Rromii nu sînt români

tigani - rrom - romani
Imaginea alăturată a fost distribuită pe facebook împreună cu textul unui articol publicat în Ziarul de Cluj de către Ioan ABRUDAN (29 noiembrie 2007) şi informaţii despre o petiţie care circulă în mediul virtual. Semnatarii ei se opun folosirii oficiale a termenului de rom cer să fie înlocuit cu cel de ţigan/dom/sinti/indorom. Printre altele, adepţii ideii revenirii la termenul de ţigan apreciază că membrii acestei comunităţi “au purces pe calea definirii propriului lor nationalism” şi prin urmare, “au nevoie de un teritoriu”. În opinia petiţionarilor, “poporul ales drept victima sînt romanii”. Ei au şi un îndemn: “Să lăsăm minciuna şi ipocrizia deoparte, dacă considera numele ţigan peiorativ atunci să-şi ia numele lor original care este DOM si nu ROM.”

Dacă vă interesează subiectul puteţi accesa oricînd imaginea pe facebook. Din punctul meu de vedere petiţiile online sînt frecţii la picior de lemn, n-au nici o valoare juridică sau socială. Am preluat informaţii pentru că exprimă informaţii utile şi (cel puţin parţial) o anume opoziţie necesară.

Andrei Antip, povestea lui Tiberiu şi evenimentul de mîine de la Grădina Japoneză, parcul Herăstrău de mîine

Andrei Antip povestea lui Tiberiu copilul tigan teme scoala trotuar

Ştiţi povestea lui Tiberiu? A circulat pe internet acum cîteva săptămîni, dar despre care nu am apucat încă să scriu. Este povestea impresionantă spusă de fotograful Andrei Antip: Tiberiu este copilul ţigan care îşi făcea nu demult temele pe trotuar. Detalii despre subiect se găsesc aici (ziare.com), iar un album cu două poze este aici.

Duminica trecuta, am trecut cu bicicleta pe langa el. Statea pe trotuar rezemat de o cladire parasita de pe strada “Justitiei”.

M-a strigat: “Domnule, nu va suparati”. Deja imi veneau in minte ganduri comune – imi cere bani sau o tigara. El a continuat “Cat fac 8×7?”. I-am raspuns si abia atunci am vazut ca in brate avea un caiet de teme…

De atunci am stiut ca e eroul meu, ca e genul ala de om care nu sta sa se planga ca multi altii ca nu are cu ce, ca se agata de un vis si tine cu dintii. Am stiut ca povestea lui poate fi un cadou pentru multi, ca ii poate invata sa faca tot ce pot cu ce au nu sa astepte clipa perfecta in care toate problemele lor se vor rezolva toate dintr-o data.

Am publicat fotografia si povestea si mii de oameni au rezonat. Asa ca am trecut din nou pe acolo in incercarea de a-l gasi. Trotutarul din fata casei arata ca o banca de scoala. Intr-un colt e patat cu acuarele si vezi o pensula parca abia lasata din mana. Mai incolo rezerve goale de stilou si pete de cerneala… Am stiut ca il voi regasi.

Povestea lui Andrei Antip continuă cu multe alte detalii în articolul de pe ziare.com, de unde este luat citatul. Mai mult, mîine va continua cu un eveniment care va avea loc în Grădina Japoneză, parcul Herăstrău în Bucureşti. De la ora 12.

Descrierea evenimentului de pe facebook prin care este anunţat întîlnirea de mîine spune următoarele:

Ai citit povestea lui Tiberiu? E pustiul care isi face temele in strada si care m-a intrebat cat fac 8×7. L-am gasit. Cel mai mult isi doreste o bicicleta. Vreau sa ii dam un cadou dintr-o mie de inimi. Vorbeste cu prietenii, colegii, spune-le povestea. Strange cativa banuti de la fiecare si vino in numele lor in gradina japoneza sa ne intalnim. Nu conteaza cati bani strangi ci cati prieteni reprezinti. Mai bine 10 lei de la 10 prieteni decat 100 de la unul. Hai sa ii luam o bicicleta alba pe care sa scriem toate gandurile frumoase si numarul de oameni care au contribuit. Daca ne vom vedea 100 si fiecare va veni in numele a 10 prieteni…vom fi 1000.

Bucureştiul este un pic cam departe (nu pot ajunge în timp util şi apoi înapoi în Oradea), altfel m-aş fi dus. Îndemnul meu este să mergeţi şi, eventual, să urmăriţi subiectul. Poveştile astea sînt destul de rare în acest moment, în schimb cele în care ţiganii fură, cerşesc, etc, sînt la modă. Şi nu e tocmai bine, părerea mea.

