Familia Cioabă şi regii autointitulaţi ai ţiganilor

Cred că vă este cît se poate de clar că subiectul principal al ultimei săptămîni al mass-mediei româneşti l-a constituit înmormîntarea lui Florin Cioabă şi scandalul din interiorul familiei lui. Oricine a aruncat măcar un ochi la emisiunile de ştiri la majoritatea tembeliziunilor româneşti a putut observa spaţiul generos pe care aceştia l-au alocat ţiganilor. Problema banilor pe care familia Cioabă a trebuit să-i plătească spitalului din Turcia a fost rezolvată uşor, iar cadavrul a fost adus luni în ţară. A fost întîmpinat nu doar de familie, prieteni, apropiaţi şi alţi ţigani, dar şi de rataţii din mass-media care s-au îngrămădit printre oameni ca să prindă cîte o secvenţă mai apropiată. Exact ca la circ.

Tocmai de aceea, şi din multe alte cauze (detalii pe care n-am de gînd să le pomenesc acum), nu prea am putut să urmăresc cu multă seriozitate şi prea în detaliu relatarea “ştirilor” despre înmormîntare. Pentru că (din mai multe motive) n-am urmărit decît o mică parte a acestora. Iar în momente în care îl auzi pe sadicul dobitoc chel de la Pro Tv (îl cheamă Cătălin Radu Tănase, dar îi uit mereu numele, ca oricărei cantităţi neglijabile) confundînd poliţia cu miliţia sau împroşcînd cu “romi” pe tot ecranul televizorului, de sus în jos şi de la dreapta la stînga, e cam greu să rămîi serios… şi să nu schimbi Ştirile Pro TV cu desenele animate de pe Cartoon Network. Pentru că dacă-l tratezi cu prea multă seriozitate fie îţi piezi minţile şi începi să spargi tot ce ai prin preajmă, fie îi iei jugulara sadicului… ceea ce nu e deloc indicat. Cu siguranţă exemplele de astfel de indivizi sînt numeroase prin mass-media, răspîndiţi în toată ţara, aşa că nu o să insist la ei… ar fi o deviaţie aiurea de la subiect. Hai să zicem că dacă v-aţi întîlnit cu ăştia în ultimele zile, fie pe viu, fie pe sticlă, puteţi să-i daţi ca exemple.

Cîndva zilele trecute Traian Băsescu şi mult iubita lui fiică, Eba, prinţesa europarlamentară a ţiganilor, s-au grăbit să spună cîteva cuvinte despre cît de mult îl regretă pe decedat. Preşedintele României s-a dus inclusiv la sicriul acestuia… Nu prea aveau de ales: la cît suport au primit din partea autointitulat rege şi a familiei lui lipsa unor omaginii aduse tuturor ar fi echivalat cu o insultă.

Nu cunosc detaliile, deşi am auzit că ar fi fost echivalentul unei lovituri de stat (presupunînd prin absurd că ţiganii ar avea un stat), dar acum ţiganii au doi regi auto intitulaţi: fiul cel mare a lui Cioabă este rege local, al ţiganilor din România, iar fiul cel mic este regele internaţional al ţiganilor. Din ce-am auzit (adică nu vă bazaţi prea mult pe chestia asta, verificaţi mai întîi) băiatul cel mic ar fi intrat în casă peste mă-sa şi frate-său, însoţit de un grup mărişor de interlopi, şi i-ar fi obligat să-l accepte (fie şi temporar) rege internaţional. Adică acum există două coroane pentru ambele poziţii regale, pe care nu le acceptă nici măcar toţi ţiganii. 😀 De-a dreptul hilar, dar e ceva ce se încadrează perfect în termenul generic “ţigănie”. Probabil situaţia asta regală va fi lămurită în următoarele zile sau săptămîni, dar problema cea mai importantă este alta: averea lui Cioabă. Din ce ştiu este estimată la aproximativ două milioane de euro, iar asta este un motiv de ceartă mult mai important decît un rahat de titlu pe care nu-l recunosc decît cîţiva, pe care cei din mass-media nu-l folosesc decît la mişto, pentru a şoca pe cei mai impresionabili.

Am cam avut dreptate data trecută cînd am scris că televiziunile îl vor jeli pe Florin Cioabă pentru că au pierdut un subiect gras (la propriu şi la figurat)… dar deja l-au înlocuit cu altele trei: cei doi copii obezi ai lui şi averea familiei. Nu ştiu cînd voi reveni la acest subiect jalnic, dar o voi face doar pentru a condamna o asemenea atitudine. Aş protesta, dar cu siguranţă nu aş schimba nimic… cel puţin nu atîta vreme cît nu folosesc un tun sau un obuzier (dacă tot am făcut armata la artilerie) pentru a-mi expedia protestul în sediile televiziunilor în cauză.

