România Liberă: în Timişoara a apărut impozitul pe turnuleţele palatelor de ţigani

România Liberă anunţă că cei care vor dori să-şi construiască palate cu turnuleţe vor plăti impozite suplimentare. Motivul este că Nicolae Robu, primar al municipiului nu mai vrea palate cu turnuleţe în oraşul de pe Bega, iar ca să scape Timişoara de turnurile răsărite pînă şi la clădirile din centrul municipiului, el va introduce o taxă nouă: cea de turnuleţ.

„În mandatul meu nu vreau să se mai construiască palate cu turnuleţe. Cu cât vor fi mai multe turnuleţe, cu atât taxa va fi mai mare. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie şi de o hotărâre adoptată de Consiliul Local Timişoara. Vreau ca această taxă să fie una legală, pentru ca nimeni să nu poată comenta”, a declarat Nicolae Robu. Conform tradiţiei ţigăneşti, numărul turnuleţelor arată bunăstarea familiei, deoarece un turnuleţ echivalează cu un kilogram de aur.

Va avea succes? Rămîne de văzut. Dar este o iniţiativă bună, cel puţin pe moment.

România Liberă: în 2009 guvernul a cheltuit un milion de dolari pentru un sat-fantomă

Am găsit articolul din România Liberă prin intermediul înregistrării încărcate pe youtube. El spune despre primarul din Gura Văii care a construit 205 case pe un deal din Oneşti cu ajutorul unui milion de dolari primiţi la guvern pentru ţiganii sinistraţi din 2005: la 20 km de centrul comunei, intr-un loc fara apa, unde iarna nu poate urca nici Salvarea pe drumul de tara care a costat inca 800.000 de dolari. Acum, locul e un sat-fantoma, prin care nu se mai plimba decat ciobanii cu oile. 

Cand a fost construit, satul Rotunda din judetul Bacau arata ca si cand cineva ar fi presarat casute de Monopoly pe coama unui deal. Acum, casele parasite si jumulite de tot ce se putea cara la vale arata ca niste siruri de cranii. Pe peretii de BCA dezgoliti de tencuiala sunt mazgalite cu vopsea rosie numele familiilor care ar fi stat acolo: Enache, Sfirlog, Zaharia, numarul 189, ocupat.

Interioarele par scene ale unor crime, cu vopsea verde, galbena si albastra in loc de sange. Unele camere mai au “vestigii” ale civilizatiei: jumatate de canapea, cateva sticle de bere, o carcasa de televizor. Decorul e pitoresc, numai bun pentru un film de groaza. Daca vantul taios nu ar clantani tablele acoperisului, ar fi liniste deplina. In jur, dealuri impadurite pana la orizont si cate o stana in departare. Acum doi ani insa, locul nu era nici pe departe incremenit.

Articolul este mai lung, dar se spune că  la momentul scrierii lui sinistraţii de la Rotunda, judeţul Bacău, nu au vrut să se mute în casele construite de stat.

RomaniaLibera.ro şi Deportaţii din Transnistria: Viaţa cu 400 de grame de pîine pe zi

Acum două zile RomâniaLiberă.ro a publicat aici un articol despre un istoric român care va publica o carte despre deportarea ţiganilor în Transnistria, un episod mai puţin cunoscut din istoria României.

Istoricul Viorel Achim susţine că din cei 25.000 de ţigani expediaţi de mareşalul Antonescu în Transnistria în timpul celui de-al doilea război mondial doar 11.000 au supravieţuit. Cei mai mulţi dintre ei au murit de foame, de tifos, de frig, iar supravieţuitorii s-au întors în ţară în 1945.

Imaginaţi-vă harta României cu Basarabia şi Transnistria alipite. Suntem în 1942, când regimul Antonescu deporta ţigani peste Prut, iar regiunea Transnistria era administrată de români. Din cei 25.000 de ţigani deportaţi atunci în Transnistria, doar 11.000 au supravieţuit, potrivit istoricului Viorel Achim, care s-a dedicat unui proiect de cercetare privind deportarea ţiganilor. „Au trăit acolo în condiţii inumane, locuind în bordeie de paie, fără haine pe ei. Au murit de foame, de frig, au fost supuşi unui regim de muncă forţată. Foarte mulţi dintre ţigani s-au îmbolnăvit atunci de tifos, murind după prima iarnă petrecută în Transnistria. Au fost vaccinaţi de medicii evrei mult prea târziu, după ce majoritatea deja se îmbolnăvise”, povesteşte istoricul.

Acest episod din istoria României a fost prezentat săptămâna trecută de  istoricul Viorel Achim, care va publica o carte despre deportarea ţiganilor  în Transnistria, anul viitor. „Sunt multe poveşti despre ţiganii din Transnistria, inclusiv de dragoste. Există o mulţime de documente în arhive şi cine s-ar încumeta ar putea produce chiar şi un film”, spune el.

Informaţiile despre acest episod negru al istoriei României se întinde pe două pagini ale articolului… se merită citit.

România Liberă: Şapte francezi, ţigani pentru o zi

România Liberă povesteşte destul de detaliat, într-un articol împrăştiat pe trei pagini, despre un experiment realizat de nişte francezi prin Moldova:

Un grup de sapte francezi alaturi de doua romance au incercat pentru o zi cum este viata de tigan. S-au imbracat in straie traditionale si au plecat de la casa unor romi din Stolniceni-Prajescu catre Piatra Neamt, manastirea Sihla, Tirgul Neamt si retur. In drumul lor au gatit in padure la ceaun, au incercat sa vada cum sunt primiti in magazine, baruri sau cofetarii.

Printre ei s-a aflat şi un reporter al “Ziarului de Iaşi”. Se spune că francezii nu erau la primul contact cu cultura ţiganilor, ei fiind voluntari ai organizatiei Caritas care are grija de etnicii ţigani din Paris, de cei din suburbii, baraci, din gurile de metrou sau de pe terenurile din mijlocul nicaieriului.