Grătare printre morminte prin Buzău, obicei de Paştele Blajinilor

Ieri a avut loc Paștele Blajinilor, unul dintre obiceiurilor țiganilor din România: ei s-au strîns prin cimitire și au petrecut ziua printre cruci, morminte și mesele întinse acolo, au ciocnit ouă roșii și și-au pomenit rudele și prietenii decedați. Sărbătoarea asta nu face parte dintre cele oficiale ale bisericii ortodoxă română (spre deosebire de cea catolică sau greco-catolică care permite sărbătoarea numită paștele morților), dar e tolerată atîta timp cît nu au loc în prima săptămînă după paște (care s-a terminat acum două zile).

Originile acestei sărbători se pierd în trecut, în perioada de dinaintea creștinismului sau creștinării populației. Se crede că de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sînt libere şi pot gusta din mîncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană, iar oamenii îşi imaginau că pot petrece paştele cu strămoşii, prin revenirea spiritelor morţilor printre ei cînd se deschid mormintele.

Reporterii de la Adevărul au fost la cimitirul Sfîntul Gheorghe de la marginea Buzăului și au înregistrat aglomerația de acolo: îmbrăcaţi cu hainele bune, unele mai colorate decît altele, țiganii şi-au luat de acasă mese, scaune, grătare, suficiente sticle de băutură şi pungi cu mîncare, pregătiţi să petreacă printre morminte.

De pe mesele întinse pe aleile cimitirului nu a lipsit mai nimic.

”Aici avem tot ce se pune pe masă la orice sărbătoare. Avem friptură de miel, vin, ţuică, iar de pe masa asta mănâncă şi bogatul, şi săracu. Noi nu facem ospăţul ăsta de fală. Nu e dezmăţ. Aşa e tradiţia la noi, la ţigani”, ne-a spus reporterilor Grafian, un lider din comunitatea de ţigani din municipiul Buzău.

În cimitirul buzoian, Paştele Blajinilor a fost prilej de întâlnire pentru rudele celor care au trecut pe lumea cealaltă. Ţiganii adunaţi de prin toate colţurile ţării s-au pregătit pentru pomenirea morţilor ca de Paşte. Micii, cârnaţii şi hălcile de miel au sfârâit pe jarul încins iar fumul s-a ridicat printre cruci şi morminte.

Avem un batal întreg, adică un berbec mai bătrân, pe care o să-l frigem şi o să îl împărţim cu toţii, aici. Noi întindem mesele ca să fie primite bucatele astea dincolo, ca să fim mai aproape de morţii noştri. Noi ne simţim foarte fericiţi pentru că ne gândim că alături de noi sunt părinţii, bunicii noştri care au murit”, ne-a explicat Zelter, unul dintre petrecăreţii dintre morminte.

Membrii familiei Andronache, una foarte numeroasă şi cunoscută printre ţiganii din Buzău, obişnuiesc să întindă mesele în cimitir de peste un deceniu. Au înmormântat multe rude până acum, bătrâni dar şi tineri răpuşi de boli sau de accidente rutiere, şi pe toţi răposaţii din neam i-au pomenit de Paştele Blajinilor. Femeile s-au pregătit două zile pentru praznicul dintre morminte.

Sursa și continuarea sînt aici.

Gigeii de la pro tv au abordat și ei subiectul:

Mare petrecere in cimitirele din intreaga tara, unde tiganii au incins gratarele de Pastele Brajinilor. Obiceiul lor spune sa cinsteasca astfel memoria raposatilor, chiar in locul unde sunt inmormantati. Asa ca intind mesele printre cruci, direct pe morminte, cu toate ca in unele orase ar putea fi amendati pentru tulburarea linistii publice.

In Buzau, tiganii au animat cimitirele dis de dimineata. Au intrat cu masinile printre morminte, au descarcat bagajele si au intins mesele lungi chiar printre cruci, aproape de raposati. “Traditia noastra e din tata in fiu, tata! Mostenitura noastra, a tiganilor!” In scurt timp fumul gratarelor a inghitit cu totul cimitirul. “Pana nu iese fumul, nu primeste mortul mancare cat mai aproape sa fim, si cu sufletul si cu…”

Pastele Blajinilor se mai numeste si Pastele Mortilor si e sarbatoarea in care oamenii dau de pomana.

Mese incarcate cu bunatati au fost intinse si in cimitirul Viisoarea, din Ploiesti. Aici numai barbatii au stat la masa, in timp ce nevestele lor s-au aseazat pe unde au putut – pe jos sau direct pe morminte. Petrecerea a durat cateva ore, iar ce a ramas, spun tiganii, s-a impartit saracilor. Ba chiar oamenii se lauda ca fac si curat in urma lor.

