Interviu cineastul Danis Tanovic: „Ce naiba stiti despre tigani? Ce stiu eu despre tigani?”

„Un episod din viata unui culegator de fier vechi” este un semi-documentar cu o familie de tigani bosniaci care isi joaca propriile roluri. A fost filmat in noua zile, in 5D, cu o camera ieftina. Cu un buget de 30.000 de euro a cistigat doua premii la Festivalul de la Berlin 2013 – Grand Jury Prize si Premiul de interpretare masculina. Se spune despre el ca este un film sincer, autentic, impresionant, iar hotnews a publicat un interviu la fel de sincer cu autorul sau, cineastul Danis Tanovic, realizat in februarie, la Berlin. Filmul a inceput sa fie difuzat la noi in 9 august, difuzat de Transilvania Film.

Rep: Cum ati ajuns la acest subiect sau, mai degraba, el la dumneavoastra?

D.T.: Am vreo patru prieteni cu care imi beau cafeaua in fiecare dimineata. Uneori vorbim, alteori fiecare e cu ale lui si citim ziarele, iar intr-una din aceste dimineti am deschis ziarul si am spus: “Fuck! Cum e posibil asa ceva?!” Daca ar fi fost o dimineata in care sa avem chef de vorba, probabil ca n-as fi facut filmul. Nu stiu daca a fost hazardul sau destinul. Nu stiu daca eu descopar povestea sau e invers.

Am dat peste un articol despre o femeie careia nu i s-a facut avort si a fost trimisa acasa, cu copilul mort in burta, pentru ca nu avea asigurare medicala. Mi s-a parut ingrozitor ca niste medici sa condamne pe cineva la moarte in felul asta. Recunosc ca m-am gandit mai mult la barbat si m-am intrebat cum as reactiona eu daca m-as gasi intr-o situatie similara, cu sotia care trebuie sa suporte o operatie scumpa pentru care nu am bani.

Restul interviului este aici.

Cel mai mare duşman comun al românilor şi ţiganilor este… mass-media

Probabil că nu aş fi scris acest articol dacă nu aş fi văzut mai devreme un fragment de interviu de pe TVR Cultural despre evenimentele care înconjoară aniversarea a 156 de ani de la dezrobirea ţiganilor din Ţările Române. Nu ştiu cine era femeia moderator şi nici cei doi invitaţi ţigani, dar aceştia din urmă sînt reprezentanţii vreunei organizaţii care are ca domeniu de activitate promovarea etniei ţigăneşti în vreo formă sau alta. Interviul era reluarea unei emisiuni, probabil difuzate ieri.

Fiind un subiect care mă interesează (mă refer la pagina care o deţin: ţiganii.ro) am rămas să mă uit, curios să aflu ce se mai spune. La nivel declarativ totul era în regulă (sau cel puţin părea să fie): se doreşte integrarea ţiganilor în societate şi educarea lor ca să interacţioneze bine cu românii majoritari. Dar ce m-a deranjat a fost faptul că se folosea la greu termenul “rrom”…. Adică rrom în sus, rrom în jos… dacă n-aş fi ştiu că era vorba de ţigani sau dacă n-ar fi ieşit în evidenţă tenul un pic mai închis al invitaţilor aş fi putut crede că era vorba despre educaţia şi interesul românilor. În orice emisiune de televiziune sînt transmise mai multe tipuri de mesaje în acelaşi timp… chiar dacă la nivel declarativ mesajul părea bun, mesajul total al interviului a fost unul rău, cel puţin din punctul meu de vedere.

Spre finalul emisiunii moderatoarea a precizat că nu-i place că oamenii “se uită pieziş” la cei din jurul lor pentru că-s unguri sau ţigani sau ce-o fi ei, dar dintr-o altă etnie. Şi totuşi, cine-o face? Concluzia moderatoarei a fost că românii şi ţiganii fac lucruri rele în aceeaşi măsură, că sîntem cu toţii oameni. Pe bune? Chiar în aceeaşi măsură? Dacă chiar este în aceeaşi măsură, de ce despre ţigani aud de cele mai multe ori DOAR lucruri rele?

Este un lucru cunoscut că mass-media promovează doar ce-i place ei să arate publicului, de multe ori preferînd lucrurile şocante sau tragi-comice (chiar şi cea mai mare tragedie devine comică atunci cînd se trece peste o anumită limită, iar românaşii noştri o întrec destul de des) celor serioase. Oare mai trebuie să menţionez despre faptul că mass-media ar trebui să fie obiectivă dar de cele mai multe ori românii implicaţi în asta uită ignoră acest aspect.

