Sînteţi români, rromi-romi-romanes sau ţigani?

Întrebarea este cît se poate de simplă, deşi poate are nevoie de unele explicaţii. Toţi sîntem cetăţeni români, indiferent de naţionalitate: români, maghiari, saşi, secui, ţigani, turci, etc. Sînt o mulţime de minorităţi pe teritoriul actual al României şi n-am chef să intru în detalii de genul ăsta.

Aşa că, din acest punct de vedere, dacă sînteţi români, maghiari, germani, turci, etc. cu drepturi în această ţară răspunsul este cît se poate de simplu: sînteţi cetăţeni români de naţionalitatea… (completaţi voi punctele).

Cu ţigani problema este un pic diferită. Nu vreau să scriu (cel puţin de data asta) despre problemele pe care unii dintre ei le creează: cerşesc, fură, înşeală, fac afaceri mai mult sau mai puţin legale, etc. Au devenit destul de cunoscuţi din cauza asta prin toată Europa, nu doar la noi. O parte dintre ţigani sînt integraţi în societatea românească şi preferă munca în locul ilegalităţilor, dar şi asta este (relativ) o altă poveste.

Dar toate acestea sînt lucruri destul de cunoscute. Dacă deschideţi un pic ochii să le vedeţi (sau revedeţi) de multe ori.

S-a vorbit de multe ori despre integrarea ţiganilor în societate, s-au alocat bani în acest sens, s-au făcut unele măsuri despre care am relatat (cel puţin parţial) şi aici. Partea bună este că programele astea au avut succes… cel puţin în unele cazuri. Însă în majoritatea lor ele au eşuat lamentabil: mulţi dintre ţigani sînt vestiţi chiar şi acum pentru sărăcia, comportamentul şi ilegalităţile lor. Ei nu pot, nu vor sau nu sînt lăsaţi să muncească pentru un trai mai bun… n-am de gînd să generalizez în vreun fel motivele, depind de situaţie. Dar pentru foarte multă lume termenul etnic de ţigan este asimilat cu: 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele (sursa http://dexonline.ro/definitie/%C8%9Bigan) şi este folosit peiorativ.

Pînă la urmă, ce înseamnă integrarea unei minorităţi în societate. Unul din principalele aspecte ale integrării este accesul la slujbe, altul este respectul şi aprecierea din partea majorităţii. Unii oameni consideră că simpla modificare a termenului de ţigan cu rrom-rom-romanes face acest lucru foarte bine, deşi oamenii din spatele denumirii (fie veche fie nouă) rămîn aproape neschimbaţi. Aparent, este mult mai uşor să schimbi o denumire şi să insişti pînă în pînzele albe (asta înseamnă şi băgatul pumnului în gura celor care protestează) că acea denumire e corectă decît să schimbi un grup de persoane care s-a arătat foarte reticent la schimbare.

Marea majoritate a oamenilor se comportă ca o turmă tocmai din cauza dorinţei de integrare în grup. Adică dacă un grup mic de persoane face suficient de multă gălăgie un număr din ce în ce mai mare dintre cei din jurul lor vor prefera să facă aşa cum spune grupul ăsta mic în loc să îi oprească din acţiunile lor tocmai pentru a nu le intra în vizor.

Iar dacă există suficientă insistenţă şi suficientă gălăgie pe o anumită temă (de exemplu schimbarea ţiganilor în rromi) efectul este asemănător cu cel al bulgărelui de zăpadă care, rostogolindu-se, devine din ce în ce mai mare, ajungînd să producă o avalanşă… Pentru că unii dintre români preferă să încerce să se adapteze, deşi este în dezavantajul lor, acceptînd în tăcere un furt pe faţă.

Deci, cum vă identificaţi? Sînteţi români, rromi-romi-romanes sau ţigani? Cu alte cuvinte, faceţi parte din turma fără creier şi coloană vertebrală sau aveţi o identitate clar definită?

Ţiganii şi speculaţiile referitoare la numărul lor real cu ocazia recensămîntului 2011

Speculaţiile despre numărul real al ţiganilor din România nu sînt deloc noi, dar subiectul a fost adus în actualitate cu ocazia recensămîntului care se derulează aceste zile la nivel naţional (20-31 octombrie 2011).

