-sii.

Iar tu mama îndoliată,

Dă-l în pula mea de tata,

Ai uitat cînd te-a bătut,

Cînd cu altul te-ai futut?

Eu acuma-l plîng întruna,

A murit, mînca-i-ati pula!

Ţiganii din satul meu, de Toth Al. Arpad

Ţiganilor din satul Chiuruş

de Toth Al. Arpad [Artangel ]

Ţiganii din satul meu,

Când mă văd cerşesc mereu.
De în curte m-au văzut,
Ceva iute mi-au cerut.

Ţigăncuşele frumoase,
Trec cu glasuri zgomotoase,
Iar uneori trec şi cântând,
Dulci cuvinte fluturând.

Copilaşii de ţigani,
Când mă văd, ei îmi cer bani.
Îmi cer iarba din grădină,
Cu căruţa o să vină.

Mamele cu glas duios,
Îmi cer pâine aşa frumos,
Cu copii în jur o droaie
Inima mi se înmoaie.

Ş-apoi eu la toţi le dau,
Ei îmi cer pentru că n-au.
Mulţi îmi spun că eu greşesc,
Că le dau şi iar cerşesc.

N-o să duc nimic cu mine
De-oi muri cum se cuvine,
Dumnezeu din ceea ce mi-a dat,
Puţini săraci am bucurat!

Sursa Poezie.ro.

Related External Links