Primul muzeu din România al culturii ţiganilor

Articolul ăsta conţine două părţi diferite: prima parte este despre ştirea că primul Muzeu al Culturii Romilor Ţiganilor din România va fi inaugurat luni de la ora 11.00 la Primăria Sectorului 6 din Bucureşti.

Astfel, Gandul.info preia informaţiile dintr-un comunicat Mediafac: evenimentul este organizat în contextul Zilei dezrobirii romilor (20 februarie 1856).

Asociaţia Romano ButiQ şi organizaţia KCMC, în parteneriat cu Ministerul Culturii, Primăria Sectorului 6 şi Şcoala Naţionala de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), pun bazele primului Muzeu al Culturii Romilor din România.

Nevoia înfiinţării unei astfel de instituţii pleacă de la faptul că, de cele mai multe ori, atunci când se discută la nivel public despre etnia romă, cunoaşterea este înlocuită de prejudecăţi şi stereotipuri. În acest context, iniţiatorii proiectului consideră că este necesară existenţa unui Muzeu al Culturii Romilor de tip forum, nu doar o înşiruire de artefacte reprezentative, ci un ansamblu dinamic de idei şi poveşti ilustrate prin obiecte, instalaţii şi oameni, în aşa fel încât muzeul să genereze o reală dezbatere pentru toate nivelurile de public – publicul larg, jurnalişti, elevi, studenţi, profesori, mediul academic etc.

Muzeul va fi amplasat pe un spaţiu oferit de Primăria Sectorului 6 şi va fi construit de KCMC, împreună cu Asociaţia Romano ButiQ.

A doua parte este opinia lui Marcel Răduţ Seliste publicată pe Adevărul.ro despre subiectul ăsta.

Avem nevoie de un Muzeu al Culturii Romilor? Poate ajuta o astfel de instituţie la integrarea romilor în societate? Va reprezenta acest muzeu o contribuţie la diminuarea discriminării la care sunt supuşi romii români în Europa de Vest şi în România? La toate aceste întrebări răspunsul meu este DA.

Să mă explic, în felul meu, cu riscul de a supăra fie pe rasişti, fie pe adepţii fanatici ai lui ”politically correct”.

Explicaţia se găseşte aici. Îmi place cum este scrisă, v-o recomand deşi conţine mult prea mult termenul de rrom adresat ţiganilor.

Adevărul.ro: Au ţiganii biserică?

În cursul acestei săptămîni Adevărul.ro au abordat subiectul ţiganilor din punct de vedere istoric şi cultural. Şi, evident, religios – lucru evident din titlul articolului. Nu pot spune că am auzit pînă acum expresia despre biserica ţiganilor (că a fost clădită din slănină şi aşezată în calea cîinilor), este ceva ce va trebui cercetat mai în detaliu – este un aspect destul de relevant al lucrurilor spuse despre ei.

Despre manifestările de religiozitate ale ţiganilor în urma acestor porunci vorbesc sursele germane consultate de cercetătorul Marian Zăloagă. Ţiganii din Transilvania, menţionează acestea, nu aparţin unei confesiuni aparte. Ei se ataşează confesiunilor îmbrăţişate de comunităţile pe lângă care trăiesc.

Ţiganii din ţinuturi secuieşti şi ungureşti se ţin fie de reformaţi, fie de romano-catolici. Cu excepţia celor din regiunea Sibiului, care se ataşau de ortodocşi, mare parte din ei se botezau greco-catolici. Fiind atât de mulţi, au primit „subpopi” anume.

Ţiganii sunt însă dezinteresaţi de credinţă. „Nu arareori pot fi întâlniţi la biserică, mai ales la cea românească, (unde) sunt gata să te uşureze de bani sau de alte bunuri”, observa unul dintre saşii citaţi. De aceea, în multe localităţi, li se şi interzicea să rămână în sat pe timpul serviciului religios din biserici. Sunt, în fapt, oameni fără religie, fără credinţă în viaţa sufletului după moartea trupească. „Biserica ţiganilor a fost clădită din slănină şi aşezată în calea câinilor”, repetau saşii, cu plăcere, o vorbă de duh auzită de la români.

În secolul XIX sclavii ţigani au fost eliberaţi din robie. Citind articolul am remarcat textul despre Vasile Alecsandri şi Vasile Porojan, iar concluzia poetului este la fel de actuală chiar şi acum, la mai mult de un secol şi jumătate de cînd a fost emisă (deşi nu ştiu în ce măsură lumea este conştientă de acest lucru: prea mulţi preferă să se plîngă de problemele pe care le produc unii ţigani în loc să caute să schimbe situaţia în ceva mai bun).

Înduioşătoarea poveste scrisă de Vasile Alecsandri despre Vasile Porojan, prietenul ţigan din copilăria sa, rememorează trista istorie a dezrobirii ţiganilor de pe moşia părintească. „Frumoasă zi a fost aceea când, din balconul casei de la Mirceşti, am declarat ţiganilor adunaţi că sunt liberi! (…) Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare sălbatică şi bucuria lor prin o mie de sărituri deşănţate, ca oameni muşcaţi de tarantelă. Vreo trei bătrâni însă au început a plânge şi a-mi zice: – Stăpâne, stăpâne, ce ţi-am greşit ca să ne urgiseşti astfel, păcătoşii de noi?!… Ne faci slobozi?… Cine o să ne poarte de grijă de azi înainte?… Cine o să ne hrănească, cine să ne îmbrace, cine să ne cunune, cine să ne îngroape?… Stăpâne, nu te îndura de noi şi nu ne depărta de mila Măriei Tale!” Odiseea libertăţii a început cu birtul satului.

