Viaţa liberă: 1856 – eliberarea robilor ţigani, 154 de ani de libertate

Sala Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi a fost în luna februarie a anului 2010 gazda întîlnirii Grupului judeţean de lucru mixt pentru ţigani cu prilejul aniversării a 154 de ani de la Dezrobirea Ţiganilor.

Preşedinta Partidei Romilor, Viorica Gotu, şefă a biroului pentru problemele romilor din cadrul Prefecturii, a mediat un scurt spectacol de muzică lăutărească şi dans tradiţional în fuste colorate, decretând din start: „fără manele!”.

În deschidere, cei de faţă (o parte din „resursele  umane de etnie romă” gălăţene – mediatori sanitari, mediatori şcolari, profesori de romani, consilieri locali ai Partidei Romilor, doi bulibaşi: Viorel Lache, de la Munteni, care e şi expert local pentru romi, adică un bulibaş modern, precum şi Ferdinand, „lider formal” la Iveşti) au cântat imnul internaţional al romilor.

Cu faţa la steagul etniei, pe care este desenat o roată, simbol al poftei de ducă în lume al multor romi. Imnul („Gelem, gelem”), compus se pare în România la început de secol XX, a devenit celebru printr-un film iugoslav: „Am întâlnit ţigani fericiţi”.

Au fost prezenţi în sală Marius Rădulescu, reprezentantul Agenţiei Regionale pentru Romi, Adrian Vasile şi Onuţ Dagiu, ambii  de la Centrul romilor pentru intervenţii şi studii „Romani Kris”.

Romii nu-şi cunosc istoria

„Am încercat să stau de vorbă cu câţiva copilaşi de-ai noştri în şcoli şi fac un apel la profesorii noştri de limba romani să încerce să-i înveţe care au fost evenimentele din istoria noastră a romilor, chiar dacă ele nu sunt scrise”, a spus Viorica Gotu asistenţei.

Sursa: Viaţa-liberă.ro.

Related External Links

Etapele dezrobirii ţiganilor

Într-un articol publica în anul 2009 pe care îl puteţi găsi aici Jurnalul Naţional scrie despre dezrobirea ţiganilor din ţările române. Robia ţiganilor era doar un alt nume pentru sclavie, a avut loc pe etape pe măsură ce ideea a percutat în societatea românească. Aşa cum era şi normal, legalizarea ţiganilor ca oameni liberi a fost legiferată separat în fiecare ţară.

Anul acesta s-au împlinit 154 de ani de la ultima etapă a acelor evenimente.

Cronologia măsurilor de dezrobire
Muntenia (Ţara Românească)
16/28 martie 1843. Adunarea Obştească a Ţării Româneşti a votat Legea pentru desfiinţarea dajnicilor de sub administraţia Vorniciei temniţelor şi trecerea lor sub admi­nistraţia ocârmuirii judeţelor.
Promulgată prin Ofis domnesc la 22 martie/2 aprilie 1843. Întâia lege prin care se desfiinţa robia pentru o categorie de ţigani ai Statului, categorie socială scoasă din evidenţele fiscale ale Vorniciei temniţelor şi trecerea sub admi­nistraţie civilă.

28 august/9 septembrie 1843. Dispoziţia circulară a Ministerului Treburilor din Lăuntru al Ţării Româneşti, prin care proprietarii de ţigani erau obligaţi ca în termen de 18 luni să se îngrijească de “statornicia ţiganilor nomazi în aşezări şi în case, fie pe propriile moşii, fie pe alte altora”. Cei găsiţi după un an şi jumătate umblând prin ţară urmau să fie aşezaţi de către autorităţi pe domenii ale statului.

11/23 februarie 1847. La propunera domnitotrului Gheorghe Bibescu, Adunarea Obştească a Ţărilor Române a adoptat o Lege prin care erau eliberaţi din robie, fără nici un fel de despăgubire, “ţiganii Mitropoliei şi episcopiilor, mănăstirilor, matocurilor bisericeşti şi ai oricăror alte aşezăminte publice”.

9/21 iunie 1848. În Proclamaţia de la Islaz a revoluţionarilor munteni era menţionat un articol privind “emanciparea robilor ţigani, fără nici un fel de despăgubire”.

26 iunie/8 iulie 1848. Guvernul Provizoriu de la Bucureşti a decretat “eliberarea robilor ţigani ai boierilor, începând cu data de 10/22 iulie 1848”.

22 noiembrie/4 decembrie 1850. Dom­nitorul Barbu Ştirbei a interzis prin Ofis ca “familiile de ţigani să mai fie despărţite prin donaţii sau vânzare; Ofisul interzicea, de asemenea, vânzările de ţigani sub patru membri (atunci când era vorba de una până la trei familii). În cazurile respective, proprietarii particulari erau “obligaţi să se adreseze Visteriei care-i răscumpăra şi-i punea în libertate”.

8/20 februarie 1856. Decretată legiuirea pentru emanciparea ţiganior din Ţara Ro­mâ­neas­că. S-a desfiinţa robia ţiganilor aparţinând proprietarilor particulari, cu despăgubire de 10 gal­beni pentru fiecare persoană, plătită eşa­lonat în mai mulţi ani. Ţiganii erau obligaţi să se statornicească, fiindu-le interzisă stră­mu­ta­rea pe o perioadă de 10 ani (două perioade fiscale a cinci ani fiecare).
Astfel, în Moldova şi în Muntenia, deveneau oameni liberi, peste 250.000 de foşti ţigani robi.

Moldova
31 ianuarie/12 februarie 1844. La pro­punera domnitorului Mihail Sturtza, Adunarea Obştească a Moldovei a votat “Legea pentru re­gularizarea ţiganilor Mitropoliei, episcopiilor şi mănăstirilor îndeobşte”, în baza căreia “ţiganii aparţinătorii Bisericii şi aşezămintelor mănăstireşti – deveneau liberi”.

August 1848. Mihail Kogălniceau a elaborat programul revoluţionar intitulat “Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova”, ce cuprindea un articol referitor la “desfiinţarea robiei ţiganilor”.

10/22 decembrie 1855. Adunarea Obştească a Moldovei şi domnitorul Grigore Al. Ghica au adoptat “Legea pentru desfiinţarea robiei şi regularizarea despăgubirii şi trecerea emancipaţilor la dare către stat”. Ţiganii aflaţi în proprietăţile private erau eliberaţi din robie, cu drept de strămutare de pe o moşie pe alta. Despăgubirea proprietarilor se fixa la 8-4 galbeni de persoană, în funcţie de categorii – lingurari, respectiv lăieşii. “Invalizii şi sugarii” erau exceptaţi de la despăgubire.

Related External Links