Autorul și-a declarat el însuși modelul, cel al literaturii neserioase, început încă din antichitate de Homer prin Bătălia șoarecilor cu broaștele. În Epistola închinătoare către Mitru Perea își alcătuiește, asemenea lui Cervantes o biografie fantezistă de ţigan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napolen și a rămas acolo. În finalul scrisorii parodiază proiectele Şcolii Ardelen de a evoca veridic trecutul național.

Țiganiada sau Tabăra țiganilor (ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812) este singura epopee în limba română. A fost scrisă de Ion Budai-Deleanu, un reprezentant al Şcolii Ardelene.

„Poemationul eroi-comic” Țiganiada tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale, fiind o scriere complexă și neașteptat de modernă care conține numeroase idei iluministe.

Țiganiada a fost redactată în două versiuni: prima, din 1800, este mai stufoasă și cu o acțiune mai complicată, a doua, din 1812, mai echilibrată și mai artistică. Din păcate, ea nu a fost cunoscută decît tîrziu, publicată mai întîi într-o revistă obscură, Buciumul român în 1875 în prima variantă, iar în cea de-a doua abia în 1925.

Opera aparține genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-comică, şi este singura epopee românească terminată care are ca temă lumea pe dos, parodierea ordinii universale.

Autorul, sub masca poetului Leonachi Dianeu, începe prin a evoca, cu admirație și respect, măreția apusă a Troiei și Romei — o măreție transmisă până în zilele noastre grație epopeilor nemuritoare ale literaturii clasice greco-romane: Iliada, Odiseea, Eneida. Asemenea opere nu au fost scrise în Dacia, deși istorii înălțătoare au existat și pe aceste meleaguri: unor Ștefan, „principul Moldavii”, sau Mihai, „domnul Ungro–Vlahii” nu le lipsea decât un „Omer”.

Autorul ar fi vrut să umple el însuși această lipsă, dar, arată el cu modestie, i-au lipsit mijloacele artistice necesare unei asemenea opere. În elanul lui către „sfântariul muzelor”, el a căzut din cer și a ajuns într-o baltă. L-a trezit orăcăitul broaștelor.

Astfel, autorul a fost inspirat de acestea în locul armoniei celeste a Parnasului. El supune bunăvoinței cititorului rezultatul muncii lui.

Pe Wikipedia puteţi găsi mai multe informaţii despre autor şi despre lucrare.

Related External Links