Vreau adresa milionarului

Un țigan prinde peștișorul de aur, îl rotește pe toate părțile și nu știe ce să facă cu el.
Într-un final peștele nu mai rabdă şi se răsteşte la el:

– Hai mă omule, pune-ți o dorință!

– Ce fel de dorință?

– Păi cum să-ți explic… Eu sînt peştişorul de aur şi îndeplinesc o dorinţă celui care mă prinde. Spre exemplu, ieri m-a prins un om și m-a rugat să-i dau 1.000.000. de euro, și eu i-am îndeplinit dorința. Dar tu ce vrei?

– Adresa lui…

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, are loc între 19 şi 21 iulie 2013 în parcul Nicolae Bălcescu. Tot în cursul lunii iulie a avut loc Tîrgul Meșterilor Ţigani în Piaţa Unirii din Cluj Napoca, iulie 2013.

Ţiganii căldărari au fost prezenţi şi în acest an la tîrgul meşterilor populari – le-am observat prezenţa şi 2011. Nu ştiu de unde au venit ţiganii de acum doi ani, dar acum pe una dintre obiectele expuse scria Căldăraru Traian, Breteiu, judeţul Sibiu.

Mai jos sînt cîteva imagini pe care le-am făcut ieri cu telefonul mobil. Colecţia de imagini (nu doar cele care au legătură cu ţiganii) se găseşte aici.

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Cine s-o beşit?

Ajunge puradelul acasă de la şcoală foarte fericit. Ţiganul, cînd îl vede îl întreabă:

– Ha, ce eşti aşa bucuros, mo?

– Apoi. mă teteo. azi la şcoală cînd ne-o pus învăţătoarea o întrebare numai eu am ştiut să răspund din toată clasa.

– Du-te mo daşteptu lu tetea, da’ ce-o întrebat învăţatoarea?

– Că cine s-o besit?

Recensămîntul din 2011 nu a clarificat numărul ţiganilor din România

Recensămîntul de la finalul anului 2011 a stîrnit deja multe controverse legate de numărul celor apţi de vot pe teritoriul curent al României. Nu demult s-au publicat, într-un final, rezultatele statistice finale ale numărătorii cetăţenilor acestei ţări, fapt care a dus la alte întrebări.

Sînt unii oameni care estimează numărul de ţigani din România la vreun milion şi jumătate sau două milioane de oameni. Probabil se bazează pe faptul că mulţi nu sînt înregistraţi (n-au certificat de naştere şi buletin) şi le convine să umfle cifrele cît mai mult posibil.

Datele statistice arată, cel puţin pentru moment altceva: că sînt 600 şi ceva de mii de ţigani. Însă foarte mulţi dintre cei care, totuşi, au răspuns întrebărilor din chestionare, nu şi-au declarat etnia. Citatul de mai jos este un fragment dintr-un articol de pe hotnews care tratează recensămîntul… folosind în continuare termenul abuziv de “rromi” adresat ţiganilor.

“La recensamantul din 20 octombrie 2011, inregistrarea etniei, limbii materne si a religiei s-a facut pe baza liberei declaratii a persoanelor recenzate”, a anuntat INS saptamana trecuta cand a publicat rezultatele finale ale recensamantului din 2011.

Potrivit acestor rezultate, din cei peste 20.121.600 de cetateni recenzati, doar 18.884.800 si-au declarat etnia, insemnand ca aproape 1,23 de milioane au ales sa nu-si declare etnia si au fost trecuti la categoria “informatii nedisponibile”.

Astfel, potrivit INS, procentele populatiei la categoria etnie au fost prezentate ca fiind calculate in functie de numarul total de persoane care si-au declarat etnia si nu in functie de numarul total al populatiei stabile.

Astfel, la recensamantul din 2011, primele trei etnii din tara sunt romanii, maghiarii si romii. “S-au declarat romani 16.792,9 mii persoane (88,9%). Populatia de etnie maghiara inregistrata la recensamant a fost de 1.227,6 mii persoane (6,5%), iar numarul celor care s-au declarat romi a fost de 621,6 mii persoane (3,3%)”, noteaza INS.

Potrivit INS, “persoanele de etnie roma reprezinta 3,3% din totalul populatiei stabile, fiind repartizati relativ uniform in teritoriu, cu ponderi variind intre 1,1% in judetul Botosani si 8,9% in judetul Mures. Romii se intalnesc intr-o proportie relativ mai mare, de peste 6,0% din populatia stabila, si in judetele Calarasi (8,1%), Salaj (7,0%) si Bihor (6,3%)”.

