Francezii ar putea crea un sat pentru integrarea ţiganilor în al 16-lea arondisment al Parisului

Ştirea săptămînii îi are ca subiect tot pe francezi: autorităţile şi-au dat seama că nu fac mare brînză cu expedierea ţiganilor înapoi în România şi Bulgaria cu nişte bani în buzunar pentru că mai devreme sau mai tîrziu (deşi obiceiul este “mai devreme”) aceştia se întorc. Sau merg alţii în locul lor. Aşa că autorităţile Parisului au luat o altă decizie: să încerce să-i integreze. Cu accentul pus pe “să încerce”.

În urma acestei decizii ţiganii care stau în taberele din apropierea Parisului s-ar putea instala legal în cel mai luxos cartier al capitalei franceze, în arondismentul 16. Se doreşte instalarea unor sate de incluziune, uşor de catalogat ca ghetouri ţigăneşti.

Aşa-zisele “sate de incluziune” reprezintă de fapt case modeste, din prefabricate şi amenajate într-o zonă închisă, păzită 24 de ore din 24. Noile structuri ar urma sa grupeze maxim câteva familii, deci câteva zeci de persoane. Accesul este aşadar controlat iar familiile care locuiesc acolo au fost selecţionate în funcţie de o serie de criterii – copii care trebuie duşi la şcoală, adulţi care trebuie să înveţe limba franceză şi să-şi caute de lucru. Dacă asociaţii precum “Vocea romilor” denunţă aceste ghetouri, periferii din Strasbourg sau Montreuil, de lângă Paris, au construit deja astfel de “sate de incluziune”.

La Paris nu există nici o astfel de structură. Marţi seară însă în Consiliul municipal al capitalei un tânăr ales comunist pe nume Ian Brossat a propus construirea unui astfel de sat în vestul Parisului, adică în arrondisementul 16, cel mai luxos al capitalei franceze. Propunerea a fost adoptată dar asta nu înseamnă că satul în cauză va şi vedea lumina zilei foarte repede.

Sursa este aici.

Votul din Consiliul Parisului nu are o valoare juridică, dar el permite înaintarea acestei chestiuni Adunării Naţionale unde va urma să fie dezbătută.

Potrivit lui Ian Brossat în regiunea pariziană trăiesc circa 10 mii dintre cei 17.000 de ţigani stabiliţi în Franţa în condiţii de mizerie extremă, nedemne pentru această ţară.

Eu le doresc mult succes în încercarea de a-i integra şi de a le căuta slujbe acolo. Cu siguranţă se vor lovi de aceleaşi probleme de care se lovesc şi autorităţile române în încercarea de integrare a unora dintre ţigani. Dacă cumva, din greşeală, accidental, vor reuşi să le rezolve poate le vor da cîteva idei sau chiar lecţii neputincioşilor de pe teritoriile mioritice.

 

Adevărul: Ţiganii sînt buni doar dacă sînt departe

Conform articolului din Adevărul de aici, unii români susţin că ţiganii sînt buni doar dacă sînt departe. Pentru unii dintre românii expresia aia este felul lor de a fi, dar adevărul este că a fost folosită din plin, uneori poate exagerat, în ultimii ani.

Nu este nimic nou dacă se spune că tema ţiganilor expulzaţi din Franţa stîrneşte în continuare interesul străinilor. Adevărul a preluat un reportaj realizat de cotidianul spaniol ABC în mijlocul comunităţilor de ţigani din România. Motivul acelui reportaj a fost de a “afla cum trăiesc aceştia şi ce anume îi împinge la ei în ţară să ia calea Occidentului”.

“O vizită în mizerabilele ghetouri în care trăiesc ţiganii în România explică de ce fug aceştia în Europa”, scrie cotidianul spaniol, care întreprinde o vizită în Ferentari şi în satul Calvini din Buzău, localitate de baştină a multora dintre ţiganii expulzaţi din Franţa.

“Cum dai colţul, deasupra unui clădiri devastate, cineva a vopsit nişte cuvinte obscene: «Românii să-mi…». Cartierul Ferentari este, aşa cum recunoaşte Secretarul de Stat pentru problemele romilor, Valentin Mocanu, «exemplu de cum nu ar fi trebuit să se procedeze niciodată». Un ghetou de ciment cu un labirint de blocuri de apartamente, în care dictatura comunistă a obligat ţiganii care vagabondau prin Capitală să se stabilească. Acum este cel mai periculos şi mai insalubru loc din Bucureşti. Când taximetristul află unde vrea străinul să meargă, nu îşi reţine uimirea: Pentru ce vrea să meargă în Ferentari dacă nu pentru a cumpăra droguri? În acest timp se face înţeles cu degetul pe antebraţ, simulând injecţia. «Unde sunt ţigani, sunt şi probleme», conchide taximetristul.”

“«Ţiganii sunt buni doar dacă sunt departe», spun românii”

“În România, opiniile despre expulzarea ţiganilor din Franţa se împart în două: cei care cred că Sarkozy a procedat corect, «pentru că asta meritau», şi cei care îi reproşează deportările ţiganilor, care au avut ca rezultat întoarcerea acestora în România. «Ţiganii sunt cu atât mai buni cu cât sunt mai departe», spun românii.

Pentru majoritatea românilor nu există nuanţe de «politic corect». Nimeni nu-i vrea pe ţigani. Nici aproape, nici departe. De aceea, expulzaţii din Franţa se pregătesc de plecarea în Spania sau în altă parte unde să-şi câştige viaţa, atât de dificil este pentru ei în ţara lor de origine”

Related External Links