Evenimentul Zilei şi începuturile folosirii apelativului de rrom adresat ţiganilor

Termenul de rrom adresat ţiganilor nu este nou (cel puţin din punctul de vedere al generaţiilor tinere). A fost folosit din ce în ce mai mult în ultimele două decenii, devenind aproape o modă, dar originea lui aparţine perioadei interbelice în care ţiganii au avut o tentativă de redenumire a etniei. La fel de nereuşită ca cea de acum, zic eu, dar va rămîne să vedem în ce măsură viitorul îmi va da dreptate.

După cum spune Evenimentul Zilei aici ţiganii lansau în 1934 „Glasul romilor” – „Organ al Uniunei Generale a Romilor din România”. Era un ziar creat în scop propagandistic pentru o asociaţie care, între 1933 şi 1941, a reprezentat – într-o Românie ce va fi prinsă şi ea în tăvălugul rasist din cel de-Al Doilea Război Mondial – încercarea etniei de a cere drepturi şi a-şi educa membrii.

Restul poveştii îl puteţi citi în articolul de pe EVZ.ro. Este destul de lungă, cuprinde o perspectivă aparte şi nu neaparat adevărată. Mă refer, evident, la modul în care este folosit termenul de “rom” (rădăcină a denumirii poporului român) de către o etnie minoritară mai mult sau mult mai puţin îndreptăţită să-l folosească.

Senatorii, tiganii si apelativul rrom in februarie 2011

Azi am citit pe reţea că pămpălăii de senatori au respins propunerea lui Silviu Prigoană care dorea să înlocuiască în actele oficiale termenul de rrom cu cel de ţigan. Ştiu, ştiu, nu toţi senatorii sînt mototoli, dacă ar fi fost nu ar mai ajuns probabil în poziţia respectivă, dar trebuie să fii mototol sau fraier ca să pui botul la motivaţiile unora dintre ţigani şi să o dai înainte cu termenul rrom. Una dintre motivele pentru care denumirea asta a luat atîta avînt este gura mare şi spurcată a unora care s-au apucat să o promoveze pentru a-şi atinge propriile scopuri iar o foarte mare parte a românilor, toleranţi, indiferenţi sau chiar intimidaţi (nişte stări de spirit foarte comune printre conaţionalii nostri) i-au lăsat să se manifeste în voie.

Eu pun problema astfel: adică dacă eu (dacă ar fi să mă iau după logica unora) mă consider OM ar trebui să cer schimbarea denumirii poporului român cu cea de oameni? Acum o asemenea ipoteză este absurdă, şansele de a obţine aşa ceva sînt pur şi simplu infime, dar cu suficientă insistenţă se poate obţine orice… Cel mai bun exemplu este chiar denumirea României: termenul de român este unul recent, au trecut mai puţin de două secole de cînd a fost inventat pentru a ne atribui o falsă apartenenţă la grupul de popoare romanizate, cu insistenţa unui grup din ce în ce mai mare de oameni în cele două secole a devenit o denumire oficială şi recunoscută mondial. Ţiganii nu au un stat propriu şi o entitate comună ca popor, dar termenul cu care au devenit cunoscuţi în istorie a fost multă vreme instituţionalizat la nivel european (adaptat fiecărei limbi în parte, dar în cele mai multe cazuri cu aceeaşi rădăcină). Tendinţa unora este să acţioneze prin toate mijloacele pe care le au la dispoziţie ca să îl schimbe… rămîne de văzut în ce măsură vor reuşi. Au încercat şi în perioada interbelică în România, dar comuniştii le-au dat peste nas tupeiştilor… acum (în ultimele două decenii) au revenit.

Revenind la subiectul acestei zile, decizia de respingere de către Senat a proiectului de lege iniţiat de deputatul Silviu Prigoană a fost luată cu 51 de voturi “pentru”, 27 de voturi “împotrivă” şi cinci abţineri, după cum a informat Mediafax. Eu am citit despre faza asta (era să-i spun chestie, la cît de irelevantă este ar fi un termen foarte potrivit, dar fază este chiar şi mai potrivit) pe adevărul.ro şi aproape am început să rîd… nu ştiu în faţa cui dau socoteală senatorii (părerile sînt foarte împărţite, dar cu siguranţă nu dau socoteală în faţa poporului care i-a ales pe poziţiile alea – doar trăim în România, ce naiba?) dar uneori sînt de-a dreptul hilari.

Related External Links