Ceandalaua ca destin istoric

Zilele trecute am primit un mesaj electronic cu textul de mai jos, dar care omitea numele autorului. Fiind vorba de un text transmis si retransmis de la o persoană sau alta, probabil că numele s-a pierdut pe undeva pe drum.

Nu a fost greu să-l găsesc, doar cu o simplă căutare cu google: este vorba de Adrian Majuru (scriitor, istoric, doctor în geografia umană). Fiind vorba de un text foarte bine scris, a fost preluat în diverse locaţii de pe reţea, nu doar retransmis în mod repetat prin poşta electronică. Nu ştiu unde a fost publicat prima oară pe reţea, aşa că pentru moment voi evita să menţionez sursa. Acest lucru va fi corectat cînd voi afla locul primei publicări.

Se pare că această profeţie a scriitorului I.D. Sîrbu, detaliată în romanul său „Lupul şi Catedrala”, a început să prindă contur de când cu promovarea cuvântului „rrom” în detrimentul milenarului „ţigan”. În toată copilăria mea nu am auzit vorbindu-se decât despre ţigani, iar această periculoasă şi forţată substituire, cu lungă trimitere, dintre român şi rrom, a explodat artificial după 1990.

Foarte interesant căci în tot arealul european nu avem nicăieri cuvântul „rrom” care să-i desemneze pe ţigani: în spaniolă avem Gitano; în italiană, Zingaro; în franceză, Gitane; în sârbo-croată, Ciganin; în slovenă, Cigan; în maghiară, Cigány, în poloneză şi rusă, Cygan; în limba turcă, çengene. Cuvântul românesc Ţigan derivă din slavul (a)Ciganinŭ (Al. Ciorănescu, 2002). Aşadar, popoarele Europei au cunoscut simultan povestea unei populaţii unice, cultural şi comportamental.

A existat în istoria noastră o categorie socială mai de plâns decât aceea a robilor ţigani. A fost starea de „rumânie” din spaţiul muntenesc echivalentă cu iobăgia. Aristocraţia liberală de la 1848 a ales să evacueze starea de „rumânie”, care, deşi a fost desfiinţată încă din 1748 prin reforma lui Constantin Mavrocordat, mai trebuia alungată şi din sufletele oamenilor, or, codul civil nu era de ajuns. De aceea au ales să numească tânărul stat creat la 1859 România, după o scurtă perioadă de coabitare moldo-valahă. Cu toţii deveniseră români, egali prin lege. Astfel, cuvântul „ţigan” ar trebui asumat, şi nu înlocuit cu un periculos subterfugiu lingvistic.

Dincolo de aceasta se află ceandalaua ca destin istoric. Termenul nu este cuprins în dicţionare. Este mai degrabă circumscris unei istorii care vine de departe, dintr-un alt areal cultural, pe cale a se împământeni pe meleagurile noastre.

Potrivit unor opinii, ţiganii noştri ar fi sosit pe filieră otomană. În timpul campaniilor militare turceşti din secolul al XIV-lea şi până la asediul Vienei, şatrele erau adevărate accesorii de îngrozire a duşmanului. Stăteau ascunse în spatele trupelor de avangardă şi urlau, zbierau, băteau în talere de metal, pentru a da senzaţia unei mulţimi militare fioroase. Turcii i-au folosit astfel în timpul campaniilor lor. Cu regimul fanariot, când acţiunile turceşti au încetat, devenind o problemă supravieţuirea militară, aceste populaţii hinduse au fost aruncate peste Dunăre, colonizate aici masiv, cu acordul dezinteresat al grecilor din Fanar care guvernau raialele economice ale Munteniei şi Moldovei (dr. Şerban Milcoveanu, 2005).

Petre Pandrea a căutat şi el un răspuns infiltrărilor hinduse în spaţiul românesc: „În «Upanişade» am găsit texte relative la infractori. Cum îi pedepseau? Prin izgonire din imperiul indian. Printr-o judecată sumară, pater familias îl declara ceandala pe delincvent” (Petre Pandrea, 2001). Cuvântul indian are echivalentul pe româneşte în „cinghinea”. Acest termen apare ca regionalism învechit şi înseamnă „obrăznicătură”, iar „cinghia” erau numite dansatoarele publice al căror dans din buric era numit adesea „cinghie” (Constantinescu-Dobridor, Gh. Bulgăr, 2002).

