eMaramures: etnii ciudate – Daci liberi, latini, ardeleni, pletosi si tigani de matase inregistrati pina acum la recensamintul din Baia Mare

Dincolo de scandalul pe care l-a generat recensămîntul din acest an pe tema CNP-ului şi a datelor personale, dar şi din cauza bîlbelor autorităţilor, se pare că el rezervă surprize de tot felul autorităţilor din nordul ţării. Astfel eMaramureş consemnază aici că:

Cat cepele le-au fost ochii catorva recenzori din Baia Mare care au avut de inregistrat in scripte pletosi, geambasi, daci liberi, rudari ori tigani de matase, cum s-au declarat unele dintre persoanele la care au facut recensamantul.

Imaginatia baimarenilor s-a dovedit mai mult decat bogata si a intrecut asteptarile specialistilor, care au fost obisnuiti de la celelalte recensaminte sa constate ca Maramuresul este populat de etnii dintre cele mai ciudate, despre care nici cei mai experimentati antropologi nu au cunostinta.

“Sunt conationali care nu vor sa se declare romani, spunand ca ei sunt daci liberi, latini sau ardeleni. Noi le consemnam ca atare. Recenzorul este obligat sa scrie exact ce i se spune, pentru ca la sfarsit trebuie sa ii dea formularul si omul sa il semneze”, a declarat directorul Directiei de Statistica Maramures, Vasile Pop.

Ţiganii au fost îndemnaţi în repetate rînduri în ultimul timp să-şi declare etnia dar, aparent, autorităţile nu prea s-au informat din timp despre ce anume înţeleg ţiganii prin etnie: denumirea “etniei” derivă din meseria pe care o fac şi din obiceiurile cotidiene (din felul lor de a fi).

Meseria de lăutar

Pe RodulPămîntului.ro au apărut două articole despre meseria de lăutar (aici şi aici).

Lăutăria este meseria de muzicant popular angajat cu plată pentru a cînta la diverse ocazii comunitare (nunţi, botezuri, petreceri diverse). În zilele noastre, meseria de lăutar sau muzicant este recunoscută şi autorizată oficial. Formaţiile care cîntă muzici folclorice sînt numite generic tarafuri, dar denumirile folosite în mod curent sînt: bandă sau bantă, ceată, muzică şi orchestră. Începutul şi dezvoltarea aceastei meserii se  diferenţiază pe zone geografice.

Alăuta sau lăuta este un instrument cu coarde ciupite de provenienţă arabă, ea ajuns pe teritoriul românesc fie direct, fie prin intermediul maurilor din Spania. În secolul al XVII-lea denumirea de lăutar se atribuia oricărui muzicant instrumentist care cînta după ureche indiferent de instrumentul muzical la care cînta, lăutăria desemnînd meseria de muzician. Ulterior, termenul a fost adoptat în toată ţara.

Articolele sînt bine documentate, dacă aveţi timp să le studiaţi faceţi-o.

Related External Links