Cît va plăti statul român pentru repatrierea cadavrului lui Florin Cioabă

De-abia a murit Florin Cioabă, regele auto intitulat al ţiganilor (ieri dimineaţă), că fiul său şi-a anunţat intenţia de a cere statului român ajutor pentru plata facturii de 350 de mii de dolari americani… sau cel puţin aşa s-au grăbit să anunţe unii.

Dorin Cioabă, fiul regelui romilor, Florin Cioabă, care a murit în această dimineaţă, spune că familia sa nu are bani să plătească spitalizarea şi operaţia din Antalya şi cere ajutorul statului român, scrie stirileprotv.ro.

Dorin Cioabă a declarat că Spitalul Universitar din Antalya a emis o factură de 350.000 de dolari, reprezentând costurile spitalizării şi operaţiei regelui Cioabă. Unitatea spitalicească le interzice membrilor familiei Cioabă să ridice cadavrul regelui, până când aceşti bani nu vor fi achitaţi.

Cînd am citit asta aseară mi-am adus aminte de expresia veche românească nu e prost cine cere, e prost cine dă. Statul român a fost prost de prea multe ori în ultimele decenii, însă, după cum arată ştirea actualizată, lucrurile nu stau aşa cum au părut la început.

Nu e vorba de declaraţia lui Victor Ponta legată de “ştirea” de mai sus, ci de altceva.

Premierul Victor Ponta a declarat, duminica seara, intr-o emisiune la Antena 3, ca familia lui Florin Cioaba va fi ajutata in masura prevazuta de lege pentru orice cetatean roman, precizand ca a fost informat de MAE si de Raed Arafat ca este vorba despre o factura “foarte mare”, astfel ca “probabil va fi foarte dificil”.

“M-au informat Ministerul de Externe si domnul Arafat despre problemele care au aparut in Turcia vizavi de plata acelei facturi. Vreau sa spun foarte clar, orice cetaten roman – eu nu fac vreo deosebire ca e rege sau nu-i rege -, orice cetaten roman, in masura prevazuta de lege si in masura posibilitatilor, incercam sa-l ajutam”, a spus Victor Ponta la Antena 3, potrivit Mediafax.

Sursa (cu completări) este aici.

În cursul zilei de azi cei de la Pro tv au venit cu nişte precizări la anunţul făcut ieri.

Aproximativ 15 membri ai familiei Cioaba se afla la spitalul din Turcia si cer autoritatilor urgentarea formalitatilor de repatriere pentru trupul lui Florin Cioaba, “regele” tiganilor, decedat in cursul zilei de 18 august.

Luni, 19 august 2013

Rudele au declarat pentru Stirile ProTV ca nu au nevoie de ajutor financiar din partea statului roman pentru plata serviciilor medicale.

De asemenea, contravaloarea acestor servicii nu sunt de 350.000 de dolari, ci ar fi vorba de o suma mult mai mica, fara a fi precizata.

Florin Cioaba va fi adus in Romania cu un avion de linie, cel mai probabil in cursul zilei de astazi. Avionul circula pana in Bucuresti, iar de pe aeroport trupul lui Florin Cioaba va fi preluat de o masina si dus la Sibiu.

Sursa este aceeaşi ştire la care făceau referire cei de la Gîndul.

La ce avere are “familia regală” ţigănească (a fost estimată la vreo două milioane de euro), suma adunată în urma celor cîteva zile de spitalizare şi a operaţiei de conectare la aparate cu scopul de a ajuta inima să pompeze n-ar trebui să fie o problemă. În plus, la înmormîntare ar trebui să se adune cîteva zeci de mii bune de ţigani… suficienţi cît să facă o strîngere de fonduri (donaţie) pentru a ajuta familia.

Deci, cît va plăti statul român pentru repatrierea cadavrului lui Florin Cioabă? Probabil cam nimic. Poate doar actele necesare pentru repatrierea unui cadavru.

A murit Florin Cioabă, auto intitulatul rege al ţiganilor

Azi dimineaţă, în urma unui infarct dintr-o serie de 4, Florin Cioabă a decedat într-un spital din Antalia, Turcia. Conexiunile politice, afacerile cu metale nefiersoae şi scandalurile în care a fost implicat (unul dintre ele fiin nunta religioasă a fiicelui lui minore, de acum cîţiva ani) l-au transformat într-un personaj cunoscut, promovat de mass-media şi controversat.