Tribunalele ţigăneşti, între istorie şi justiţia paralelă cu cea oficială

Ceva mai devreme am avut prilejul să parcurg o ştire de pe Mediafax (puteţi găsi părţi din ea mai jos) care a reuşit să mă pună un pic pe gînduri: n-am ştiut dacă ar trebui să rîd de această iniţiativă sau să o consider o potenţială ameninţare la integritatea statului român.

Un lucru cît se poate de cert este că judecăţile ţigăneşti există de secole, paralel cu toate justiţiile oficiale ale statelor în care aceştia au ajuns. Migratorii au adus cu ei o mulţime de obiceiuri din India, ar fi fost un pic culmea să lase deoparte tocmai această funcţie esenţială a societăţii lor (poate că unii vor contesta că ţiganii formează o societate, dar hai să folosim un termen pe care-l înţelegem cu toţii).

E adevărat, ţiganii s-au adaptat vremurilor (cel puţin parţial) şi zonelor geografice, este foarte probabil ca în alte părţi de pe glob să fi renunţat complet la judecăţile tribale (pentru că astea-s judecăţile ţigăneşti: o reuniune a tribului pentru împăcarea unor părţi certate sau rezolvarea unor probleme care au apărut), dar în România au rămas încă în picioare datorită incapacităţii autorităţilor de a-i convinge să se schimbe.

Dacă ar fi să trag o concluzie din articolul celor de la Mediafax, Dorin Cioabă şi ţiganii din preajma lui doresc recunoaşterea / oficializarea acestor judecăţi ţigăneşti. Mi-e greu să le spun tribunale, aşa cum se menţionează în articol, pentru că nu recunosc decît o singură categorie de tribunale în care este împărţită justiţia (fie ea cum o fi – ştim cu toţii) în România: cele care ţin de Ministerul Justiţie, în care avocaţii, procurorii şi judecătorii îşi practică meseria pentru care s-au pregătit în facultate şi pentru care au o primit o licenţă recunoscută de statul român.

Ţinînd cont de tonul articolului mi-e greu să cred că “tribunalele” ţigăneşti fac parte din integrarea ţiganilor în România (subiect la modă, pe marginea căruia mulţi ţipă pentru a atrage atenţia şi nişte bani sau voturi în plus, inclusiv Elena Băsescu).

Aş zice mai degrabă că este o tentativă de înlocuire a justiţiei oficiale şi legale în această ţară. În 2011 au făcut “un pic”, realizarea primului “tribunal” ţigănesc în Sibiu, şi nu i-a oprit nimeni. Acum mai fac un pic, cîteva “tribunale” în alte oraşe. Dacă nu-i va opri nimeni (legal, evident!) ne vom trezi în cîţiva ani că unii dintre ţigani vor prefera judecăţile ţigăneşti decît instanţele statului român, iar de acolo pînă la dezastru nu mai e decît un pas.

Poate că mă înşel, sper acest lucru, dar dacă aveţi o altă interpretare sînteţi bineveniţi să vă spuneţi părerea. Legea este / ar trebui să fie una singură pentru toată lumea.

Dorin Cioabă, fiul autointitulatului rege al romilor Florin Cioabă, spune că tribunale ale romilor similare celui de la Sibiu au fost deschise în mai multe judeţe, iar cel de la Sibiu, unde au avut loc peste 60 de procese, va avea un rol similar unei Curţi de Apel pentru cei nemulţumiţi de tribunale.

“Vom face astfel de tribunale în toată ţara, bineînţeles, în judeţele în care există comunităţi semnificative de romi. Există deja la Vâlcea, Bucureşti, Ilfov, Argeş, Călăraşi şi Galaţi. Noi am invitat la Sibiu, la discuţii, reprezentanţi din toate judeţele, dar unii n-au înţeles exact ce vrem noi să facem şi au zis: «Faceţi voi întâi să vedem şi ne decidem».Va fi muncă multă până să deschidem în toate judeţele, dar o vom face treptat”, a afirmat Dorin Cioabă.

El a explicat că la aceste tribunale ale romilor îşi vor desfăşura activitatea membri ai staborurilor locale, “oameni înţelepţi, acceptaţi şi respectaţi de comunitate, care nu trebuie să aibă studii juridice, ci doar o foarte mare experienţă de viaţă”.

Potrivit lui Dorin Cioabă, mulţi dintre romi au înţeles că tradiţionalul stabor nu se mai poate reuni în stradă, ca până acum, şi este nevoie de condiţii civilizate de desfăşurare a “judecăţilor”.