Statisticile oficiale spun că în România trăiesc oficial 535.250 de cetăţeni ţigani, sau cel puţin atîţia s-au declarat la ultimul recensămînt din 2002. Nimeni nu ştie încă care este numărul real al acestora pentru că mulţi nu s-au declarat ca făcînd parte din această etnie şi, mai ales, mulţi alţii au ales să nu-şi înregistreze copiii – şi, de aceea, nu au certificat de naştere sau carte de identitate pentru a fi integraţi cu adevărat în societate. Unele organizaţii nonguvernamentale estimează că ţiganii din România sînt undeva pe la 2, 5 milioane (sau chiar peste acest număr).

N-am spus degeaba “speculaţii”: se ştie cu siguranţă că o parte dintre ţigani preferă să nu îşi declare etnia sau să declare români ori unguri (motivele lor sînt foarte diverse, printre altele se pomeneşte de teamă, ruşine, conotaţie peiorativă a denumirii, înţelegerea faptului că fac parte dintr-o comunitate mai mare – cea în care s-au integrat, provenienţa din familii mixte etc), iar date clare despre această categorie de minoritari camuflaţi nu există şi, foarte probabil, nu vor fi cuantificate prea curînd (sau poate niciodată). În lipsa unor date statistice reale orice presupunere (făcută cu cap de cei care cunosc etnia şi tendinţele acesteia sau făcută aiurea, aşa, din burtă) se numeşte “speculaţie”.

Sînt unii care-i îndeamnă pe ţigani să se identifice ca atare (oricare ar fi denumirea pe care o folosesc pentru etnie) dar, hai să fim serioşi: cîţi dintre ei vor asculta de respectivele îndemnuri? 10%? 20%? Poate 25%? Toată lumea face ce-i convine şi, de obicei, pune pe primul plan interesul personal… Atîta vreme cît ţiganii nu vor vedea că prin declararea etniei din care fac parte nu au un cîştig cît se poate de clar şi de evident vor ezita să facă acest lucru.

Pînă atunci însă fiecare caută să se folosească de lipsa de informaţii pentru a ieşi în faţă cu acele idei (speculaţii) care-i convin lui cel mai mult, care îi vor ajuta scopului individual imediat sau de lungă durată. Ţiganii vor continua să reprezente un subiect la modă încă multă vreme de acum înainte, iar integrarea lor în societatea este şi va rămîne o adevărată provocare. Fie că ne place sau nu, prin încercările continue de a schimba denumirea multiseculară a etniei cu cea mai recentă de “rromi” ţiganii s-au făcut auziţi. Prin ceea ce fac în afara ţării (cele mai cunoscute fapte sînt în continuare furturile, înşelătoriile şi cerşetoria) au internaţionalizat problemele pe care noi, ca români, le avem cu ei de aproape două secole.

Dacă vă înteresează cîteva dintre aceste speculaţii, Gîndul.ro a publicat aici cîteva dintre ele:

În aceste condiţii, numărul neoficial al persoanelor de etnie romă din România variază de la un fabulos 3 milioane (Banca Mondială) la un “mult mai verosimil 1,5 milioane” (Comisia Europeană), după cum aminteşte profesorul Ciprian Necula, liderul campaniei de comunicare SPER (Stop Prejudecăţilor despre Etnia Rromilor).

De un număr apropiat vorbeşte şi şeful catedrei de Sociologie de la Universitatea Bucureşti, profesorul Marian Preda, care a realizat un studiu pe temă în anul 1998. “Atunci vorbeam de o populaţie în jurul a 1,5 milioane heteroidentificaţi – adică vazuţi ca atare de ceilalţi – şi de un milion autoidentificaţi în diverse studii şi sondaje, dar nu şi în cadrul unui recensământ oficial. În timp, a existat o creştere a populaţiei, dar nu foarte spectaculoasă” mai spune Preda.

Senatorul Mădălin Voicu, arată că, potrivit datelor pe care le deţine din surse oficiale ale MI şi UE, etnia romă se înscrie astăzi “pe o plajă între 700.000 la 1,3 milioane de persoane, numai în România, fără migraţie, categorie care numără şi ea aproximativ 700.000″. În consecinţă, spune Voicu, numărul romilor din ţara noastră se ridică undeva la 2 milioane, un milion în ţară şi un alt milion, mobil, care pleacă pentru diverse perioade de timp din ţară.

Din punct de vedere personal pot spune că aştept cu curiozitate rezultatele finale ale recensămîntului 2011. Nu cred că numărul ţiganilor declaraţi ca atare va exploda brusc, ca şi cum ar fi avut dintr-o dată o criză de conştiinţă şi de naţionalitate, probabil ca creşte considerabil dar nu foarte mult.