Probabil că televiziunile îl vor plînge şi-l vor jeli chiar mai mult decît familia, apropiaţii şi membrii etniei din care face parte… doar pierd unul dintre subiectele cele mai dragi lor.

Era un ţigan care făcea treaba mare pe calea ferată

Merge trenul liniștit pe calea ferată cu viteza obişnuită pe timp de vară, dar la un moment dat, brusc, o ia la dreapta! Iese de pe calea ferată și o ia prin arătură, porumb, cartofi, lucernă, iar porumb, pădure, cartofi, iar lucernă și iese înapoi la calea ferată și merge mai departe.

Pasagerii șocați, se duc la mecanic sa vadă care-i treaba. Mai ales că la un moment dat se temeau pentru viaţa lor, avînd motive foarte întemeiate. Întrebat de cele întîmplate, mecanicul le răspunde:

– Era un ţigan la vreo 200 m în faţa mea care făcea treaba mare pe calea ferată. Ce era sa fac?!

Unul dintre pasageri, mai nervos, începu să înjure:

– Trebuia să-l calci, în pizda mă-sii!

Mecanicul răspunde un pic cam ofticat:

– Păi tocmai în lucernă l-am ajuns!

Mii de copii de ţigani, trimişi în Belgia să cerşească

O nouă ştire despre ţiganii cerşetori răspîndiţi a ajuns pe posturile tv de ştiri zilele trecute: de data asta au ajuns în Belgia. Sau, mai precis, au fost trimişi acolo de către o reţea organizată.

Cerşetorii, între care şi copii mici, sînt „închiriaţi” de la familiile lor aflate în România şi trebuie să producă o anumită sumă de bani pentru ca familiile lor să nu aibă de suferit.

Autorităţile intenţionează să adopte un proiect de lege pentru a limita aceste fenomen: senatorii Christine Defraigne, Martine Taelman şi André Dubus au decis să depună la începutul lunii iulie o propunere legislativă care înăspreşte exploatarea copiilor în scopul cerşetoriei.

În Belgia cerşetoria este legală, dar este interzisă exploatarea fiinţelor umane, în special a minorilor.

Interviu cineastul Danis Tanovic: „Ce naiba stiti despre tigani? Ce stiu eu despre tigani?”

„Un episod din viata unui culegator de fier vechi” este un semi-documentar cu o familie de tigani bosniaci care isi joaca propriile roluri. A fost filmat in noua zile, in 5D, cu o camera ieftina. Cu un buget de 30.000 de euro a cistigat doua premii la Festivalul de la Berlin 2013 – Grand Jury Prize si Premiul de interpretare masculina. Se spune despre el ca este un film sincer, autentic, impresionant, iar hotnews a publicat un interviu la fel de sincer cu autorul sau, cineastul Danis Tanovic, realizat in februarie, la Berlin. Filmul a inceput sa fie difuzat la noi in 9 august, difuzat de Transilvania Film.

Rep: Cum ati ajuns la acest subiect sau, mai degraba, el la dumneavoastra?

D.T.: Am vreo patru prieteni cu care imi beau cafeaua in fiecare dimineata. Uneori vorbim, alteori fiecare e cu ale lui si citim ziarele, iar intr-una din aceste dimineti am deschis ziarul si am spus: “Fuck! Cum e posibil asa ceva?!” Daca ar fi fost o dimineata in care sa avem chef de vorba, probabil ca n-as fi facut filmul. Nu stiu daca a fost hazardul sau destinul. Nu stiu daca eu descopar povestea sau e invers.

Am dat peste un articol despre o femeie careia nu i s-a facut avort si a fost trimisa acasa, cu copilul mort in burta, pentru ca nu avea asigurare medicala. Mi s-a parut ingrozitor ca niste medici sa condamne pe cineva la moarte in felul asta. Recunosc ca m-am gandit mai mult la barbat si m-am intrebat cum as reactiona eu daca m-as gasi intr-o situatie similara, cu sotia care trebuie sa suporte o operatie scumpa pentru care nu am bani.

Restul interviului este aici.

Vreau adresa milionarului

Un țigan prinde peștișorul de aur, îl rotește pe toate părțile și nu știe ce să facă cu el.
Într-un final peștele nu mai rabdă şi se răsteşte la el:

– Hai mă omule, pune-ți o dorință!

– Ce fel de dorință?

– Păi cum să-ți explic… Eu sînt peştişorul de aur şi îndeplinesc o dorinţă celui care mă prinde. Spre exemplu, ieri m-a prins un om și m-a rugat să-i dau 1.000.000. de euro, și eu i-am îndeplinit dorința. Dar tu ce vrei?