“Acest tribunal nu s-a substituit niciodată unei instanţe penale. La tribunalul romilor de la Sibiu s-au judecat, în principal, abateri disciplinare de la viaţa şi tradiţiile romilor – divorţuri, ruperi de logodnă -, dar şi conflicte de afaceri între romi, împrumuturi şi diferite jigniri pe care şi le-au adus unii altora”, a declarat Dorin Cioabă, care este preşedintele tribunalului romilor de la Sibiu.

“Va fi o instanţă superioară. Tribunalul romilor de la Sibiu va fi degrevat de toată munca ce se depunea până acum. Tribunalul nu se desfiinţează, dar aici vor putea veni cei care nu-şi găsesc dreptatea la tribunalele locale sau consideră că crisinitorii (judecătorii – n.r.) de acolo ar putea să favorizeze una dintre părţi”, a afirmat Dorin Cioabă.

Primul tribunal al romilor din România, cel de la Sibiu, a fost deschis în februarie 2011, într-o clădire special construită în acest sens în apropierea locuinţei familiei Cioabă.

Sursa este Mediafax.

Mamă, mamă, să mă mai spăl? Că deja mi se vede tricoul ăla roşu?

În vremurile de demult ţiganca cumpără pentru prima oară săpun în casă şi îl pune pe cel mai mic puradel să se spele. Cam fără chef, cel mic începe să se spele şi la un moment dat se opreşte.

– Mamă, să mă mai spăl? Că uite, deja s-a dus destul jeg de pe mine?

– Mai spală-te că încă eşti jegos.

După un timp, aproape speriat, copilul se opreşte din nou.

– Mamă, să mă mai spăl? Uite, apa din vană e deja neagră, aproape nămol?

– Taci şi continuă să te speli că eşti jegos.

– Mamă, mamă, să mă mai spăl? Că deja mi se vede tricoul ăla roşu pe care mi l-ai cumpărat cînd am fost prin Franţa acum 3 ani?

Concert de caritate dedicat ţiganilor şi expoziţie fotografică la Filarmonica de stat Oradea, mai 2013

Concert de caritate şi expoziţie fotografică la Filarmonica de stat Oradea, mai 201
Concert de caritate şi expoziţie fotografică la Filarmonica de stat Oradea, mai 201

Acum cîteva zile scriam despre evenimentul ăsta despre care am aflat prin intermediul facebook, este vorba de o invitaţie la o seară de muzică clasică şi expoziţie fotografică în incinta Filarmonicii de Stat Oradea. Fondurile strînse la acest eveniment caritabil vor fi folosite pentru a ajuta familii de ţigani sărace din judeţul Bihor.

Concertul începe în 8 mai 2013, la orele 19, fiind urmat de expoziţia fotografică. Biletele sînt disponibile la numărul de telefon 0749481974 sau in seara evenimentului la preţ de 20 ron!

Cîteva informaţii primite pe mail anunţă că partenerul evenimentului este fundaţia Sănătatea ta, iar scopul evenimentului este strîngerea de fonduri pentru familiile ţigăneşti locale, cît şi conştientizarea publicului despre situaţia lor.

Comunicatul de presă (primit ulterior, deja tradus din limba engleză – aşa că nu garantez că corespunde mesajului dorit) sună aşa:

Ca fotojurnalist venind din Statele Unite la Oradea, auzisem despre ţigani. Situatia lor nu îmi era necunoscută. Majoritatea lucrurilor pe care le auzisem erau afirmaţii stereotipice despre ţigani: faptul că cerşesc, fură, etc., dar totuşi nu fusesem pregătit pentru ceea ce urma să descopăr pentru prima oara cînd am intrat într-o comunitate de ţigani.

Am auzit de cazuri în care copiii au murit datorită lipsei de îngrijire medicală adecvată. Am văzut familii cu zece- unsprezece copii locuind în case improvizate din pămînt, în stare deplorabilă, care pun în pericol viaţa celor ce locuiesc în ele; lipsa apei, electricităţii, sistemelor sanitare şi de refrigerare. Copii care în lipsa unui pat, dorm pe podeaua rece şi murdară, chiar şi în perioada iernii. Am realizat în scurt timp ca mulţi dintre aceşti copii nu puteau merge la şcoala datorită lipsei de igienă. În loc să înveţe şi să primească educaţia necesară, aceşti copii cerşeau pe străzi. Toate aceste lucruri întîmplîndu-se într-o ţara care este membră a Uniunii Europene, eu mi-am spus “Cum se poate întîmpla aşa ceva?”

Acesta este motivul pentru care am decis să organizăm acest eveniment caritabil: pentru a conştientiza publicul, dar şi pentru a strînge fonduri care vor ajuta la ridicare nivelului de trai ale acestor familii. Cu cît mai mult ajutor primim, cu atît mai mult putem să oferim celor în nevoi.