Cel lovit de ceandala trebuia să părăsească imediat casa. Nu avea voie să rămână în satul şi oraşul său şi nici în vreun sat sau oraş indian. Pleca în emigraţie. I se luau veşmintele şi i se dădeau zdrenţe. Nu avea voie să poarte podoabe de aur sau argint, ci numai podoabe din fier sau tinichea. Probabil din această interdicţie milenară există apetitul ţiganilor noştri pentru colanele şi inelele de aur masiv şi palatele cu multe camere nelocuite. „Ceandalaua poate fi criminal brahial vărsător de sânge, dar şi infractor în frac. Din primele două straturi se recrutează infractorii violenţei brahiale, din straturile ultime răsare criminalitatea în frac, iubitoare de venalitate, turpitudine şi lipsă de onoare” (Petre Pandrea, 2001).

Desigur se pune adesea problema de ce ţiganii altor regiuni europene sunt atât de diferiţi de aceia din Valahia? Aceasta se întâmplă pentru că ţiganii reprezintă un barometru social foarte fin privind nivelul de civilizaţie al popoarelor în mijlocul cărora sălăşluiesc timp de generaţii. Ei au preluat, forţat sau prin mimetism, calităţile şi defectele popoarelor în mijlocul cărora s-au aşezat. Calităţi şi defecte care au accentuat, menţinut sau eliminat efectul ceandalei. Privind spre reversul medaliei, ceandalaua s-a menţinut sau nu în funcţie de gradul de toleranţă al popoarelor care au acceptat-o. Paradoxal, chiar ţiganii spanioli sunt uimiţi de violenţa celor din România.

Spre deosebire de devălmăşia românească care atomizează orice ideal, orice individualitate – fenomen descris de Ştefan Zeletin în eseul „Din Ţara măgarilor” -, ţiganii au un instinct de solidaritate tribală uluitor. Regiunea Kosovo ne dovedeşte faptul că teritoriile zise naţionale nu sunt ale celor care le revendică, ci ale celor care le stăpânesc demografic. În anul 1994, în zona Olteniei, adică triunghiul Craiova – Drobeta Turnu-Severin – Tg.Jiu, „împăratul ţiganilor a vrut să proclame aici stat independent” (vezi „Adevărul”, 24 XI 2000, p. 11). Cum Europa se confruntă cu un proiect secular nereuşit pe măsura aşteptărilor sale, privind socializarea comunităţilor ţigăneşti de pe cuprinsul ei, asocierea dintre „român” şi „rrom” ar trebui să ne pună pe gânduri. Iar pe de altă parte, „a trăi într-un vast penitenciar, fără a fi avertizaţi, cum o facem noi, reprezintă o gravă imprudenţă. Criminaliştii nu acceptă amestecurile” (Petre Pandrea, 2001).

Revoltele italienilor şi spaniolilor faţă de violenţa ţiganilor din România certifică teoria ciocnirii civilizaţiilor detaliată de Samuel Huntington. Popoarele Europei occidentale nu sunt tolerante cu nesimţirea, murdăria şi agresivitatea plăsmuite sub indiferenţa lui „merge şi aşa”. Uniunea Europeană ar putea găsi „soluţii” împreună cu India, ţara de origine a acestor expulzaţi milenari, nimic altceva decât o extensie culturală şi de civilizaţie, care ar trebui să aibă şansa revenirii la matcă.

Despre cum putem fi induşi în eroare

Pe negândite se naşte un nou popor. Istoria se desfăşoară după reguli culturale, cu afecte profunde care scapă mulţimii. Ea se află în continuă mişcare chiar pe spaţii mici şi se metamorfozează permanent. În ceea ce-i priveşte pe români, astfel de metamorfozări s-au mai petrecut în istorie în aşa-numita „perioadă a invaziilor”, de fapt succesiuni de roiri nomade. Respectivele metamorfozări, studiate atent îndeosebi de lingvişti, au însemnat mai mult decât o „invazie”; ele au însemnat coabitări seculare între autohtoni şi cei veniţi în circumstanţe istorice complexe.