“Nedisponibilii” mai multi ca maghiarii in total si de zece ori mai multi in Bucuresti decat romii

Cu toate acestea, numarul celor care nu si-au declarat etnia (“indisponibili”) depaseste pe cel al maghiarilor si, raportat la intreaga populatie stabila a tarii, atinge procentul de 6,14%.

Astfel, apar situatii curioase in unele zone ale tarii. Spre exemplu, in Bucuresti exista declarati 24.000 de romi (1,27% din populatia Capitalei), dar si peste 220.000 de persoane (11,68%) care nu si-au declarat etnia, adica mai mult decat marimea unei resedinte de judet de dimensiune medie.

Mai mult, in afara de judetele cu o minoritate maghiara numeroasa, Romania se imparte din doua mari “etnii”: romanii si cei ale caror date nu sunt disponibile. In plus, singurele judete in care populatia de etnie roma este mai mare decat cea care nu si-a declarat etnia sunt exact acele judete in care se regaseste cele mai mari declarate comunitati de romi din tara (Mures, Dambovita, Bihor, Covasna si Bistrita Nasaud).

Ţiganii din Kosice, Slovacia, izolaţi cu un zid de beton

Acum ceva timp, cînd am auzit că un primar din Baia Mare, România, a decis să construiască un zid împrejurul ţiganilor am cam rîs şi am considerat că ţăcăniţi ca la noi mai rar întîlneşti. Însă, aparent, ideea le-a venit şi altora. N-am idee dacă primarii respectiv au stat la un pahar de vin sau bere şi au schimbat păreri, idei şi experienţe cînd vine vorba de ţigani sau dacă vreunu’ le-a oferit ideea la amîndoi… Dar, totuşi… ideile izolaţioniste a ţiganilor ca pe vremea comuniştilor sînt la fel de eficiente ca un scuipat în plină furtună.

Una dintre primariile orasului slovac Kosice a construit un zid de beton menit sa izoleze un cartier cu populatie majoritara roma de restul orasului, informeaza AFP citand o publicatie online locala. Este al optulea zid cu aceasta functie construit dupa 2009 in regiune si al paisprezecelea construit in tara, potrivit Romovia.sme.sk.

“Nu se vorbeste niciodata inainte de constructia zidurilor de segregare astfel incat nimeni sa nu opreasca proiectele”, a declarat fostul ministru plenipotentiar pentru comunitatile rome din cadrul guvernului slovac, Miroslav Pollak, pentru site-ul de stiri.

Decizia de a ridica zidul cu o inaltime de doi metri a fost luata de catre primarul unui cartier vecin celui cu populatie majoritar roma, invocand o serie de furturi de masini dintr-o parcare aflata in zona.

Municipalitatea din Kovice, al doilea oras ca marime din Slovacia, cu o populatie de 240 mii de locuitori, nu si-a dat insa acceptul pentru proiect, a declarat purtatoarea de cuvant a primariei, Martina Viktorinova, pentru Romovia.sme.sk.

Mai multe informaţii aici. Remarc acelaşi apelativ abuziv adresat ţiganilor…

Pe de altă parte… N-am idee cît costă zidurile respective, probabil costă nai puţin decît educarea coloniei de ţigani, cu eficienţă dovedită tinzînd spre zero barat.

 

Ţiganii din Tinca, judeţul Bihor, duc dorul Franţei şi o sărbătoresc chiar şi în România

Azi este ziua Franţei, iar francofonii din întreaga lume (şi-s mai mult de o grămadă) o aniversează aşa cum pot ei mai bine. Probabil cei mai francofoni dintre români sînt ţiganii care au plecat pe meleaguri franţuzeşti de cîte ori au avut ocazia, în ciuda tentativelor autorităţilor franceze de a-i ţine departe.

Aşa sînt şi ţiganii din Tinca, judeţul Bihor, cel puţin din ce relatează cei de la Adevărul (care continuă să folosească termenul de rrom adresat minorităţii respective).

Gândurile comunităţii de rromi din localitatea bihoreană Tinca au zburat, astăzi, spre Franţa. „Vive la France” a răsunat în colonia de romi şi, după cum era de aşteptat, nu au lipsit dansurile ţigăneşti ori manelele, toate cu gândul la Franţa, ţară pe care rromii au declarat că o iubesc.

De ani buni autorităţile din Franţa încearcă să scape de rromii care cerşesc la tot pasul şi îi trimit acasă.  Le dau şi bani, investesc în confortul lor,  numai să rămână în România, dar rromii nu par să fie de acord cu mai marii Franţei. Vin acasă, stau câteva săptămâni sau luni, după care se reîntorc. Şi o fac cu mare drag, cel puţin asta susţin. “Am fost de patru- cinci ori în Franţa. Nu am mers la muncă, ci la cerşit. A fost bine. Nu făceam sub 500 de euro pe lună” ne-a spus Marius, unul dintre romii din Tinca.