Personal nu strîng fonduri şi nici nu organizez evenimente caritabile. Sînt doar un foto-jurnalist care nu poate doar să privească oameni în jur care mor din cauza unor boli tratabile, şi copii dormind pe o podea rece, murdară, bolnavi, însetaţi şi infometaţi.

Este nevoie de implicarea tuturor în această cauză: studenţi, profesori, politicieni, înterprizători, voluntari, şi chiar constructori; avem nevoie de cît mai mulţi oameni care să răspundă la aceasta chemare de a aduce o schimbare pozitivă.
Astfel vă invităm pe tot cei interesaţi, să vă alăturaţi nouă miercuri, 8 mai 2013, la Filarmonica de Stat din Oradea pentru a sprijini acesta cauză şi a pentru a ajuta la oprirea suferinţei inutile acestor oameni ca şi noi, oameni care locuiesc peste tot în jurul nostru, şi a copiilor. Seara va incepe cu un concert de muzică de cameră urmat de o scurtă prezentare şi o expoziţie fotografică. Bilete costă 20 Ron, iar invitaţii vor putea dona în acest scop, practica voluntariatul sau chiar cumpăra exemplare fotografice. Toate fondurile strînse vor fi direcţionate în aceasta cauză. Vă mulţumesc!

Cu stimă,
Daniel Owen

www.danielowenphoto.com

Imagini fascinante, inedite și emoționante din România anilor 1900 şi ţiganii

Am găsit cele două imagini cu ţigani în seria de nouăsprezece cărți poștale trimise în anii 1917-1918, toate reprezentînd crîmpeie din viața românească, toate trimise de către același soldat – semnat întotdeauna “Papa” – familiei sale din Chemnitz, Germania. Destinatarul este Frau Emma Weinreich.

Fiecare mesaj începe cu “Draga mea” sau “Dragă Emma, dragă Fiule”, apoi cuvintele se înșiră grăbit, mărunt, într-un scris șters, cu creionul, aproape indescifrabil.

tigani satra sufletul soldatului tigani rezemat de copac sufletul soldatului

Colecţia celor 19 cărţi poştale se găseşte aici.

Related External Links

Nenorocitule, la ora asta vii acasă? Ai fost în oraş… cîţi bani ai cheltuit şi cu cine?

Într-un bloc în care ţiganii se instalaseră ca la ei acasă, iar scandalurile erau la ordinea zilei, unul dintre ţigani vine acasă beat mort dimineaţa, cu un chiştoc în colţul gurii şi cu urme de ruj pe cămaşa murdară. Ţiganca incepe sa-l certe:

– Nenorocitule, la ora asta vii acasă? Ai fost în oraş, te-ai distrat în timp ce copiii ţipă de foame… cîţi bani ai cheltuit şi cu cine?

– Vreo mie de euro… pe curve, băutură, droguri şi rock and roll…

– Animalule, cu o mie de euro eu pot trăi o lună!

– Normal, tu nu bei, nu fumezi, pizdă ai… Ce te plîngi?

Încep să se certe ca la uşa cortului, suficient cît să iasă scîntei, apa pentru cafea să dea în clocot, iar gazul eliberat de aragaz să pornească un incendiu devastator care a cuprins repede clădirea. Zeci de oameni ajung să fie blocaţi în clădirea în flăcări. Vin pompierii, ambulanţele şi poliţia. Mass-media a ajuns atît de repede încît unii au crezut că ei au fost cei care au pus focul.

Un pompier se apropie şi strigă către cei care se refugiaseră pe la ferestre:

– Sari, că te prind!

O femeie îşi ia inima în dinţi şi sare… Pompierul o prinde şi scapă nevătămată. Imediat după ea, sare un bărbat, iar pompierul îl prinde şi îl salvează. Următorii la rînd erau un ţigan şi soţia lui, cei care au pornit incendiul… Ţiganul sare, pompierul se fereşte, iar omul se zdrobeşte de asfalt. Pompierul se uită în sus şi strigă nedumerit:

– Băăă, nu mai aruncaţi cu d-ăştia arşi!

Trece mai departe, iar ţiganul, încă duhnind a ţuică de Bihor de calitate, cu cîteva flăcări încă aprinse în jur de la aburii de alcool, se culese de pe jos şi se duse la barul de peste drum.

Moare bulibaşa ţiganilor… se face înmormîntare cu fast, într-o zi de miercuri

Moare bulibaşa ţiganilor… se face înmormîntare cu fast, într-o zi de miercuri în care se ţineau meciuri de fotbal senzaţionale, în cupele europene. Preotul, mare microbist, ţine slujba în curtea din faţa vilei, după care se formează cortegiul spre cimitir.