Ceea ce numim „slavizare”, perioada „cumano-tătară”, „suzeranitatea otomană”, au fost moduri de viaţă, de obiceiuri, de coduri comportamentale, de ierarhii sociale etc. Toate au durat sute de ani fiecare, politic vorbind, dar au continuat să evolueze către particularităţi pe care geografia umană a locului le mai păstrează. Acest lucru certifică faptul că, de fiecare dată, autohtonii au suferit amprentări profunde şi iremediable.

Nu ştim de ce pravilele interziceau în vechime, chiar cu pedeapsa capitală, căsătoriile dintre români şi robii ţigani, chiar eliberaţi antefactum. Românii nu aveau voie să se căsătorească cu ţigănci chiar eliberate din robie. A fost o realitate istorică şi socială, care, deşi aparţine Evului Mediu (vezi Pravila lui Matei Basarab din 1642), a avut o extindere bizară până la mijlocul secolului al XIX-lea!

Astăzi, fenomenul de aculturare este însă foarte interesant şi este în plină desfăşurare. Antropologic, etnia ţigănească urbanizată este destul de bine articulată istoric: gust pentru vestimentaţie, igienă, pe alocuri chiar fineţuri intelectuale de nivel mediu pe care arareori le întâlneşti printre fiii de muncitori care au colonizat Bucureştii în anii puterii populare. Acest progres este mai întâlnit la femei sau adolescente. La aceasta se adaugă o mare abilitate mercantilă, în creştere progresivă începând cu anii puterii populare, când mulţi ţigani au intrat în structurile statului, pe funcţii publice înalte sau medii, chiar dacă nu ştiau carte. Aveau “origine sănătoasă”. Cam de pe atunci centrul vechi al Bucureştiului a fost golit de realii proprietari şi colonizat cu aceia pe care-i vedem azi.

Dar ceea ce se ignoră sau, clinic vorbind, nu se înţelege sunt fenomenele socio-culturale şi antropologice care se desfăşoară pe un alt palier istoric decât acela cronologic, şi anume faptul că “natura îşi are secretele şi ironiile sale sociale. Ţiganii ar fi, în aparenţă, o seminţie de maidan, murdărie şi mizerie: dar sunt un organism ce trăieşte extraordinar de organic, conform unui instinct de solidaritate tribală uluitor. Adam Lendvay – tocmai pentru că e hipercult şi un hiperlucid observator al lumii şi istoriei – susţine că ţiganii sunt un fenomen social unic, excepţional şi – ai să râzi – de mare viitor” (I.D. Sîrbu, “Lupul şi Catedrala”, Editura Casa Şcoalelor 1995, ediţie îngrijită de Maria Graciov).

În această carte este descris crepusculul metamorfozărilor de azi, bing-bangul unei aculturaţii din care, noi, românii, am fost certamente induşi în eroare: „Ne-am mulţumit să-i izolăm, să-i dispreţuim şi să-i ignorăm… de departe. Trişând puţin cifrele reale ale numărului lor la recensăminte şi făcându-ne că plouă ori de câte ori mărginaşii oraşelor ridicau problema ţiganilor vecini şi «prieteni». Nu ştiu dacă am dreptate, dar mie mi se pare că întreg oraşul nostru – fost foarte boieresc – (este vorba de Craiova n.m.), ca şi capitala, de altfel, este clădit pe o destul de intensă baltă de ţigănime, prolifică, beată, absentă din istorie, dar prezentă în realitate. Nu ştiu dacă se poate vorbi de o «explozie demografică» la ei, în orice caz, în timp ce noi, «albii», ne chinuim să ne înmulţim măcar în progresie aritmetică, ei, fără nici un efort sau încurajare, se înmulţesc în progresie geometrică. Priveam înfiorat această mulţime de lumpen-sclavi ai unei libertăţi total antisociale şi anistorice şi îmi dădeam seama că asist la o fantastică, misterioasă şi iraţională demonstraţie de vitalitate, supravieţuire, instinct tribal. (…)