La fel ca el sunt majoritatea celor care îşi duc zilele în colonia din Tinca. Câştigul pe care-l obţin din cerşit nu are cum să nu-i cheme în ţara Galilor. “Am fost cu soţul şi cu cei şase copiii, în Franţa. Cerşeam, asta făceam toată ziua. Câştigam bine, trăiam bine. Între 1500 şi 2000 de euro pe lună. Îi iubim pe francezi. Sunt darnici”, ne-a mărturisit Ana.

Mai multe informaţii găsiţi aici.

Tîrgul Meșterilor Ţigani în Piaţa Unirii din Cluj Napoca, iulie 2013

Ziua de Cluj @ Realitatea.net anunţă că Piața Unirii din Cluj-Napoca găzduiește în aceste zile Tîrgul Meșterilor Ţigani – acesta va fi deschis pînă la data de 12 iulie 2013.

Aşa cum probabil ştiţi (de-a lungul istoriei lor pe aceste meleaguri ţiganii au devenit cunoscuţi – şi apreciaţi – şi ca meşteşugari, nu doar ca hoţi) cupru, lemn, nuiele, aluminiu sau argint sînt doar o parte din materialele folosite de meșteșugari pentru crearea obiectelor expuse.

Ţigani români la furat în Marea Britanie

Modul de acţiune al ţiganilor nu este deloc nou, i-a făcut faimoşi în ultimii ani. Mai nou se spune că grupări de ţigani români, suspectaţi de furt de cablu din sistemul de autostrăzi, sînt arestaţi aproape zilnic în Regatul Unit al Marii Britanii. Poliţiştii britanici urmăresc hoţii de cabluri şi metal pentu că aceste infracţiuni costă industria din Marea Britanie peste un miliard de lire sterline în fiecare an şi cauzeazăd haos în sistemul de transport.

Preţurile metalelor conducătoare de electricitate precum cupru şi cel al metalelor preţioase au ajuns la nivele record, 500 de metri de cablu furat din sistemul de autostrăzi valorează aproximativ £50,000.

Şi cîţi bani vrei să retragi?

La un bancomat de pe pietonală din Oradea se face coadă: la aparat era un ţigan care se uită nelămurit la afişaj vreme de vreo zece minute. Coada se măreşte, s-au adunat vreo duzină de persoane în spatele lui. La un moment dat cineva nu mai are răbdare şi se duce în faţă.

– Ce faci dom’le aici, ai păţit ceva? îl întreabă un pic cam iritat pe ţigan.

– Nu, nene, zice ţiganul, vreau doar să scot neşte bani şi nu ştiu cum se scrie suma.

– Şi cîţi bani vrei să retragi?

– Fără număr!

Rromii nu sînt români

tigani - rrom - romani
Imaginea alăturată a fost distribuită pe facebook împreună cu textul unui articol publicat în Ziarul de Cluj de către Ioan ABRUDAN (29 noiembrie 2007) şi informaţii despre o petiţie care circulă în mediul virtual. Semnatarii ei se opun folosirii oficiale a termenului de rom cer să fie înlocuit cu cel de ţigan/dom/sinti/indorom. Printre altele, adepţii ideii revenirii la termenul de ţigan apreciază că membrii acestei comunităţi “au purces pe calea definirii propriului lor nationalism” şi prin urmare, “au nevoie de un teritoriu”. În opinia petiţionarilor, “poporul ales drept victima sînt romanii”. Ei au şi un îndemn: “Să lăsăm minciuna şi ipocrizia deoparte, dacă considera numele ţigan peiorativ atunci să-şi ia numele lor original care este DOM si nu ROM.”

Dacă vă interesează subiectul puteţi accesa oricînd imaginea pe facebook. Din punctul meu de vedere petiţiile online sînt frecţii la picior de lemn, n-au nici o valoare juridică sau socială. Am preluat informaţii pentru că exprimă informaţii utile şi (cel puţin parţial) o anume opoziţie necesară.

Andrei Antip, povestea lui Tiberiu şi evenimentul de mîine de la Grădina Japoneză, parcul Herăstrău de mîine

Andrei Antip povestea lui Tiberiu copilul tigan teme scoala trotuar

Ştiţi povestea lui Tiberiu? A circulat pe internet acum cîteva săptămîni, dar despre care nu am apucat încă să scriu. Este povestea impresionantă spusă de fotograful Andrei Antip: Tiberiu este copilul ţigan care îşi făcea nu demult temele pe trotuar. Detalii despre subiect se găsesc aici (ziare.com), iar un album cu două poze este aici.