– Adresa lui…

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, are loc între 19 şi 21 iulie 2013 în parcul Nicolae Bălcescu. Tot în cursul lunii iulie a avut loc Tîrgul Meșterilor Ţigani în Piaţa Unirii din Cluj Napoca, iulie 2013.

Ţiganii căldărari au fost prezenţi şi în acest an la tîrgul meşterilor populari – le-am observat prezenţa şi 2011. Nu ştiu de unde au venit ţiganii de acum doi ani, dar acum pe una dintre obiectele expuse scria Căldăraru Traian, Breteiu, judeţul Sibiu.

Mai jos sînt cîteva imagini pe care le-am făcut ieri cu telefonul mobil. Colecţia de imagini (nu doar cele care au legătură cu ţiganii) se găseşte aici.

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Ţigani căldărari la Tîrgul meşterilor populari din Oradea, ediţia a XX-a, iulie 2013

Cine s-o beşit?

Ajunge puradelul acasă de la şcoală foarte fericit. Ţiganul, cînd îl vede îl întreabă:

– Ha, ce eşti aşa bucuros, mo?

– Apoi. mă teteo. azi la şcoală cînd ne-o pus învăţătoarea o întrebare numai eu am ştiut să răspund din toată clasa.

– Du-te mo daşteptu lu tetea, da’ ce-o întrebat învăţatoarea?

– Că cine s-o besit?

Recensămîntul din 2011 nu a clarificat numărul ţiganilor din România

Recensămîntul de la finalul anului 2011 a stîrnit deja multe controverse legate de numărul celor apţi de vot pe teritoriul curent al României. Nu demult s-au publicat, într-un final, rezultatele statistice finale ale numărătorii cetăţenilor acestei ţări, fapt care a dus la alte întrebări.

Sînt unii oameni care estimează numărul de ţigani din România la vreun milion şi jumătate sau două milioane de oameni. Probabil se bazează pe faptul că mulţi nu sînt înregistraţi (n-au certificat de naştere şi buletin) şi le convine să umfle cifrele cît mai mult posibil.

Datele statistice arată, cel puţin pentru moment altceva: că sînt 600 şi ceva de mii de ţigani. Însă foarte mulţi dintre cei care, totuşi, au răspuns întrebărilor din chestionare, nu şi-au declarat etnia. Citatul de mai jos este un fragment dintr-un articol de pe hotnews care tratează recensămîntul… folosind în continuare termenul abuziv de “rromi” adresat ţiganilor.

“La recensamantul din 20 octombrie 2011, inregistrarea etniei, limbii materne si a religiei s-a facut pe baza liberei declaratii a persoanelor recenzate”, a anuntat INS saptamana trecuta cand a publicat rezultatele finale ale recensamantului din 2011.

Potrivit acestor rezultate, din cei peste 20.121.600 de cetateni recenzati, doar 18.884.800 si-au declarat etnia, insemnand ca aproape 1,23 de milioane au ales sa nu-si declare etnia si au fost trecuti la categoria “informatii nedisponibile”.

Astfel, potrivit INS, procentele populatiei la categoria etnie au fost prezentate ca fiind calculate in functie de numarul total de persoane care si-au declarat etnia si nu in functie de numarul total al populatiei stabile.

Astfel, la recensamantul din 2011, primele trei etnii din tara sunt romanii, maghiarii si romii. “S-au declarat romani 16.792,9 mii persoane (88,9%). Populatia de etnie maghiara inregistrata la recensamant a fost de 1.227,6 mii persoane (6,5%), iar numarul celor care s-au declarat romi a fost de 621,6 mii persoane (3,3%)”, noteaza INS.

Potrivit INS, “persoanele de etnie roma reprezinta 3,3% din totalul populatiei stabile, fiind repartizati relativ uniform in teritoriu, cu ponderi variind intre 1,1% in judetul Botosani si 8,9% in judetul Mures. Romii se intalnesc intr-o proportie relativ mai mare, de peste 6,0% din populatia stabila, si in judetele Calarasi (8,1%), Salaj (7,0%) si Bihor (6,3%)”.

“Nedisponibilii” mai multi ca maghiarii in total si de zece ori mai multi in Bucuresti decat romii

Cu toate acestea, numarul celor care nu si-au declarat etnia (“indisponibili”) depaseste pe cel al maghiarilor si, raportat la intreaga populatie stabila a tarii, atinge procentul de 6,14%.