În faţă era preotul, după el urmau şase ţigani purtînd sicriul pe umeri si pe urma alaiul cu rudele apropiate şi restul mulţimii. Mai era un sfert de oră pînă la începerea meciului aşa că preotul, care dădea ritmul cortegiului funerar, lungea cam tare pasul şi nici nu se oprea la răscruci de drumuri, după obicei.

La un moment dat, neobişnuiţi cu asemenea efort, ţiganii cu sicriul au început să gîfîie cam tare – îi treceau toate apele. Unul dintre ei nu a mai rezistat şi i-a zis preotului:

– Ho, dom’ părinte, stai mai incet, mîncaţi-aş, că doar nu l-am furat!….

Elena Băsescu, prinţesa europarlamentară a ţiganilor

După ce acum cîţiva ani tăticul chelios al Ebei folosea termenul de ţigan într-un mod negativ (multă lume l-a condamnat – cel puţin vocal, ţipînd de zor – pentru apelativul de ţigancă împuţită adresat unei jurnaliste), acum europarlamentarul Elena Băsescu se dă bine pe lîngă ţigani pentru a cîştiga un nou mandat cu ajutorul pe seama lor.  Probabil se foloseşte de zvonurile care susţin că numărul minoritarilor ar trece binişor de două milioane, în contradicţie cu cei aproximativ 500 de mii înregistraţi la ultimul recensămînt… însă cu siguranţă dovedeşte că politica este cea mai veche şi mai cunoscută curvă.

Zilele acestea a avut loc la Sibiu congresul internaţional al ţiganilor (da, nici acum nu le pot spune romi, rromi sau romanes, oricît de mult şi-ar dori unii dintre ei acest lucru – iar motivele sînt deja cunoscute) iar graviduţa Elena Băsescu s-a grăbit să îşi facă apariţia pe acolo. N-am idee cît de mult a stat (poate doar a fost în trecere, cu reporterii după ea, aşa cum se practică, sau a stat mai mult pentru nişte consfătuiri de taină cu minoritarii), dar a fost primită cu flori şi o păpuşă ţigănească.

Europarlamentarul Elena Băsescu este prezentă duminică, la Sibiu, la Congresul Internaţional al Romilor. Fiica preşedintelui a fost primită cu flori, iar tinrerele îmbrăcate în costume tradiţionale s-au înghesuit să-şi facă poze cu ea.

Elena Băsescu a primit cadou din partea lui Dorin Cioabă, preşedintele Tribunalului romilor de la Sibiu, varianta masculină a păpuşii ţigăneneşti, pe Bărculică, după ce anterior, chiar la nunta sa, primise cadou varianta feminină, respectiv păpuşa Lulica.  „Noi colaborăm de foarte mult timp. Atât la Strassbourg, cât şi la Sibiu. Avem o colaborare de foarte mulţi ani, din 2009, de când am devenit europarlamentar, dar ne ştiam dinainte”, a declarat la Sibiu Elena Băsescu, aceasta susţinând că s-a implicat şi se va implica în continuare în promovarea dificultăţilor cu care se confruntă persoanele de etnie romă, „pentru că eu fac parte dintre aceia care consideră că integrarea romilor în societate reprezintă un beneficiu şi nu un cost”.

Sursa este aici. Actualizarea aceluiaşi articol de pe Adevărul.ro conţine şi prezentarea rapidă a unui discurs de-a dreptul lacrimogen, care însă m-a făcut să zîmbesc: este plin de bune intenţii… şi cam atît. Vorbele nu contează mare lucru, mai ales cînd cineva este pus în poziţia de a dori ceva de la grupul de persoane implicat… doar faptele contează.

În discursul ţinut în faţa reprezentanţilor romilor veniţi la Sibiu din 38 de state ale lumii Elena Băsescu a susţinut că printre măsurile care trebuiesc luate pentru a veni în spijinul etnicilor romi se numără eficientizarea activităţii Agenţiei Naţionale a Romilor, accesul la educaţie, reducerea abandonului şcolar, menţinerea în sistemul de învăţământ a profesorilor de etnie romă, punerea în legalitate a romilor care reprezintă cazuri sociale, eliberarea pentru aceştia de acte de identitate, înscrierea la medici de familie sau măsuri pentru includerea cetăţenilor de etnie romă pe piaţa muncii.

”Solidaritatea mea faţă de etnia dumneavoastră este cunoscută, nu am rămas indiferentă niciodată, ori de câte ori drepturile dumneavoastră au fost încălcate şi aţi fost discrminaţi pe motive etnice”, a spus Elena Băsescu, în discursul ţinut la Sibiu. La final, aceasta a primit o diplomă pentru sprijinul acordat romilor în lupta împotriva discriminării.