Duminica trecuta, am trecut cu bicicleta pe langa el. Statea pe trotuar rezemat de o cladire parasita de pe strada “Justitiei”.

M-a strigat: “Domnule, nu va suparati”. Deja imi veneau in minte ganduri comune – imi cere bani sau o tigara. El a continuat “Cat fac 8×7?”. I-am raspuns si abia atunci am vazut ca in brate avea un caiet de teme…

De atunci am stiut ca e eroul meu, ca e genul ala de om care nu sta sa se planga ca multi altii ca nu are cu ce, ca se agata de un vis si tine cu dintii. Am stiut ca povestea lui poate fi un cadou pentru multi, ca ii poate invata sa faca tot ce pot cu ce au nu sa astepte clipa perfecta in care toate problemele lor se vor rezolva toate dintr-o data.

Am publicat fotografia si povestea si mii de oameni au rezonat. Asa ca am trecut din nou pe acolo in incercarea de a-l gasi. Trotutarul din fata casei arata ca o banca de scoala. Intr-un colt e patat cu acuarele si vezi o pensula parca abia lasata din mana. Mai incolo rezerve goale de stilou si pete de cerneala… Am stiut ca il voi regasi.

Povestea lui Andrei Antip continuă cu multe alte detalii în articolul de pe ziare.com, de unde este luat citatul. Mai mult, mîine va continua cu un eveniment care va avea loc în Grădina Japoneză, parcul Herăstrău în Bucureşti. De la ora 12.

Descrierea evenimentului de pe facebook prin care este anunţat întîlnirea de mîine spune următoarele:

Ai citit povestea lui Tiberiu? E pustiul care isi face temele in strada si care m-a intrebat cat fac 8×7. L-am gasit. Cel mai mult isi doreste o bicicleta. Vreau sa ii dam un cadou dintr-o mie de inimi. Vorbeste cu prietenii, colegii, spune-le povestea. Strange cativa banuti de la fiecare si vino in numele lor in gradina japoneza sa ne intalnim. Nu conteaza cati bani strangi ci cati prieteni reprezinti. Mai bine 10 lei de la 10 prieteni decat 100 de la unul. Hai sa ii luam o bicicleta alba pe care sa scriem toate gandurile frumoase si numarul de oameni care au contribuit. Daca ne vom vedea 100 si fiecare va veni in numele a 10 prieteni…vom fi 1000.

Bucureştiul este un pic cam departe (nu pot ajunge în timp util şi apoi înapoi în Oradea), altfel m-aş fi dus. Îndemnul meu este să mergeţi şi, eventual, să urmăriţi subiectul. Poveştile astea sînt destul de rare în acest moment, în schimb cele în care ţiganii fură, cerşesc, etc, sînt la modă. Şi nu e tocmai bine, părerea mea.

Tribunalele ţigăneşti, între istorie şi justiţia paralelă cu cea oficială

Ceva mai devreme am avut prilejul să parcurg o ştire de pe Mediafax (puteţi găsi părţi din ea mai jos) care a reuşit să mă pună un pic pe gînduri: n-am ştiut dacă ar trebui să rîd de această iniţiativă sau să o consider o potenţială ameninţare la integritatea statului român.

Un lucru cît se poate de cert este că judecăţile ţigăneşti există de secole, paralel cu toate justiţiile oficiale ale statelor în care aceştia au ajuns. Migratorii au adus cu ei o mulţime de obiceiuri din India, ar fi fost un pic culmea să lase deoparte tocmai această funcţie esenţială a societăţii lor (poate că unii vor contesta că ţiganii formează o societate, dar hai să folosim un termen pe care-l înţelegem cu toţii).

E adevărat, ţiganii s-au adaptat vremurilor (cel puţin parţial) şi zonelor geografice, este foarte probabil ca în alte părţi de pe glob să fi renunţat complet la judecăţile tribale (pentru că astea-s judecăţile ţigăneşti: o reuniune a tribului pentru împăcarea unor părţi certate sau rezolvarea unor probleme care au apărut), dar în România au rămas încă în picioare datorită incapacităţii autorităţilor de a-i convinge să se schimbe.