Astfel, apar situatii curioase in unele zone ale tarii. Spre exemplu, in Bucuresti exista declarati 24.000 de romi (1,27% din populatia Capitalei), dar si peste 220.000 de persoane (11,68%) care nu si-au declarat etnia, adica mai mult decat marimea unei resedinte de judet de dimensiune medie.

Mai mult, in afara de judetele cu o minoritate maghiara numeroasa, Romania se imparte din doua mari “etnii”: romanii si cei ale caror date nu sunt disponibile. In plus, singurele judete in care populatia de etnie roma este mai mare decat cea care nu si-a declarat etnia sunt exact acele judete in care se regaseste cele mai mari declarate comunitati de romi din tara (Mures, Dambovita, Bihor, Covasna si Bistrita Nasaud).

Ţiganii din Kosice, Slovacia, izolaţi cu un zid de beton

Acum ceva timp, cînd am auzit că un primar din Baia Mare, România, a decis să construiască un zid împrejurul ţiganilor am cam rîs şi am considerat că ţăcăniţi ca la noi mai rar întîlneşti. Însă, aparent, ideea le-a venit şi altora. N-am idee dacă primarii respectiv au stat la un pahar de vin sau bere şi au schimbat păreri, idei şi experienţe cînd vine vorba de ţigani sau dacă vreunu’ le-a oferit ideea la amîndoi… Dar, totuşi… ideile izolaţioniste a ţiganilor ca pe vremea comuniştilor sînt la fel de eficiente ca un scuipat în plină furtună.

Una dintre primariile orasului slovac Kosice a construit un zid de beton menit sa izoleze un cartier cu populatie majoritara roma de restul orasului, informeaza AFP citand o publicatie online locala. Este al optulea zid cu aceasta functie construit dupa 2009 in regiune si al paisprezecelea construit in tara, potrivit Romovia.sme.sk.

“Nu se vorbeste niciodata inainte de constructia zidurilor de segregare astfel incat nimeni sa nu opreasca proiectele”, a declarat fostul ministru plenipotentiar pentru comunitatile rome din cadrul guvernului slovac, Miroslav Pollak, pentru site-ul de stiri.

Decizia de a ridica zidul cu o inaltime de doi metri a fost luata de catre primarul unui cartier vecin celui cu populatie majoritar roma, invocand o serie de furturi de masini dintr-o parcare aflata in zona.

Municipalitatea din Kovice, al doilea oras ca marime din Slovacia, cu o populatie de 240 mii de locuitori, nu si-a dat insa acceptul pentru proiect, a declarat purtatoarea de cuvant a primariei, Martina Viktorinova, pentru Romovia.sme.sk.

Mai multe informaţii aici. Remarc acelaşi apelativ abuziv adresat ţiganilor…

Pe de altă parte… N-am idee cît costă zidurile respective, probabil costă nai puţin decît educarea coloniei de ţigani, cu eficienţă dovedită tinzînd spre zero barat.

 

Ţiganii din Tinca, judeţul Bihor, duc dorul Franţei şi o sărbătoresc chiar şi în România

Azi este ziua Franţei, iar francofonii din întreaga lume (şi-s mai mult de o grămadă) o aniversează aşa cum pot ei mai bine. Probabil cei mai francofoni dintre români sînt ţiganii care au plecat pe meleaguri franţuzeşti de cîte ori au avut ocazia, în ciuda tentativelor autorităţilor franceze de a-i ţine departe.

Aşa sînt şi ţiganii din Tinca, judeţul Bihor, cel puţin din ce relatează cei de la Adevărul (care continuă să folosească termenul de rrom adresat minorităţii respective).

Gândurile comunităţii de rromi din localitatea bihoreană Tinca au zburat, astăzi, spre Franţa. „Vive la France” a răsunat în colonia de romi şi, după cum era de aşteptat, nu au lipsit dansurile ţigăneşti ori manelele, toate cu gândul la Franţa, ţară pe care rromii au declarat că o iubesc.

De ani buni autorităţile din Franţa încearcă să scape de rromii care cerşesc la tot pasul şi îi trimit acasă.  Le dau şi bani, investesc în confortul lor,  numai să rămână în România, dar rromii nu par să fie de acord cu mai marii Franţei. Vin acasă, stau câteva săptămâni sau luni, după care se reîntorc. Şi o fac cu mare drag, cel puţin asta susţin. “Am fost de patru- cinci ori în Franţa. Nu am mers la muncă, ci la cerşit. A fost bine. Nu făceam sub 500 de euro pe lună” ne-a spus Marius, unul dintre romii din Tinca.