Atunci cînd Eba va fi responsabilă de asemenea schimbări printre minoritarii ţigani aş putea să iau în considerare acordarea unui vot pentru parlamentul european în favoarea ei… însă pentru moment nu pot să-i acord mai mult de un picior în fund pentru încurajarea furtului denumirii unui popor (al propriului popor român) de către nişte minoritari…

Aseară mi-am comandat nişte aripioare de pui şi m-am aşezat la masă

Aseară mi-am comandat nişte aripioare de pui şi m-am aşezat la masă. La televizor erau prezentaţi la ştiri o familie de ţigani săraci care locuiau într-o baracă: părinţii împreună cu cei şase copii. Acum cîteva săptămîni umblau desculţi prin zăpadă, acum erau uzi leoarcă de la ploi, aproape inundaţi, erau bolnavi, subnutriţi, iar în ochi li se citea teama şi amărăciunea…

Mi s-a pus un nod în gît, lacrimile au început să-mi curgă pe obraji şi m-am gîndit:

– Morţii mă-sii, ce picante sînt aripioarele astea!

Spectacolul de teatru Ţiganiada la Teatrul de Stat Regina Maria Oradea

Adela Rusu - Tiganiada - Teatrul de stat regina Maria Oradea
Adela Rusu – Tiganiada – Teatrul de stat regina Maria Oradea

Echipa de la Teatrul de Stat Oradea vă aşteaptă la spectacolul Ţiganiada, o punere în scenă a celebrei epopei a lui Ion Budai-Deleanu. Spectacolul se înscrie în seria marilor spectacole după texte clasice. Beneficiind de o dramatizare realizată de Radu Macrinici, cîştigător a două premii UNITER pentru dramaturgie, spectacolul teatrului orădean nu este doar o restituire a unui text legendar ci şi o transpunere la timpul prezent a savuroaselor aventuri pe care ţiganii lui Ion Budai-Deleanu le trăiesc în drumul lor spre căutarea unei ţări iluzorii. Muzica, dansul şi mai ales prestaţiile actoriceşti completează acest tablou pitoresc şi fac din ŢIGANIADA unul din cele mai importante evenimente ale stagiunii 2012/2013 a Teatrului de Stat Regina Maria Oradea.

Următorul spectacol va fi miercuri, 3 aprilie 2013, începînd de la ora 19 (programul întreg al lunii aprilie se găseşte aici). Pentru rezervări sunaţi la Agenţia Teatrului – 0259/440.742 între orele 10-19 de luni pînă vineri, iar biletele online se găsesc aici.

Sursa imaginii alăturate este facebook, a fost realizată de Adela Rusu.

Regizor: Sorin Militaru

Dramatizare: Radu Macrinici

Actori: Daniel Vulcu, Ion Abrudan, Ion Ruscuţ,Angela Tanko, Sebastian Lupu, Dania Ţinca, Tiberiu Covaci, Şerban Borda, George Voinese, Angela Tanko, Andreea Gabor, Florian Silaghi, Igor Lungu, Emil Sauciuc, Răzvan Vicoveanu, Alexandru Rusu, Andrian Locovei, Petre Ghimbăşan, Petre Panait, Alina Leonte, Inna Andriucă, Adela Lazăr, Mihaela Gherdan, Anda Tămăşanu, Georgia Căprărin

Scenografia: Alina Herescu

Coregrafia: Lorant Andras şi Erno Putzi-Kozak

Muzica originală: Vlaicu Golcea

Investiţii în asfaltarea străzilor şi camere de supraveghere în Codlea, judeţul Braşov

De cartierul „Mălin” din Codlea, judeţul Braşov, nu am auzit pînă acum (sau cel puţin nu l-am reţinut), dar se spune că este locuit în principal de ţigani. L-am remarcat în articolul de aici, cel în care se spune că primarul Cătălin Muntean a susţinut că se vor face cîteva investiţii în cartier.

În primul rând, vor fi pietruite toate drumurile, iar, pe viitor, poate vor fi şi asfaltate. Ţinând cont că şi această zonă va începe, uşor, uşor, să intre în rând cu lumea, pentru a evita eventualele distrugeri, dar mai ales actele de violenţă şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, în tot cartierul vor fi montate camere de supraveghere. „Oamenii din acest cartier mi s-au plâns că nu face nimeni nimic pentru ei, dar aşteaptă doar de la alţii, ei nu pun umărul la nimic. De exemplu, e plin de mizerie, pe care tot ei o fac, dar aşteaptă să vină altcineva să facă curăţenie”, a explicat primarul.