Dacă ar fi să trag o concluzie din articolul celor de la Mediafax, Dorin Cioabă şi ţiganii din preajma lui doresc recunoaşterea / oficializarea acestor judecăţi ţigăneşti. Mi-e greu să le spun tribunale, aşa cum se menţionează în articol, pentru că nu recunosc decît o singură categorie de tribunale în care este împărţită justiţia (fie ea cum o fi – ştim cu toţii) în România: cele care ţin de Ministerul Justiţie, în care avocaţii, procurorii şi judecătorii îşi practică meseria pentru care s-au pregătit în facultate şi pentru care au o primit o licenţă recunoscută de statul român.

Ţinînd cont de tonul articolului mi-e greu să cred că “tribunalele” ţigăneşti fac parte din integrarea ţiganilor în România (subiect la modă, pe marginea căruia mulţi ţipă pentru a atrage atenţia şi nişte bani sau voturi în plus, inclusiv Elena Băsescu).

Aş zice mai degrabă că este o tentativă de înlocuire a justiţiei oficiale şi legale în această ţară. În 2011 au făcut “un pic”, realizarea primului “tribunal” ţigănesc în Sibiu, şi nu i-a oprit nimeni. Acum mai fac un pic, cîteva “tribunale” în alte oraşe. Dacă nu-i va opri nimeni (legal, evident!) ne vom trezi în cîţiva ani că unii dintre ţigani vor prefera judecăţile ţigăneşti decît instanţele statului român, iar de acolo pînă la dezastru nu mai e decît un pas.

Poate că mă înşel, sper acest lucru, dar dacă aveţi o altă interpretare sînteţi bineveniţi să vă spuneţi părerea. Legea este / ar trebui să fie una singură pentru toată lumea.

Dorin Cioabă, fiul autointitulatului rege al romilor Florin Cioabă, spune că tribunale ale romilor similare celui de la Sibiu au fost deschise în mai multe judeţe, iar cel de la Sibiu, unde au avut loc peste 60 de procese, va avea un rol similar unei Curţi de Apel pentru cei nemulţumiţi de tribunale.

“Vom face astfel de tribunale în toată ţara, bineînţeles, în judeţele în care există comunităţi semnificative de romi. Există deja la Vâlcea, Bucureşti, Ilfov, Argeş, Călăraşi şi Galaţi. Noi am invitat la Sibiu, la discuţii, reprezentanţi din toate judeţele, dar unii n-au înţeles exact ce vrem noi să facem şi au zis: «Faceţi voi întâi să vedem şi ne decidem».Va fi muncă multă până să deschidem în toate judeţele, dar o vom face treptat”, a afirmat Dorin Cioabă.

El a explicat că la aceste tribunale ale romilor îşi vor desfăşura activitatea membri ai staborurilor locale, “oameni înţelepţi, acceptaţi şi respectaţi de comunitate, care nu trebuie să aibă studii juridice, ci doar o foarte mare experienţă de viaţă”.

Potrivit lui Dorin Cioabă, mulţi dintre romi au înţeles că tradiţionalul stabor nu se mai poate reuni în stradă, ca până acum, şi este nevoie de condiţii civilizate de desfăşurare a “judecăţilor”.

“Acest tribunal nu s-a substituit niciodată unei instanţe penale. La tribunalul romilor de la Sibiu s-au judecat, în principal, abateri disciplinare de la viaţa şi tradiţiile romilor – divorţuri, ruperi de logodnă -, dar şi conflicte de afaceri între romi, împrumuturi şi diferite jigniri pe care şi le-au adus unii altora”, a declarat Dorin Cioabă, care este preşedintele tribunalului romilor de la Sibiu.

“Va fi o instanţă superioară. Tribunalul romilor de la Sibiu va fi degrevat de toată munca ce se depunea până acum. Tribunalul nu se desfiinţează, dar aici vor putea veni cei care nu-şi găsesc dreptatea la tribunalele locale sau consideră că crisinitorii (judecătorii – n.r.) de acolo ar putea să favorizeze una dintre părţi”, a afirmat Dorin Cioabă.

Primul tribunal al romilor din România, cel de la Sibiu, a fost deschis în februarie 2011, într-o clădire special construită în acest sens în apropierea locuinţei familiei Cioabă.

Sursa este Mediafax.

Mamă, mamă, să mă mai spăl? Că deja mi se vede tricoul ăla roşu?

În vremurile de demult ţiganca cumpără pentru prima oară săpun în casă şi îl pune pe cel mai mic puradel să se spele. Cam fără chef, cel mic începe să se spele şi la un moment dat se opreşte.

– Mamă, să mă mai spăl? Că uite, deja s-a dus destul jeg de pe mine?

– Mai spală-te că încă eşti jegos.