Dacă aş fi avut nevoie de dovezi suplimentare că prin încercarea de transformare a denumirii istorice de ţigan în apelativul de rom se încearcă identificarea românilor cu ţiganii înregistrarea emisiunii respective este o foarte bună dovadă în acest sens.

Articolul original este dan-marius.ro, dar am preferat să-l preiau şi aici pentru că este mai potrivit cu subiectul acestei pagini.

Related External Links

Ţiganii după inundaţie

Ţiganul clarinetist cu ţiganca lui stau lîngă firul apei. La un moment dat vine o inundaţie şi le ia bordeiul la vale. Televiziunea ajunge rapid la faţa locului şi îi ia interviu ţigăncii:
– Haoleu şi hai da capu mieu că mi-a luat frumuseţe dă palat şi am rămas la bătrîneţe cu candriu ăsta de ţigan fără adăpost, etc…
Ţiganul nu zicea nimic, stătea doar la marginea apei şi se uita nostalgic în urma bordeiului care se cam ducea la vale, da’ ţiganca începe să-l laude:
– Haulio, mo, mînca-te-ar viermii şi urî-te-ar soarili şi luna, spune şi tu ceva că nu vezi c-a venit ăştia dă la ăia care îţi ia mutra, mă?
La care ţiganul răspunde:
– Căsuţa noastră, cuibuşor de dat la buci, unde pu*a mea te duci?…

România actualităţi: Ţiganii nomazi “trebuie integraţi, nu discriminaţi”

Preşedintele Traian Băsescu a declarat la Radio România Actualităţi că trebuie făcută o distincţie între ţiganii nomazi şi alte categori de romi, atât în România cât şi în statele europene în care aceştia trăiesc.

“Există o confuzie în Europa între romi şi ţigani nomazi”, a declarat Traian Băsescu, arătând că deplasarea dintr-un loc în altul este parte integrală a culturii nomazilor.

Traian Băsescu a afirmat că ţiganii nomazi trebuie să fie integraţi acolo unde se stabilesc.

“Statele unde se stabilesc ţigani nomazi trebuie să găsească soluţii pentru integrare şi nu să facă discriminare”, a precizat preşedintele Băsescu.

Continuarea interviului şi imagini se găsesc aici.

Related External Links

România actualităţi: Studiu privind situaţia ţiganilor imigranţi din Spania

România Actualităţi prezintă aici un interviu cu autoarea unui studiu comandat de OSCE, Teresa Sordé, cercetător în Grup de Studiu al Migraţiei şi al Minorităţilor la Universitatea autonomă din Barcelona avîndu-i ca subiect pe ţiganii imigranţi din Spania.

Numele cercetării este “Dămîmînd ziduri”, autorea ei consideră că problemele care apar vin din ceea ce numim convieţuire şi din condiţiile de viaţă şi că în Catalunia, unde exemplele negative sunt compensate de nenumărate exemple pozitive, sunt exemple de convieţuire, de împărtăşit, de solidaritate, dar care nu interesează din punct de vedere electoral, ci este mult mai atractiv conflictul, nu se poate generaliza.

Related External Links

Hotnews: O doctorandă franceză vorbeşte despre cum este tratată problema ţiganilor în Franţa

Marion Lievre este doctoranda CERCE (Centre d’Etudes et de Recherches Comparatives en Ethnologie) la Universitatea Paul-Valery – Montpellier 3. Desi a venit prima oara la Cluj-Napoca printr-o bursa Erasmus in 2003 iar anul urmator a fost asistenta de limba franceza la Botosani, atentia sa a fost directionata inspre Romania in 2006, in timpul masteratului. A cercetat in Bucuresti, in cartierul Ferentari, si in Chitila. In Montpellier, este implicata de un an de zile in activitati cu tigani romani imigranti, despre care vorbeste acum in cadrul unui interviu.

Interviul se găseşte aici.

Related External Links

Madalin Voicu: Un tigan – in speta, eu – are puterea si forta sa convinga si sa bucure oamenii

Îl ştiţi pe Mădălin Voicu? Violonist, dirijor şi politician. Şi ţigan. Eu îl ştiu de cîţiva ani buni (în măsura în care poţi şti pe cineva din apariţiile sale în mass-media) şi am ajuns să-i apreciez spusele.

Este singurul politician (sau, eventual, unul dintre puţinii) a cărui apariţii le urmăresc sau le citesc cu plăcere.

Am găsit un interviu pe reţea pe care îl consider potrivit pentru această pagină, spune lucruri foarte valabile (chiar şi după aproape doi ani) despre ţigani şi români. Unele lucruri s-au mai schimbat între timp de atunci, mai mult în rău decît în bine, dar asta este altă poveste.

Vă recomand interviul de aici.

Related External Links