După ce am exportat la greu ţigani şi forţă de muncă prin toată Europa, de azi încep să ni se întoarcă o parte a exporturilor înapoi în ţară. Românii plecaţi la muncă s-au întors deja (cel puţin o parte dintre ei) pentru că i-a lovit criza şi nu şi-au mai găsit de lucru prin afara, pe ţigani i-au cam luat francezii pe sus şi îi expediază în ţările de origine. Adică pe la noi şi pe la bulgari, în cea mai mare parte.

O fi de bine? O fi de rău? Orice lucru are din amîndouă. Chiar şi dacă ţiganii se vor întoarce, mai devreme sau mai tîrziu, prin ţările est europene, măcar pentru o perioadă francezii nu vor putea da vina pe ţiganii români şi bulgari pentru (o parte dintre) problemele lor.

E uşor să exporţi ţigani români prin alte state şi să-i laşi să se manifeste aşa cum au fost învăţaţi din moşi strămoşi. E mai greu să-i educi şi să-i foloseşti în ţară pentru capacităţile lor fizice şi intelectuale, dar asta este ceva ce guvernanţii noştri mult iubiţi nu vor înţelege probabil niciodată. Pentru moment ne jucăm de-a ping-pong-ul cu ţările europene cu ţiganii pe post de minge.

Am scris acest articol aici.