La fel ca el sunt majoritatea celor care îşi duc zilele în colonia din Tinca. Câştigul pe care-l obţin din cerşit nu are cum să nu-i cheme în ţara Galilor. “Am fost cu soţul şi cu cei şase copiii, în Franţa. Cerşeam, asta făceam toată ziua. Câştigam bine, trăiam bine. Între 1500 şi 2000 de euro pe lună. Îi iubim pe francezi. Sunt darnici”, ne-a mărturisit Ana.

Mai multe informaţii găsiţi aici.

Tîrgul Meșterilor Ţigani în Piaţa Unirii din Cluj Napoca, iulie 2013

Ziua de Cluj @ Realitatea.net anunţă că Piața Unirii din Cluj-Napoca găzduiește în aceste zile Tîrgul Meșterilor Ţigani – acesta va fi deschis pînă la data de 12 iulie 2013.

Aşa cum probabil ştiţi (de-a lungul istoriei lor pe aceste meleaguri ţiganii au devenit cunoscuţi – şi apreciaţi – şi ca meşteşugari, nu doar ca hoţi) cupru, lemn, nuiele, aluminiu sau argint sînt doar o parte din materialele folosite de meșteșugari pentru crearea obiectelor expuse.

Ţigani români la furat în Marea Britanie

Modul de acţiune al ţiganilor nu este deloc nou, i-a făcut faimoşi în ultimii ani. Mai nou se spune că grupări de ţigani români, suspectaţi de furt de cablu din sistemul de autostrăzi, sînt arestaţi aproape zilnic în Regatul Unit al Marii Britanii. Poliţiştii britanici urmăresc hoţii de cabluri şi metal pentu că aceste infracţiuni costă industria din Marea Britanie peste un miliard de lire sterline în fiecare an şi cauzeazăd haos în sistemul de transport.

Preţurile metalelor conducătoare de electricitate precum cupru şi cel al metalelor preţioase au ajuns la nivele record, 500 de metri de cablu furat din sistemul de autostrăzi valorează aproximativ £50,000.

Şi cîţi bani vrei să retragi?

La un bancomat de pe pietonală din Oradea se face coadă: la aparat era un ţigan care se uită nelămurit la afişaj vreme de vreo zece minute. Coada se măreşte, s-au adunat vreo duzină de persoane în spatele lui. La un moment dat cineva nu mai are răbdare şi se duce în faţă.

– Ce faci dom’le aici, ai păţit ceva? îl întreabă un pic cam iritat pe ţigan.

– Nu, nene, zice ţiganul, vreau doar să scot neşte bani şi nu ştiu cum se scrie suma.

– Şi cîţi bani vrei să retragi?

– Fără număr!

Rromii nu sînt români

tigani - rrom - romani
Imaginea alăturată a fost distribuită pe facebook împreună cu textul unui articol publicat în Ziarul de Cluj de către Ioan ABRUDAN (29 noiembrie 2007) şi informaţii despre o petiţie care circulă în mediul virtual. Semnatarii ei se opun folosirii oficiale a termenului de rom cer să fie înlocuit cu cel de ţigan/dom/sinti/indorom. Printre altele, adepţii ideii revenirii la termenul de ţigan apreciază că membrii acestei comunităţi “au purces pe calea definirii propriului lor nationalism” şi prin urmare, “au nevoie de un teritoriu”. În opinia petiţionarilor, “poporul ales drept victima sînt romanii”. Ei au şi un îndemn: “Să lăsăm minciuna şi ipocrizia deoparte, dacă considera numele ţigan peiorativ atunci să-şi ia numele lor original care este DOM si nu ROM.”

Dacă vă interesează subiectul puteţi accesa oricînd imaginea pe facebook. Din punctul meu de vedere petiţiile online sînt frecţii la picior de lemn, n-au nici o valoare juridică sau socială. Am preluat informaţii pentru că exprimă informaţii utile şi (cel puţin parţial) o anume opoziţie necesară.

Andrei Antip, povestea lui Tiberiu şi evenimentul de mîine de la Grădina Japoneză, parcul Herăstrău de mîine

Andrei Antip povestea lui Tiberiu copilul tigan teme scoala trotuar

Ştiţi povestea lui Tiberiu? A circulat pe internet acum cîteva săptămîni, dar despre care nu am apucat încă să scriu. Este povestea impresionantă spusă de fotograful Andrei Antip: Tiberiu este copilul ţigan care îşi făcea nu demult temele pe trotuar. Detalii despre subiect se găsesc aici (ziare.com), iar un album cu două poze este aici.

Duminica trecuta, am trecut cu bicicleta pe langa el. Statea pe trotuar rezemat de o cladire parasita de pe strada “Justitiei”.

