La Academia de Studii Economice (ASE) din Bucureşti era agitaţie mare în ziua în care am însoţit-o pe Nicoleta Scripcariu la un curs de management. “Se dau parţialele! De obicei nu e aşa de multă lume!”, îmi spune în timp ce se grăbeşte.

Ne strecurăm printre studenţii care ies şi intră în flux continuu. Nicoleta îşi verifică rapid orarul de la avizier şi urcăm la etajul trei al universităţii.

Intrăm în sala de curs unde ea îi salută pe câţiva dintre colegi şi ne aşezăm în bănci. Îşi scoate câteva foi albe şi începe să scrie. Profesoara nu venise încă. “E o temă pentru un seminar”, îmi explică zâmbind. Apare şi prietena ei, Alexandra. Începe cursul. Ia notiţe în permanenţă, mai râde la glumele colegei, dar tot are ocazia să răspundă la întrebările profesoarei.

Această tânără alături de care am participat la un curs despre reţele de comunicare este unul dintre puţinii studenţi de etnie rromă de la ASE.

Are cam 1,60 m, este slăbuţă şi are părul drept, lung şi negru. Este studentă în anul întâi la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale. E foarte mulţumită de alegerea făcută.

Lupta de la admitere

Până să se numere printre studenţii acestei instituţii de învăţământ superior, Nicoleta nu numai că a venit din Botoşani la Bucureşti, dar a trebuit să lupte foarte mult. Trebuia să prindă unul dintre cele 15 locuri acordate elevilor rromi pe atunci.

Provine dintr-o familie tradiţională de rromi lăutari şi are două surori (una de 15 ani şi alta de 17). A fost mereu îndemnată să studieze şi să fie mândră de ceea ce este, mai ales de tatăl ei care are doar opt clase. El îi spunea mereu:

“Hai! Du-te la şcoală! Ce ai mai făcut cu şcoala?”.

“Mă întreba în fiecare zi!”, îmi spune râzând. Ochii căprui parcă îi luminează.

Sursa şi continuarea poveştii este pe infocampus.ro.

Related External Links