Cimitirul de nave din Bangladesh

Lucru cert: foarte mulți dintre țiganii de pe la noi sînt experți în reciclarea obiectelor din metal. Probabil că unii ar fi în stare să-ți dezmembreze autovehiculului (indiferent dacă este automobil, cisternă, TIR sau tractor) în mai puțin de o oră pentru a-l vinde la fier vechi. Cît se poate, că nu mai au așa de mult metal ca pe vremuri.

Lucru cert: autoritățile românești și cele de prin (alte) țări europene se plîng că nu-i pot integra pe țigani, că nu sînt capabili să-i educe și să-i pună la muncă așa cum și-ar dori.

Urmărind secvența difuzată de BBC de mai jos, despre munca periculoasă de la cimitirul de nave din Bangladesh (aflat în Oceanul indian), m-am gîndit, așa, într-o doară, jumătate în glumă, jumătate în serios, că s-ar putea combina cele două lucruri certe de mai sus. Adică de trimis un contingent de țigani pentru a le rezolva problemele… Fierul și restul de metale din nave ar fi reciclate într-un timp record și în condiții de maximă siguranță, s-ar face un profit frumos de pe urma lor (în reportaj se spune de milioane de dolari pentru fiecare navă), iar țiganii s-ar simți ca acasă. La propriu. Că de acolo (din zona aia) au venit.

Voi ce ziceți? Ar fi o afacere rentabilă pentru țiganii din România?

Grătare printre morminte prin Buzău, obicei de Paştele Blajinilor

Ieri a avut loc Paștele Blajinilor, unul dintre obiceiurilor țiganilor din România: ei s-au strîns prin cimitire și au petrecut ziua printre cruci, morminte și mesele întinse acolo, au ciocnit ouă roșii și și-au pomenit rudele și prietenii decedați. Sărbătoarea asta nu face parte dintre cele oficiale ale bisericii ortodoxă română (spre deosebire de cea catolică sau greco-catolică care permite sărbătoarea numită paștele morților), dar e tolerată atîta timp cît nu au loc în prima săptămînă după paște (care s-a terminat acum două zile).

Originile acestei sărbători se pierd în trecut, în perioada de dinaintea creștinismului sau creștinării populației. Se crede că de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sînt libere şi pot gusta din mîncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană, iar oamenii îşi imaginau că pot petrece paştele cu strămoşii, prin revenirea spiritelor morţilor printre ei cînd se deschid mormintele.

Reporterii de la Adevărul au fost la cimitirul Sfîntul Gheorghe de la marginea Buzăului și au înregistrat aglomerația de acolo: îmbrăcaţi cu hainele bune, unele mai colorate decît altele, țiganii şi-au luat de acasă mese, scaune, grătare, suficiente sticle de băutură şi pungi cu mîncare, pregătiţi să petreacă printre morminte.

De pe mesele întinse pe aleile cimitirului nu a lipsit mai nimic.

”Aici avem tot ce se pune pe masă la orice sărbătoare. Avem friptură de miel, vin, ţuică, iar de pe masa asta mănâncă şi bogatul, şi săracu. Noi nu facem ospăţul ăsta de fală. Nu e dezmăţ. Aşa e tradiţia la noi, la ţigani”, ne-a spus reporterilor Grafian, un lider din comunitatea de ţigani din municipiul Buzău.

În cimitirul buzoian, Paştele Blajinilor a fost prilej de întâlnire pentru rudele celor care au trecut pe lumea cealaltă. Ţiganii adunaţi de prin toate colţurile ţării s-au pregătit pentru pomenirea morţilor ca de Paşte. Micii, cârnaţii şi hălcile de miel au sfârâit pe jarul încins iar fumul s-a ridicat printre cruci şi morminte.

Avem un batal întreg, adică un berbec mai bătrân, pe care o să-l frigem şi o să îl împărţim cu toţii, aici. Noi întindem mesele ca să fie primite bucatele astea dincolo, ca să fim mai aproape de morţii noştri. Noi ne simţim foarte fericiţi pentru că ne gândim că alături de noi sunt părinţii, bunicii noştri care au murit”, ne-a explicat Zelter, unul dintre petrecăreţii dintre morminte.

Membrii familiei Andronache, una foarte numeroasă şi cunoscută printre ţiganii din Buzău, obişnuiesc să întindă mesele în cimitir de peste un deceniu. Au înmormântat multe rude până acum, bătrâni dar şi tineri răpuşi de boli sau de accidente rutiere, şi pe toţi răposaţii din neam i-au pomenit de Paştele Blajinilor. Femeile s-au pregătit două zile pentru praznicul dintre morminte.

Sursa și continuarea sînt aici.

Gigeii de la pro tv au abordat și ei subiectul:

Mare petrecere in cimitirele din intreaga tara, unde tiganii au incins gratarele de Pastele Brajinilor. Obiceiul lor spune sa cinsteasca astfel memoria raposatilor, chiar in locul unde sunt inmormantati. Asa ca intind mesele printre cruci, direct pe morminte, cu toate ca in unele orase ar putea fi amendati pentru tulburarea linistii publice.

In Buzau, tiganii au animat cimitirele dis de dimineata. Au intrat cu masinile printre morminte, au descarcat bagajele si au intins mesele lungi chiar printre cruci, aproape de raposati. “Traditia noastra e din tata in fiu, tata! Mostenitura noastra, a tiganilor!” In scurt timp fumul gratarelor a inghitit cu totul cimitirul. “Pana nu iese fumul, nu primeste mortul mancare cat mai aproape sa fim, si cu sufletul si cu…”

Pastele Blajinilor se mai numeste si Pastele Mortilor si e sarbatoarea in care oamenii dau de pomana.

Mese incarcate cu bunatati au fost intinse si in cimitirul Viisoarea, din Ploiesti. Aici numai barbatii au stat la masa, in timp ce nevestele lor s-au aseazat pe unde au putut – pe jos sau direct pe morminte. Petrecerea a durat cateva ore, iar ce a ramas, spun tiganii, s-a impartit saracilor. Ba chiar oamenii se lauda ca fac si curat in urma lor.

La Galati cele mai bogate mese au fost intinse in dreptul cavourilor. 13 persoane care au baut prea mult vin primit de pomana au ajuns la spital. In Braila tiganii au pus masa direct pe morminte, iar memoria mortilor a fost cinstita cu friptura de miel si porc pe jar. Pentru ca aprinderea focului in cimitir este interzisa in Braila, tiganii puteau fi amendati cu 300 pana la 500 de lei. Dar autoritatile au fost milostive si nu au dat sanctiuni.

Sursa este aici.

Moare ţiganu’, iar la cimitir mama îi zice puradelului

Moare ţiganu’, iar la cimitir mama îi zice puradelului:

– Draga, predică şi tu ceva despre tac-tu!

Stă puradelul, se gîndeşte şi începe:

– Dragi vecini, stimate sat.

Ce e viaţa? Un căcat.

Luni futea pe mama-n pat,

Marţi era în crîşma beat,

Joi era pe prispa căşii,

Azi s-a dus în pizda mă-sii.

Iar tu mama îndoliată,

Dă-l în pula mea de tata,

Ai uitat cînd te-a bătut,

Cînd cu altul te-ai futut?

Eu acuma-l plîng întruna,

A murit, mînca-i-ati pula!