La Galati cele mai bogate mese au fost intinse in dreptul cavourilor. 13 persoane care au baut prea mult vin primit de pomana au ajuns la spital. In Braila tiganii au pus masa direct pe morminte, iar memoria mortilor a fost cinstita cu friptura de miel si porc pe jar. Pentru ca aprinderea focului in cimitir este interzisa in Braila, tiganii puteau fi amendati cu 300 pana la 500 de lei. Dar autoritatile au fost milostive si nu au dat sanctiuni.

Sursa este aici.

Medic bătut în spitalul de urgenţă Galaţi de ţigani

Am auzit la televizor ştirea de acum cîteva zile care spunea despre medicul bătut în spitalul de urganţă din Galaţi de nişte ţigani pentru că le-a atras atenţia să nu fumeze (lucru interzis în spitale) – au preluat-o mai multe televiziuni. Doar acum am reuşit să-i acord atenţie…

Pe frontpress.ro am găsit relatări despre incident, deşi îmi este încă cam neclar cum s-a ajuns la apelativul de interlopi adresat ţiganilor respectivi.

Scandalagii veniseră la spital să-l vadă pe un prieten, internat în urma unui conflict de stradă. După ce l-au bătut pe stomatolog, au pus ochii pe încă un medic.  Intervenţia unui bărbat angajat la o firmă de pază, deşi anemică, a făcut ca lucrurile să nu degenereze şi mai mult.  Mai norocos decât colegul său, medicul chirurg Dan Mocanu, a scăpat doar cu înjurături şi ameninţări cu moartea.

„Terminasem garda şi mă pregăteam să plec. Pe hol era gălăgie şi, când am ieşit, în faţa cabinetului, în jur de 10 persoane fumau. Le-am spus că e spital şi nu au voie să fumeze. În acel moment, unul dintre indivizi m-a înjurat, altul m-a scuipat şi un al treilea m-a apucat de geacă şi m-a tras în mijlocul grupului unde a urmat o ploaie de lovituri cu pumnul în cap. Am ridicat instinctiv mâinile deasupra capului şi m-am refugiat spre Radiologie. Într-un târziu, a sosit unul dintre agenţii de pază ai spitalului şi atunci au încetat să mă mai lovească, dar mi-au spus ca mă vor tăia cu cuţitul şi că îmi vor găsi familia. Agentul de pază i- a convins să iasă afară şi când au văzut că vine poliţia au dispărut”, a declarat pentru Adevărul medicul agresat, care a dorit să-i fie protejată identitatea.

 

Viaţa liberă: 1856 – eliberarea robilor ţigani, 154 de ani de libertate

Sala Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi a fost în luna februarie a anului 2010 gazda întîlnirii Grupului judeţean de lucru mixt pentru ţigani cu prilejul aniversării a 154 de ani de la Dezrobirea Ţiganilor.

Preşedinta Partidei Romilor, Viorica Gotu, şefă a biroului pentru problemele romilor din cadrul Prefecturii, a mediat un scurt spectacol de muzică lăutărească şi dans tradiţional în fuste colorate, decretând din start: „fără manele!”.

În deschidere, cei de faţă (o parte din „resursele  umane de etnie romă” gălăţene – mediatori sanitari, mediatori şcolari, profesori de romani, consilieri locali ai Partidei Romilor, doi bulibaşi: Viorel Lache, de la Munteni, care e şi expert local pentru romi, adică un bulibaş modern, precum şi Ferdinand, „lider formal” la Iveşti) au cântat imnul internaţional al romilor.

Cu faţa la steagul etniei, pe care este desenat o roată, simbol al poftei de ducă în lume al multor romi. Imnul („Gelem, gelem”), compus se pare în România la început de secol XX, a devenit celebru printr-un film iugoslav: „Am întâlnit ţigani fericiţi”.

Au fost prezenţi în sală Marius Rădulescu, reprezentantul Agenţiei Regionale pentru Romi, Adrian Vasile şi Onuţ Dagiu, ambii  de la Centrul romilor pentru intervenţii şi studii „Romani Kris”.

Romii nu-şi cunosc istoria

„Am încercat să stau de vorbă cu câţiva copilaşi de-ai noştri în şcoli şi fac un apel la profesorii noştri de limba romani să încerce să-i înveţe care au fost evenimentele din istoria noastră a romilor, chiar dacă ele nu sunt scrise”, a spus Viorica Gotu asistenţei.

Sursa: Viaţa-liberă.ro.

Related External Links