Camere de supraveghere în tot oraşul

Astfel de camere vor fi montat însă, şi în restul oraşului, în total 262. Investiţia este estimată la 800.000 de euro, iar în acest sens a fost întocmit  un proiect pentru contractarea unei finanţări europene. „Vrem să monitorizăm video întreg oraşul, fiindcă avem mari probleme cu furtul capacelor de canal care sunt duse la fier vechi, distrugerea spaţiilor verzi, dar şi o «transhumanţă» a câinilor comunitari. Adică noi îi strângem de pe străzi, iar noaptea apar alţii, care sunt aduşi din alte părţi. Astfel ”, a subliniat Muntean.

Nu e deloc de mirare că ideea asta le-a reamintit unora de “Big Brother”… tendinţa / necesitatea / obsesia montării de camere video se poate observa cam peste tot în lume unde tehnologia ajunge măcar oarecum, nu doar în România. Ca de obicei, unii se plîng de ele, alţii le găsesc utile. Pînă acum n-am observat nicăieri părerea ţiganilor cînd vine vorba despre urmărirea fiecărei mişcări în spaţiul public.

Ţigani mîndri că-s români în cartierul Faţa Luncii, Craiova

Prostia abordării steagului aşa zisului ţinut secuiesc a făcut să curgă multă cerneală şi i-a făcut pe mulţi să dea din gură aiurea pe la tembelizor în ultimele două luni. Fiecare care a considerat că are un cuvînt de zis în scandalul ăsta a protestat aşa cum a crezut el de cuviinţă… iar unii dintre ţigani au găsit o metodă cît se poate de simplă, eficientă şi demnă: peste 50 de familii din cartierul Faţa Luncii au pus luna trecută la poartă tricolorul României.

Ţiganii din cartierul Faţa Luncii au declarat că se declară români şi sunt foarte mândri de drapelul României ”Ne-am pus steag la poartă. Vrem să dovedim că suntem patrioţi. Eu chiar dacă sunt de altă etnie mă consider tot român şi sunt mândru de asta”, a spus Ion Dimtrie.

Steagurile vor rămâne arborate la porţile romilor din cartierul Faţa Luncii timp de trei zile “Prin această acţiune, dorim să atragem atenţia întregii ţări, că noi, romii, ne considerăm români, iar drapelul acestei ţări, indiferent de zona în care ne aflăm, este unul singur, cel al României. În Constituţie la articolul 12 scrie că trebuie să respectăm simbolurile naţionale: drapelul, imnul şi Constituţia. Ne-a deranjat că alţi cetăţeni, din altă etnie, mai mică decât noi ca şi număr, au arborat alt steag decât cel naţional. Legea este pentru toţi românii, iar suntem mândri că suntem români.”, a declarat  Romeo Tiberiade, preşedintele Centrului de Resurse pentru Educaţie, Dezvoltare şi Incluziune Socială.

Sursa este Adevărul.ro. Acolo puteţi găsi şi cîteva poze. Încercaţi să le scuzaţi insultele (folosirea termenului de rrom) adresate românilor.

Berlinul îndeamna luna trecută Bucureştiul şi Sofia să oprească exodul de imigranţi

De-abia acum am aflat ceva ce doar bănuiam, o completare la articolul de azi noapte şi refuzul Germaniei de a ne accepta în spaţiul Schengen. Chiar dacă unele informaţii lipsesc, este la mintea cocoşului că mulţi oameni îi consideră pe ţigani o problemă şi încearcă să-i integreze în majoritate. Partea bună este că unii nu se rezumă doar la declaraţii şi trec efectiv la treabă… sau, eventual, pun condiţii stricte prin care să-i oblige pe alţii să îşi facă treaba în loc să dea din gură aiurea.

De asemenea, Berlinul atrage atentia ca este necesara o combatere la sursa a migrarii motivate de saracie, scrie Der Spiegel.

Numarul acestora ar urma sa creasca si mai mult odata cu anularea restrictiilor impuse romanilor si bulgarilor pe piata muncii in Uniunea Europeana, in 2014, noteaza Der Spiegel.

Ministrul german de Interne, Hans-Peter Friedrich, a precizat ca doreste o consolidare a eforturilor de combatere a imigratiei din motive legate de saracie, indemnand Guvernele roman si bulgar sa adopte masuri interne pentru a pune capat unui adevarat “exod”, un fenomen care afecteaza numeroase zone din Europa.

“Aceasta problema trebuie abordata la sursa”, a punctat oficialul german, mentionand ca “din acest motiv sfatuieste Germania Bulgaria si Romania, atat la nivel european, cat si bilateral, sa investeasca mai multe fonduri UE in integrarea celor afectati in tarile de origine”.