După un timp, aproape speriat, copilul se opreşte din nou.

– Mamă, să mă mai spăl? Uite, apa din vană e deja neagră, aproape nămol?

– Taci şi continuă să te speli că eşti jegos.

– Mamă, mamă, să mă mai spăl? Că deja mi se vede tricoul ăla roşu pe care mi l-ai cumpărat cînd am fost prin Franţa acum 3 ani?

Concert de caritate dedicat ţiganilor şi expoziţie fotografică la Filarmonica de stat Oradea, mai 2013

Concert de caritate şi expoziţie fotografică la Filarmonica de stat Oradea, mai 201
Concert de caritate şi expoziţie fotografică la Filarmonica de stat Oradea, mai 201

Acum cîteva zile scriam despre evenimentul ăsta despre care am aflat prin intermediul facebook, este vorba de o invitaţie la o seară de muzică clasică şi expoziţie fotografică în incinta Filarmonicii de Stat Oradea. Fondurile strînse la acest eveniment caritabil vor fi folosite pentru a ajuta familii de ţigani sărace din judeţul Bihor.

Concertul începe în 8 mai 2013, la orele 19, fiind urmat de expoziţia fotografică. Biletele sînt disponibile la numărul de telefon 0749481974 sau in seara evenimentului la preţ de 20 ron!

Cîteva informaţii primite pe mail anunţă că partenerul evenimentului este fundaţia Sănătatea ta, iar scopul evenimentului este strîngerea de fonduri pentru familiile ţigăneşti locale, cît şi conştientizarea publicului despre situaţia lor.

Comunicatul de presă (primit ulterior, deja tradus din limba engleză – aşa că nu garantez că corespunde mesajului dorit) sună aşa:

Ca fotojurnalist venind din Statele Unite la Oradea, auzisem despre ţigani. Situatia lor nu îmi era necunoscută. Majoritatea lucrurilor pe care le auzisem erau afirmaţii stereotipice despre ţigani: faptul că cerşesc, fură, etc., dar totuşi nu fusesem pregătit pentru ceea ce urma să descopăr pentru prima oara cînd am intrat într-o comunitate de ţigani.

Am auzit de cazuri în care copiii au murit datorită lipsei de îngrijire medicală adecvată. Am văzut familii cu zece- unsprezece copii locuind în case improvizate din pămînt, în stare deplorabilă, care pun în pericol viaţa celor ce locuiesc în ele; lipsa apei, electricităţii, sistemelor sanitare şi de refrigerare. Copii care în lipsa unui pat, dorm pe podeaua rece şi murdară, chiar şi în perioada iernii. Am realizat în scurt timp ca mulţi dintre aceşti copii nu puteau merge la şcoala datorită lipsei de igienă. În loc să înveţe şi să primească educaţia necesară, aceşti copii cerşeau pe străzi. Toate aceste lucruri întîmplîndu-se într-o ţara care este membră a Uniunii Europene, eu mi-am spus “Cum se poate întîmpla aşa ceva?”

Acesta este motivul pentru care am decis să organizăm acest eveniment caritabil: pentru a conştientiza publicul, dar şi pentru a strînge fonduri care vor ajuta la ridicare nivelului de trai ale acestor familii. Cu cît mai mult ajutor primim, cu atît mai mult putem să oferim celor în nevoi.

Personal nu strîng fonduri şi nici nu organizez evenimente caritabile. Sînt doar un foto-jurnalist care nu poate doar să privească oameni în jur care mor din cauza unor boli tratabile, şi copii dormind pe o podea rece, murdară, bolnavi, însetaţi şi infometaţi.

Este nevoie de implicarea tuturor în această cauză: studenţi, profesori, politicieni, înterprizători, voluntari, şi chiar constructori; avem nevoie de cît mai mulţi oameni care să răspundă la aceasta chemare de a aduce o schimbare pozitivă.
Astfel vă invităm pe tot cei interesaţi, să vă alăturaţi nouă miercuri, 8 mai 2013, la Filarmonica de Stat din Oradea pentru a sprijini acesta cauză şi a pentru a ajuta la oprirea suferinţei inutile acestor oameni ca şi noi, oameni care locuiesc peste tot în jurul nostru, şi a copiilor. Seara va incepe cu un concert de muzică de cameră urmat de o scurtă prezentare şi o expoziţie fotografică. Bilete costă 20 Ron, iar invitaţii vor putea dona în acest scop, practica voluntariatul sau chiar cumpăra exemplare fotografice. Toate fondurile strînse vor fi direcţionate în aceasta cauză. Vă mulţumesc!