Ungurii şi iugoslavii au catedre de specialitate, echipe sociologice care studiază ştiinţific căile de integrare a ţiganilor lor. La noi, deocamdată, nici usturoi nu au mâncat boierii noştri moşieri cu robi ţigani, şi nici gura noastră nu miroase a neatenţie şi ignoranţă. (…) Ţiganii trebuie priviţi şi înţeleşi nu din afară, de sus, de departe, ci dinlăuntrul lor. Raţiunea lor suficientă e ascunsă, e prelogică, total opusă criteriilor de progres, civilizaţie şi cultură. (…)

Singura etnie care, în esenţa ei, nu s-a schimbat nici măcar cu o iotă” în ciuda intemperiilor istorice ale ultimului secol „ar fi ţiganii. Miracolul lor ne apare cu atât mai evident, cu cât cercetările lor de sociologie, psihologie, patologie a popoarelor, filosofiile abisale ale culturilor, ca şi studiile de psihanaliză colectivă, toate, nu fac decât să scoată în relief trăsătura majoră a ţiganilor: ei nu doresc să fie mai mult decât sunt, altceva decât sunt, altfel decât sunt. Nu au nici un fel de conştiinţă socială sau politică – chiar dacă întregul lor comportament se bazează pe un fel de mândrie de a fi şi a rămâne, pe o teribilă încăpăţânare de a ignora istoria, revoluţiile, societatea. Nu au nevoie de contractul social, nu vor să ştie de acest contract. (…) Poate că această ciudată inundaţie dinspre maidane şi mahalale nu este decât o formă de semnalizare, un mod prin care inteligenţa defensivă a organismului nostru social, încă sănătos şi inteligent, ne atrage atenţia asupra unor realităţi pe care le ignorăm şi le subapreciem” (pp.276-277).

Şi subapreciate au rămas decenii de-a rândul. În ultimii 10-15 ani avem în sfârşit specialişti care au drept preocupare lumea ţigănească. Avem şi catedre de limbă “rromă”, cuvânt care dovedeşte că românii au pierdut bătălia până şi la detaliul lingvistic, căci există tendinţa ca „român” să fie înlocuit cu „rromân”! „Rrom”, la nivel symbolic, poate semnifica şi faptul că, spre deosebire de „rumânul” din vechime, sclav-şerb pe moşia boierului nu-i totuna cu „r”-ul adăugat, literă care înnobilează şi separă. Adolescenţii vechiului regat vorbesc deja cu accent pe vocală, lucru care dovedeşte semnificaţia practică a victoriei literei „r” suplimentare şi în limba uzuală. Preocupările culturale ale tinerelor generaţii sunt ataşate, chiar şi afectiv, de gustul asiatic al muzicii, iar de ceva timp chiar şi versuri coerente şi reuşite stilistic sunt armonizate pe melodii făcute pe calapod hindus. Nu ştiu exact cum stau lucrurile prin Ardeal, dar vechiul regat este în metamorfozare culturală şi demografică.

Social, s-a revenit la simbol, la ierarhia tribală, unde obiectul de prestigiu trebuie să fie strălucitor pentru a impune prestanţă şi a legitima puterea ca în imperiul lui Timur Lenk. Obiectele de prestigiu sunt fie din metal nobil (vezi ghiulurile, colanele, lanţurile pe care le poartă agresiv chiar şi românii cu bani), fie se singularizează prin unicitate (cea mai tare maşină, cea mai mega-vilă etc.).

În condiţiile în care aculturaţia a trecut de bariera sensibilă a unui posibil eşec, considerăm că nu ar mai fi necesară existenţa SISROM-ului, căci obiectivele sale oricum vor fi atinse în cel mult două decenii. Poporul român a fost (h)indus în eroare de istorie!

Related External Links

Muzică ţigănească spaniolă

Descrierea videoclipului este sumară, scrie doar “călătorie sigură” şi 1993.

Related External Links

Şerban Huidu: Ţigani sau romi?