“Numerosi rromi fug de acasa din cauza discriminarii si saraciei care rezulta din discriminare”, a apreciat si ministrul german al Justitiei, Sabine Leutheusser-Schnarrenberger, intr-o declaratie pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung. “Migrarea motivata de saracie trebuie sa fie abordata la radacini”.

Sursa este aici.

Victor Ponta, ţiganii şi intrarea în spaţiul Schengen

Mă gîndesc că ştiţi deja despre amînarea intrării în spaţiul Schengen… din nou. Mass-media a făcut ceva tam-tam în ultimele zile, săptămîna asta, despre subiect, aşa că nu are rost să repet chestii pe care le cunoaşteţi deja. Dacă cumva nu sînteţi la curent n-aveţi de gînd să căutaţi informaţii despre ce însează acordul ăla şi care-s beneficiile pe care le au românii de pe urma aderării la el.

Acum cîteva zile prim ministrul Victor Ponta susţinea că ţiganii ar fi unul dintre cele două motive (alături de şomajul ridicat) pentru care nu ne-au primit nici de data aceasta… ceea ce, între noi fie vorba, era la mintea cocoşului.

După ce scandal ne-au făcut unele ţări cînd vine vorba de ţiganii pe care continuă să ni-i trimită înapoi (de exemplu Franţa) mai miră cineva că ţările din restul Europei nu-i doresc? După ce foarte multe ştiri prezintă partea negativă a ţiganilor şi interacţiunea cît se poate de deficitară cu românii (o chestie care revine periodic în mass-media) mai miră pe cineva că unii dintre români îi tolerează cu greutate?

Despre palatele ţigăneşti nu vreau să mai spun nimic (cel puţin pe moment), poveştile despre ele circulă de prea mult timp…

Ce mai rămîne? Cîţiva ţigani integraţi cu succes în societatea românească… cel puţin aşa cum îşi doresc românii cu scaun la cap (unii ar spune că ţiganii sînt deja integraţi, dar în acele secţiuni ale societăţii pe care nu le doreşte nimeni, undeva la marginea legii şi a societăţii). Cei integraţi într-o comunitate acceptată de majoritatea sînt prea puţini ca tendinţa să poată fi generalizată… aşa că…

Ţinînd cont că autorităţile române se tot chinuie să-i integreze pe ţigani de cel puţin două decenii (cel puţin în acte şi declaraţii pentru că practic politicienii români s-au integrat perfect în şatră), pe cît punem pariu că dacă s-ar refuza integrarea României în spaţiul Schengen pe motivul integrării ţiganilor în următorii… (hai să zicem)… 10 ani ar fi un motiv valabil de fiecare dată? 😀

Mulţi dintre ţigani vor fi afectaţi de măsurile radicale luate de autorităţi

Nu e deloc un secret, de fapt este un lucru bine cunoscut de ceva perioadă, că mulţi dintre ţigani îşi trimit copiii la şcoală doar pentru banii pe care îi încasează de la statul român pe seama lor.

De curînd, aşa cum spune şi ştirea celor de la Pro Tv, a

utorităţile române iau masuri radicale împotriva părinţilor care nu-şi trimit copiii la şcoală. Dacă aceştia adună prea multe absenţe statul le taie ajutorul oferit pentru susţinerea familiei acordat celor cu venituri mici, separat de alocaţia pentru copii.

Oamenii vor mai primi aceşti bani doar după ce fac dovada că progeniturile n-au mai lipsit de la cursuri.

Dacă sistemul de învăţămînt ar fi de calitate ar fi un lucru bun, dar în zilele astea majoritatea absolvenţilor oricărui ciclu de învăţămînt sînt semi analfabeţi sau agramaţi. Adică nu ştiu nici măcar să vorbească şi să scrie corect româneşte, iar despre restul materiilor nu se ridică nici la valoarea materiilor esenţiale.

Oricum, este un pas bun făcut înainte. Deşi este cam puţin.

Bulibașă, ham o dispută cu gagiul Menumorut haici de față

Pardalian se duce la căpetenia ţiganilor ca să medieze o divergenţă cu un alt ţigan.

– Bulibașă, ham o dispută cu gagiul Menumorut haici de față. Lămureşte-ne. Spune-mi, negrul e coloare?

Se uită bulibașa în globul de sticlă şi îi spune:

– E coloare. În Glob zice că trebuie să te hîmbraci în negru cînd moare cineva.

– Dar halbul e coloare?

– Este mînca-ți-aș, în Glob scrie că mireasa se hîmbracă în halb.

Pardalian, adresîndu-se lui Menumorut:

– Hai văzut, măi, că televizorul pe care ţi l-am vîndut hera color?!