Cu stimă,
Daniel Owen

www.danielowenphoto.com

Imagini fascinante, inedite și emoționante din România anilor 1900 şi ţiganii

Am găsit cele două imagini cu ţigani în seria de nouăsprezece cărți poștale trimise în anii 1917-1918, toate reprezentînd crîmpeie din viața românească, toate trimise de către același soldat – semnat întotdeauna “Papa” – familiei sale din Chemnitz, Germania. Destinatarul este Frau Emma Weinreich.

Fiecare mesaj începe cu “Draga mea” sau “Dragă Emma, dragă Fiule”, apoi cuvintele se înșiră grăbit, mărunt, într-un scris șters, cu creionul, aproape indescifrabil.

tigani satra sufletul soldatului tigani rezemat de copac sufletul soldatului

Colecţia celor 19 cărţi poştale se găseşte aici.

Related External Links

Nenorocitule, la ora asta vii acasă? Ai fost în oraş… cîţi bani ai cheltuit şi cu cine?

Într-un bloc în care ţiganii se instalaseră ca la ei acasă, iar scandalurile erau la ordinea zilei, unul dintre ţigani vine acasă beat mort dimineaţa, cu un chiştoc în colţul gurii şi cu urme de ruj pe cămaşa murdară. Ţiganca incepe sa-l certe:

– Nenorocitule, la ora asta vii acasă? Ai fost în oraş, te-ai distrat în timp ce copiii ţipă de foame… cîţi bani ai cheltuit şi cu cine?

– Vreo mie de euro… pe curve, băutură, droguri şi rock and roll…

– Animalule, cu o mie de euro eu pot trăi o lună!

– Normal, tu nu bei, nu fumezi, pizdă ai… Ce te plîngi?

Încep să se certe ca la uşa cortului, suficient cît să iasă scîntei, apa pentru cafea să dea în clocot, iar gazul eliberat de aragaz să pornească un incendiu devastator care a cuprins repede clădirea. Zeci de oameni ajung să fie blocaţi în clădirea în flăcări. Vin pompierii, ambulanţele şi poliţia. Mass-media a ajuns atît de repede încît unii au crezut că ei au fost cei care au pus focul.

Un pompier se apropie şi strigă către cei care se refugiaseră pe la ferestre:

– Sari, că te prind!

O femeie îşi ia inima în dinţi şi sare… Pompierul o prinde şi scapă nevătămată. Imediat după ea, sare un bărbat, iar pompierul îl prinde şi îl salvează. Următorii la rînd erau un ţigan şi soţia lui, cei care au pornit incendiul… Ţiganul sare, pompierul se fereşte, iar omul se zdrobeşte de asfalt. Pompierul se uită în sus şi strigă nedumerit:

– Băăă, nu mai aruncaţi cu d-ăştia arşi!

Trece mai departe, iar ţiganul, încă duhnind a ţuică de Bihor de calitate, cu cîteva flăcări încă aprinse în jur de la aburii de alcool, se culese de pe jos şi se duse la barul de peste drum.

Moare bulibaşa ţiganilor… se face înmormîntare cu fast, într-o zi de miercuri

Moare bulibaşa ţiganilor… se face înmormîntare cu fast, într-o zi de miercuri în care se ţineau meciuri de fotbal senzaţionale, în cupele europene. Preotul, mare microbist, ţine slujba în curtea din faţa vilei, după care se formează cortegiul spre cimitir.

În faţă era preotul, după el urmau şase ţigani purtînd sicriul pe umeri si pe urma alaiul cu rudele apropiate şi restul mulţimii. Mai era un sfert de oră pînă la începerea meciului aşa că preotul, care dădea ritmul cortegiului funerar, lungea cam tare pasul şi nici nu se oprea la răscruci de drumuri, după obicei.

La un moment dat, neobişnuiţi cu asemenea efort, ţiganii cu sicriul au început să gîfîie cam tare – îi treceau toate apele. Unul dintre ei nu a mai rezistat şi i-a zis preotului:

– Ho, dom’ părinte, stai mai incet, mîncaţi-aş, că doar nu l-am furat!….

Elena Băsescu, prinţesa europarlamentară a ţiganilor

După ce acum cîţiva ani tăticul chelios al Ebei folosea termenul de ţigan într-un mod negativ (multă lume l-a condamnat – cel puţin vocal, ţipînd de zor – pentru apelativul de ţigancă împuţită adresat unei jurnaliste), acum europarlamentarul Elena Băsescu se dă bine pe lîngă ţigani pentru a cîştiga un nou mandat cu ajutorul pe seama lor.  Probabil se foloseşte de zvonurile care susţin că numărul minoritarilor ar trece binişor de două milioane, în contradicţie cu cei aproximativ 500 de mii înregistraţi la ultimul recensămînt… însă cu siguranţă dovedeşte că politica este cea mai veche şi mai cunoscută curvă.