M-a strigat: “Domnule, nu va suparati”. Deja imi veneau in minte ganduri comune – imi cere bani sau o tigara. El a continuat “Cat fac 8×7?”. I-am raspuns si abia atunci am vazut ca in brate avea un caiet de teme…

De atunci am stiut ca e eroul meu, ca e genul ala de om care nu sta sa se planga ca multi altii ca nu are cu ce, ca se agata de un vis si tine cu dintii. Am stiut ca povestea lui poate fi un cadou pentru multi, ca ii poate invata sa faca tot ce pot cu ce au nu sa astepte clipa perfecta in care toate problemele lor se vor rezolva toate dintr-o data.

Am publicat fotografia si povestea si mii de oameni au rezonat. Asa ca am trecut din nou pe acolo in incercarea de a-l gasi. Trotutarul din fata casei arata ca o banca de scoala. Intr-un colt e patat cu acuarele si vezi o pensula parca abia lasata din mana. Mai incolo rezerve goale de stilou si pete de cerneala… Am stiut ca il voi regasi.

Povestea lui Andrei Antip continuă cu multe alte detalii în articolul de pe ziare.com, de unde este luat citatul. Mai mult, mîine va continua cu un eveniment care va avea loc în Grădina Japoneză, parcul Herăstrău în Bucureşti. De la ora 12.

Descrierea evenimentului de pe facebook prin care este anunţat întîlnirea de mîine spune următoarele:

Ai citit povestea lui Tiberiu? E pustiul care isi face temele in strada si care m-a intrebat cat fac 8×7. L-am gasit. Cel mai mult isi doreste o bicicleta. Vreau sa ii dam un cadou dintr-o mie de inimi. Vorbeste cu prietenii, colegii, spune-le povestea. Strange cativa banuti de la fiecare si vino in numele lor in gradina japoneza sa ne intalnim. Nu conteaza cati bani strangi ci cati prieteni reprezinti. Mai bine 10 lei de la 10 prieteni decat 100 de la unul. Hai sa ii luam o bicicleta alba pe care sa scriem toate gandurile frumoase si numarul de oameni care au contribuit. Daca ne vom vedea 100 si fiecare va veni in numele a 10 prieteni…vom fi 1000.

Bucureştiul este un pic cam departe (nu pot ajunge în timp util şi apoi înapoi în Oradea), altfel m-aş fi dus. Îndemnul meu este să mergeţi şi, eventual, să urmăriţi subiectul. Poveştile astea sînt destul de rare în acest moment, în schimb cele în care ţiganii fură, cerşesc, etc, sînt la modă. Şi nu e tocmai bine, părerea mea.

Tribunalele ţigăneşti, între istorie şi justiţia paralelă cu cea oficială

Ceva mai devreme am avut prilejul să parcurg o ştire de pe Mediafax (puteţi găsi părţi din ea mai jos) care a reuşit să mă pună un pic pe gînduri: n-am ştiut dacă ar trebui să rîd de această iniţiativă sau să o consider o potenţială ameninţare la integritatea statului român.

Un lucru cît se poate de cert este că judecăţile ţigăneşti există de secole, paralel cu toate justiţiile oficiale ale statelor în care aceştia au ajuns. Migratorii au adus cu ei o mulţime de obiceiuri din India, ar fi fost un pic culmea să lase deoparte tocmai această funcţie esenţială a societăţii lor (poate că unii vor contesta că ţiganii formează o societate, dar hai să folosim un termen pe care-l înţelegem cu toţii).

E adevărat, ţiganii s-au adaptat vremurilor (cel puţin parţial) şi zonelor geografice, este foarte probabil ca în alte părţi de pe glob să fi renunţat complet la judecăţile tribale (pentru că astea-s judecăţile ţigăneşti: o reuniune a tribului pentru împăcarea unor părţi certate sau rezolvarea unor probleme care au apărut), dar în România au rămas încă în picioare datorită incapacităţii autorităţilor de a-i convinge să se schimbe.

Dacă ar fi să trag o concluzie din articolul celor de la Mediafax, Dorin Cioabă şi ţiganii din preajma lui doresc recunoaşterea / oficializarea acestor judecăţi ţigăneşti. Mi-e greu să le spun tribunale, aşa cum se menţionează în articol, pentru că nu recunosc decît o singură categorie de tribunale în care este împărţită justiţia (fie ea cum o fi – ştim cu toţii) în România: cele care ţin de Ministerul Justiţie, în care avocaţii, procurorii şi judecătorii îşi practică meseria pentru care s-au pregătit în facultate şi pentru care au o primit o licenţă recunoscută de statul român.