Chiar dacă în foarte multe cazuri nu-mi place comportamentul (adică nesimţirea) cîrcotaşilor, azi am găsit pe pagina lui lui Şerban Huidu o opinie despre ţigani care se apropie destul de mult de opinia mea. Şi-a susţinut-o acum un an şi jumătate, nu ştiu în ce măsură aceasta s-a schimbat între timp, dar puteţi să o citiţi aici.

Comentariile sînt la rîndul lor interesante, diferite în funcţie de contactul pe care l-a avut fiecare cu ţiganii.

Related External Links

Zi naţionala a dezrobirii ţiganilor din Romania

În cursul săptămînii trecute a apărut o ştire pe pagina web a TVR care spune că reprezentantul minorităţii ţigăneşti în Parlament, deputatul Păun Nicolae a propus ca în fiecare an pe 20 februarie să fie comemorată dezrobirea ţiganilor din România. El dorea ca Ministerul Culturii să asigure fonduri pentru organizarea de manifestări publice dedicate acestei zile, iar în manualele şcolare să fie introdus un capitol despre perioada de robie a ţiganilor din istoria României. Senatul a respins proiectul.

Cu acel prilej s-a pus problema denumirii etniei: ţigan sau rrom? Senatorii au arătat ca denumirea de romi a fost dată printr-o rezoluţie a Consiliului Europei în perioada negocierilor de aderare a României la comunitatea europeană.

Related External Links

Banat – Ţigani în port tradiţional (mijlocul sec. al XIX-lea)

Banat - Ţigani în port tradiţional

Ilustraţie de carte de la mijlocul sec. al XIX-lea. (extrasă din: Böhm, Lénart – Geschichte des Temeser Banatsvolumul 2, 1863)
Sursa imaginii este aici.

Related External Links

Connect-R la Euronews

Connect-R, pe numele lui real Ştefan Mihalache, a apărut recent într-un amplu reportaj difuzat de postul de ştiri Euronews, el a atins mai multe probleme sociale din România, punînd accentul pe problemele ţiganilor, dar şi a felului în care autorităţile din Europa acţionează împotriva acestora. A aprobat maniera de acţiune a francezilor, considerînd că, dacă în trecut ţiganii se ocupau de artă şi muzică acum stau pe la marginea oraşelor şi îşi fac etnia de rîs. El este, aşa cum declară, un ţigan care şi-a depăşit condiţia.

Reportatul celor de la Euronews poate fi citit şi urmărit aici, doar că este în engleză.

Connect-R a pornit o campanie de combatere a discriminării, după ce în februarie declarat pentru Libertatea că este mîndru de etnia sa. Articolul respectiv este aici.

Related External Links

Phoenix – Mica ţiganiadă

Trec tigani pe drum,
Drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum,
Foc ardea!
Vai tigani, tigani,
Gipsies si gitani,
Fara cer si ani,
Trec pe drum!
Tiganie, rai
Rai care erai
Caravan serai
Acadea.
Raiul meu beteag,
De pe alt meleag
Cat imi esti de drag,
Nu stiu cum.

Trec tigani prin colb
Colbul este orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.
Cade seara-n camp,
Soarele-i scalamb,
Cortul este stramb,
Foc ardea.
Fac tiganii foc,
Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc.
Si cu carti de joc,
Hai, noroc, noroc,
Vino la soroc.

Vino sa-ti ghicesc,
Cartile vorbesc
Si nu ne mintesc,
Giacardea.
Fata de caro,
Sub cer indigo,
Sa-ti spun incotro
Foc ardea.
Ca multi ani s-au scurs
De cand el s-a dus
Cu un pui de urs
Pe un drum.
Cu belciug si lant,
Fara nici un sfant,
Spre un targ bizant,
Foc ardea.

Zaiafet acum,
Lautari duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.
Noaptea de-ar veni,
Pe pamantul gri,
De ne-ar adormi,
Orisicum.
O, dar azi, dar azi,
Ceru-i de atlaz,
Soarele-n extaz.
Ei se duc la pas
Spre un alt popas,
Satra de pripas.
Pana nu-i mai vezi,
Pana nu-i mai crezi
Si din ochi ii pierzi.
Printre ceturi verzi,
Ceturi de livezi,
Vezi ca nu-i mai vezi.

Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gialino mura,
Gialino mura,
Gialino mura,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mïsto…

Related External Links

Ţigănească – Şatra

1. N-am nici rochii, nici pantofi

Nici castel cu slujitori

In caruta m-am nascut

Din caruta stiu sa cint

2. Tiganco cu banii-n par

Si cu sinii ca de mar

Hai cu mine-n lumea mare

Sa vezi cum e cu parale

3. Mai straine, mai straine

Stai in lumea ta cu bine

Eu nu-mi las tiganii mei

Poti sa-mi dai tu mii de leï

Related External Links

Palatele ţiganilor din România

Cîteva imagini cu palatele ţiganilor din România.

Nu ştiu unde a fost filmată prima secvenţă video, dar în continuare sînt palatele ţiganilor din Buzescu.

Related External Links

Oscilînd între două ţări

O parte dintre ţiganii români au fost evacuaţi din Franţa, alţii vor fi probabil expediaţi înapoi spre România în curînd.  Motivele evacuării lor sînt deja cunoscute: fură, cerşesc, trăiesc în tabere improvizate, şi aşa mai departe.

Atitudinea ţiganilor este împărţită: unii vor să se întoarcă pentru că aici nu au cum munci cinstit şi să trăiască bine de pe urma lor, pentru că acolo au reuşit să îşi facă un trai oarecare chiar şi dacă trebuie să cerşească pentru asta. Între timp, cel puţin prin Timişoara, ţiganii bogaţi au repopulat practic zonele centrale ale oraşului şi vilele pe care le-au dobîndit în ultimii ani.

Cîteva dintre articolele din Adevărul de seara care tratează aceste subiecte se găsesc aici, aici, aici şi aici.

Related External Links

Şcolirea copiilor ţigani şi un expert în istoria etniei

Autorităţile şi reprezentanţi ai ONG-urilor care se ocupă de ţigani s-au întîlnit la începutul lunii la Prefectura Timiş pentru a căuta soluţii de integrare a ţiganilor în societate.

Şeful Serviciului de Probaţiune de pe lîngă Tribunalul Timiş, Csaltos Iosif Dima, a spus că eforturile invocate în cadrul şedinţei nu se văd în realitate.

Autorităţile au căzut de comun acord că trebuie căutate în continuare soluţii pentru această integrare cu atît mai mult cu cît Uniunea Europeană pune la bătaie sume enorme pentru integrarea romilor.

Prefectul Mircea Băcală a propus găsirea unei persoane care să cunoască foarte bine această etnie şi să acţioneze în acest context.

Preşedintele Asociaţiei Generaţie Tînără, Mariana Petersel a sugerat soluţia integrării ţiganilor încă din copilărie, prin educaţie.

Detaliile articolului sînt aici.

Related External Links

Breviar de istorie al tiganilor

Textul este preluat de pe un jurnal de blogspot, Aproape totul despre ţigani, care l-a preluat de pe pagina (deocamdată decedată) Romanothan.ro.

1374 (1385?),prima atestare documentara a robiei tiganilor pe teritoriul romanesc (Dan I Voievod daruieste ctitoriei sale, minastirea Vodita, “40 de atigani”)