„Laia se opri la cea întâi crâşmă, povesteşte Alecsandri, pentru ca să celebreze noua lor poziţie socială, apoi se opri la a doua crâşmă, pentru ca să cinstească în sănătatea cuconaşului, apoi se opri la a treia, pentru ca să boteze cu vin libertuşca, apoi la a patra, pentru ca să guste dacă rachiul liber e mai bun decât celălalt etc., etc., şi astfel au dus-o întruna până ce, bându-şi până şi căciulile şi apucându-se de furturi, au ajuns în închisorile de la Roman, de la Piatra şi de la Bacău”.

După vreo şase săptămâni de le eliberare, ţiganii au revenit la Mirceşti. Însuşi prietenul copilăriei sale, ce învăţase meşteşugul de pitar, s-a întors „acasă” spre bătrâneţe. Primit şi tratat generos de poet, a dispărut însă după două zile, furând şi un cal.

„Pe cât e de neomenos faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de necumpătat faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi pripite”, concluziona Alecsandri în reflecţiile asupra foştilor robi ţigani.

Vreme de peste 150 de ani etnia ţiganilor a încercat să se adapteze vremurilor. Unii au reuşit, ajungînd să-şi etaleze bogăţia, însă mulţi alţii trăiesc de pe o zi pe alta. O etnie a contrastelor într-o ţară pe măsură.

Activităţi culturale în Iaşi: Ziua internaţională a ţiganilor şi Ziua actorului ţigan

În cursul lunii trecute Asociația Pakiv România, prin Centrul de Incluziune Socială pentru Persoanele de Etnie Ţigănească Iași, a organizat în zilele de 09 și 25 Aprilie 2012 activitățile culturale în judeţul Iaşi: ”Ziua Internațională a ţiganilor” și „Ziua actorului ţigan.”

Activitățile s-au desfășurat la sediul Centrului de Incluziune Socială pentru Persoanele de Etnie Romă, CISPER Nord-Est Iași, str. Iarmaroc, nr. 44 și în comunitatea de tigani din satul Slobozia, comuna Voinești, jud. Iași și au avut ca obiectiv păstrarea și afirmarea culturii, limbii și identității minorității ţiganilor.

Obiectivele activităților culturale:

1. Integrarea educațională și culturală a persoanelor de etnie ţigănească;

2. Promovarea identității ţigăneşti;

3. Dezvoltarea stimei de sine prin afirmarea identității, valorilor și culturii ţigane;

4. Furnizarea de servicii, de informare privind personalitățile teatrale și cineaste, cu origini ţigăneşti recunoscute, care au marcat istoria filmului și teatrului național și internațional, către tineri, adulți romi dar și neromi, pentru promovarea evenimentelor marcante din calendarul cultural rom;

5. Prezentarea momentelor din viața ţiganilor prin filme.

Mai multe informaţii se găsesc aici. Am schimbat apelativul de rom în ţigan în textul comunicatului pentru a respecta adevărul istoric.

Tiganii si apucaturile rele din DEX

Unul dintre articolele peste care am dat azi m-a făcut să rîd în hohote pentru o perioadă, aş fi rîs mai mult dacă situaţia nu ar fi fost atît de.. absurdă. Nu ştiu dacă e tocmai cuvîntul potrivit, dar este una dintre descrierile cele mai potrivite. Problema apare cînd există mai multe descrieri unei situaţii sau a unei atitudini îndelung studiate şi puse în aplicare împotriva românilor.

Agenda de Timişoara spune aici că:

Romii vor rectificari si scuze publice, caci in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, in dreptul cuvantului tigan figureaza “epitet dat unei persoane cu apucaturi rele”.

Agentia de Dezvoltare Comunitara “Impreuna”, Asociatia Romilor “Egalitate de Sanse” Tulcea si Asociatia ACCEPT au formulat o plangere catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii indreptata impotriva Academiei Romane şi Institutului de Lingvistica Iorgu Iordan – Al. Rosetti, cerand constatarea faptei de discriminare, sanctionarea acestor institutii si obligarea lor la prezentarea de scuze publice.

Înţelegeţi motivul rîsului meu în hohote şi absurditatea plîngerii lor? Dacă da e foarte bine. Dacă nu înseamnă că sînteţi botă la cultură (adică sînteţi inculţi şi proşti) şi n-aveţi prea mult habar cînd vine vorba de istoria seculară a României cînd vine vorba de ţigani. Am mai spus-o de multe ori, atît pe dan-marius.ro cît şi pe ţiganii.ro, discriminarea existentă la adresa ţiganilor ţine de fond, nu de un anume termen. În ultimii ani unii dintre ţigani au încercat să schimbe apelativul de ţigan cu cel de rrom şi au început să acţioneze coordonat şi să lovească în tot ce le stătea împotrivă. Au avut şi în ce să lovească, cel puţin la început. Între timp proştii şi laşii le-au cam dat apă la moară şi i-au lăsat să acţioneze de capul lor fără să le dea peste bot, cum ar trebuit să o facă de ani buni, dar asta e şi “rolul” lor, de a se supune celui mai puternic.

Tentativa de acum, cea cu Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, este una ţintită asupra Academiei Române şi, indirect, limbii române. Evident, este una absurdă pentru orice om care are un bagaj oarecare de cunoştinţe dar gloata chiar s-ar putea să creadă prostiile alea şi tocmai de aceea este un potenţial pericol. Oricît de absurde sînt cererile sau spusele unora, dacă sînt repetate la nesfîrşit există posibilitatea de a deveni adevăruri.

Related External Links