Ţinînd cont de tonul articolului mi-e greu să cred că “tribunalele” ţigăneşti fac parte din integrarea ţiganilor în România (subiect la modă, pe marginea căruia mulţi ţipă pentru a atrage atenţia şi nişte bani sau voturi în plus, inclusiv Elena Băsescu).

Aş zice mai degrabă că este o tentativă de înlocuire a justiţiei oficiale şi legale în această ţară. În 2011 au făcut “un pic”, realizarea primului “tribunal” ţigănesc în Sibiu, şi nu i-a oprit nimeni. Acum mai fac un pic, cîteva “tribunale” în alte oraşe. Dacă nu-i va opri nimeni (legal, evident!) ne vom trezi în cîţiva ani că unii dintre ţigani vor prefera judecăţile ţigăneşti decît instanţele statului român, iar de acolo pînă la dezastru nu mai e decît un pas.

Poate că mă înşel, sper acest lucru, dar dacă aveţi o altă interpretare sînteţi bineveniţi să vă spuneţi părerea. Legea este / ar trebui să fie una singură pentru toată lumea.

Dorin Cioabă, fiul autointitulatului rege al romilor Florin Cioabă, spune că tribunale ale romilor similare celui de la Sibiu au fost deschise în mai multe judeţe, iar cel de la Sibiu, unde au avut loc peste 60 de procese, va avea un rol similar unei Curţi de Apel pentru cei nemulţumiţi de tribunale.

“Vom face astfel de tribunale în toată ţara, bineînţeles, în judeţele în care există comunităţi semnificative de romi. Există deja la Vâlcea, Bucureşti, Ilfov, Argeş, Călăraşi şi Galaţi. Noi am invitat la Sibiu, la discuţii, reprezentanţi din toate judeţele, dar unii n-au înţeles exact ce vrem noi să facem şi au zis: «Faceţi voi întâi să vedem şi ne decidem».Va fi muncă multă până să deschidem în toate judeţele, dar o vom face treptat”, a afirmat Dorin Cioabă.

El a explicat că la aceste tribunale ale romilor îşi vor desfăşura activitatea membri ai staborurilor locale, “oameni înţelepţi, acceptaţi şi respectaţi de comunitate, care nu trebuie să aibă studii juridice, ci doar o foarte mare experienţă de viaţă”.

Potrivit lui Dorin Cioabă, mulţi dintre romi au înţeles că tradiţionalul stabor nu se mai poate reuni în stradă, ca până acum, şi este nevoie de condiţii civilizate de desfăşurare a “judecăţilor”.

“Acest tribunal nu s-a substituit niciodată unei instanţe penale. La tribunalul romilor de la Sibiu s-au judecat, în principal, abateri disciplinare de la viaţa şi tradiţiile romilor – divorţuri, ruperi de logodnă -, dar şi conflicte de afaceri între romi, împrumuturi şi diferite jigniri pe care şi le-au adus unii altora”, a declarat Dorin Cioabă, care este preşedintele tribunalului romilor de la Sibiu.

“Va fi o instanţă superioară. Tribunalul romilor de la Sibiu va fi degrevat de toată munca ce se depunea până acum. Tribunalul nu se desfiinţează, dar aici vor putea veni cei care nu-şi găsesc dreptatea la tribunalele locale sau consideră că crisinitorii (judecătorii – n.r.) de acolo ar putea să favorizeze una dintre părţi”, a afirmat Dorin Cioabă.

Primul tribunal al romilor din România, cel de la Sibiu, a fost deschis în februarie 2011, într-o clădire special construită în acest sens în apropierea locuinţei familiei Cioabă.

Sursa este Mediafax.

Mamă, mamă, să mă mai spăl? Că deja mi se vede tricoul ăla roşu?

În vremurile de demult ţiganca cumpără pentru prima oară săpun în casă şi îl pune pe cel mai mic puradel să se spele. Cam fără chef, cel mic începe să se spele şi la un moment dat se opreşte.

– Mamă, să mă mai spăl? Că uite, deja s-a dus destul jeg de pe mine?

– Mai spală-te că încă eşti jegos.

După un timp, aproape speriat, copilul se opreşte din nou.

– Mamă, să mă mai spăl? Uite, apa din vană e deja neagră, aproape nămol?

– Taci şi continuă să te speli că eşti jegos.

– Mamă, mamă, să mă mai spăl? Că deja mi se vede tricoul ăla roşu pe care mi l-ai cumpărat cînd am fost prin Franţa acum 3 ani?