Zilele acestea a avut loc la Sibiu congresul internaţional al ţiganilor (da, nici acum nu le pot spune romi, rromi sau romanes, oricît de mult şi-ar dori unii dintre ei acest lucru – iar motivele sînt deja cunoscute) iar graviduţa Elena Băsescu s-a grăbit să îşi facă apariţia pe acolo. N-am idee cît de mult a stat (poate doar a fost în trecere, cu reporterii după ea, aşa cum se practică, sau a stat mai mult pentru nişte consfătuiri de taină cu minoritarii), dar a fost primită cu flori şi o păpuşă ţigănească.

Europarlamentarul Elena Băsescu este prezentă duminică, la Sibiu, la Congresul Internaţional al Romilor. Fiica preşedintelui a fost primită cu flori, iar tinrerele îmbrăcate în costume tradiţionale s-au înghesuit să-şi facă poze cu ea.

Elena Băsescu a primit cadou din partea lui Dorin Cioabă, preşedintele Tribunalului romilor de la Sibiu, varianta masculină a păpuşii ţigăneneşti, pe Bărculică, după ce anterior, chiar la nunta sa, primise cadou varianta feminină, respectiv păpuşa Lulica.  „Noi colaborăm de foarte mult timp. Atât la Strassbourg, cât şi la Sibiu. Avem o colaborare de foarte mulţi ani, din 2009, de când am devenit europarlamentar, dar ne ştiam dinainte”, a declarat la Sibiu Elena Băsescu, aceasta susţinând că s-a implicat şi se va implica în continuare în promovarea dificultăţilor cu care se confruntă persoanele de etnie romă, „pentru că eu fac parte dintre aceia care consideră că integrarea romilor în societate reprezintă un beneficiu şi nu un cost”.

Sursa este aici. Actualizarea aceluiaşi articol de pe Adevărul.ro conţine şi prezentarea rapidă a unui discurs de-a dreptul lacrimogen, care însă m-a făcut să zîmbesc: este plin de bune intenţii… şi cam atît. Vorbele nu contează mare lucru, mai ales cînd cineva este pus în poziţia de a dori ceva de la grupul de persoane implicat… doar faptele contează.

În discursul ţinut în faţa reprezentanţilor romilor veniţi la Sibiu din 38 de state ale lumii Elena Băsescu a susţinut că printre măsurile care trebuiesc luate pentru a veni în spijinul etnicilor romi se numără eficientizarea activităţii Agenţiei Naţionale a Romilor, accesul la educaţie, reducerea abandonului şcolar, menţinerea în sistemul de învăţământ a profesorilor de etnie romă, punerea în legalitate a romilor care reprezintă cazuri sociale, eliberarea pentru aceştia de acte de identitate, înscrierea la medici de familie sau măsuri pentru includerea cetăţenilor de etnie romă pe piaţa muncii.

”Solidaritatea mea faţă de etnia dumneavoastră este cunoscută, nu am rămas indiferentă niciodată, ori de câte ori drepturile dumneavoastră au fost încălcate şi aţi fost discrminaţi pe motive etnice”, a spus Elena Băsescu, în discursul ţinut la Sibiu. La final, aceasta a primit o diplomă pentru sprijinul acordat romilor în lupta împotriva discriminării.

Atunci cînd Eba va fi responsabilă de asemenea schimbări printre minoritarii ţigani aş putea să iau în considerare acordarea unui vot pentru parlamentul european în favoarea ei… însă pentru moment nu pot să-i acord mai mult de un picior în fund pentru încurajarea furtului denumirii unui popor (al propriului popor român) de către nişte minoritari…

Aseară mi-am comandat nişte aripioare de pui şi m-am aşezat la masă

Aseară mi-am comandat nişte aripioare de pui şi m-am aşezat la masă. La televizor erau prezentaţi la ştiri o familie de ţigani săraci care locuiau într-o baracă: părinţii împreună cu cei şase copii. Acum cîteva săptămîni umblau desculţi prin zăpadă, acum erau uzi leoarcă de la ploi, aproape inundaţi, erau bolnavi, subnutriţi, iar în ochi li se citea teama şi amărăciunea…

Mi s-a pus un nod în gît, lacrimile au început să-mi curgă pe obraji şi m-am gîndit:

– Morţii mă-sii, ce picante sînt aripioarele astea!