1424, prin Constitutie, tiganii din Transilvania erau condusi de un voievod
1570, prima atestare a vinzarii de robi lautari (“Tampla lautar, Stanciu lautar si Rustea lautar”)
1588, Dieta Ardealului desfiinteaza primul Voievodat al tiganilor
1595, aprilie – august, domneste in Moldova Stefan Razvan, fiul unui rob tigan si al unei femei libere, ucis, in luna decembrie a aceluiasi an, in lupta cu polonii
1612, Dumitru se vinde “dirept un cal si dirept 600 bani (aspri) si mi-au dat fier, 20 oca, drept 200 bani, de mi-am facut ciocane si mi-au dat o pereche de foi drept 1 galben, si am mai luat eu Dumitru tiganul ughi sase de m-am platit de un Turc, ce mi-a cazut asupra”
1641, Ionascu fecior lui Ursu Piscoaei este vindut “drept un poloboc de miare, pretuit drept zece galbeni, cu feciorii lui ce-i va avea”
1646, starea materiala paupera a robilor face ca Pravila lui Vasile Lupu sa stipuleze: “Tiganul, sau tiganca lui, sau copilul, de va fura o data sau de doua ori si de trei gaina, gisca sau alt lucru micsor, sa se iarte; iara de va fi alt lucru mai mare furat, sa sa cearte ca si fiece fur”.
1712, anul atestarii robiei tiganilor in Ardeal
1748, Maria Tereza recunoaste, prin Statut, breasla aurarilor
1760, inceputul programului de asimilare fortata a tiganilor din Transilvania
1766, in Sobornicescul Hrisov se intareste interdictia casatoriei mixte: “De se va dovedi, dupa facerea nuntii, ca unul dintre soti este rob, se desparteste nunta indata, ca si cum s-ar fi intimplat moarte”
1767, inceputul colonizarii in Transilvania a tiganilor din Imperiul austro-ungar, ca “neubanater” si “ujmaghiar” (Maria Tereza)
1780, se naste, la Iasi, intr-o familie de lautari robi, ca fiu al starostelui de lautari Stan, Barbu Lautaru, personaj celebru al muzicii lautaresti din Moldova si Muntenia, a carui maiestrie a lasat urme profunde in creatia lui Frantz Liszt (“Rapsodia romana pentru pian”, “Cantece de pahar” etc.)
1783, iunie, 19, dezrobirea tiganilor din Bucovina
1784, Iosif, “tiganul de pe Cris”, din localitatea Cioara, este martirizat, alaturi de Horea, Closca si cei 40 de capitani
1785, Iosif al II-lea desfiinteaza robia in Ardeal
1789, tiganii din Ardeal sint acceptati in scoli si biserici
1796, se naste, la Sliven (Bulgaria), intr-o familie de tigani caldarari, Anton Pann (mort 1854), pe numele adevarat Antonie Pantaleon Petroveanu, fiul lui Pantaleon Petrov si al Tomaidei, unul din fondatorii literaturii populare culte romanesti. Anton Pann, tributar ideilor acelor vremi (etnicitate = cetatenie), inaugureaza seria unor mari artisti de nationalitate tigana, care se exprima in cultura vernaculara, respectiv romana, fenomen inca actual (ex.: Mircea Ciobanu, Ion Voicu etc.)
1798, recunoasterea dreptului la libertate a primului “jurist” tigan, Stan Stoica
1800, egumenul manastirii Govora da “o fata de tigan schimb pentru o pereche de tingiri de arama”
1814, in Codul Calimach se intareste interdictia casatoriilor mixte: “Intre oameni liberi si robi nu se incheie casatorie”
1820, august, 24, moare, la Lvov, Ion Budai Deleanu (n.1770 sau 1763), autor al singurei epopei realizate in literatura romana, opera de valoare europeana
1821, un taraf de lautari, in timpul revolutiei condusa de Tudor Vladimirescu, este masacrat alaturi de “batalionul sacru”
1834 – 1835, in cadrul Falansterului din Scaieni / Prahova, edificat de Theodor Diamant, conform ideilor fourieriste, tiganii sint considerati egali in drepturi
1834, in Regulamentul Organic se stipuleaza ca “Tiganul este o persoanã ce atarnã de altul cu averea si familia sa” (cap. II)
1837, august, 2, sub semnatura Michel de Kogalnitchan, apare, la Berlin, studiul “Esquisse sur l`histoire, les moeurs et la langue des Cigains, connus en France sous le nom des Bohemiens”, o compilatie din autori germani, dar cu o cariera prodigioasa in Romania. Traducerea studiului va fi realizata in 1900, la Iasi, de catre Gh.Ghibanescu, sub titlul “Schita despre tigani (Desrobirea tiganilor)”, Biblioteca pentru toti, nr.394.
1839, s-a nascut, la Ploiesti, Barbu Constantinescu (mort in 1891), doctor in filosofie, cunoscator al limbii tiganesti, autorul primelor studii si cercetari aprofundate referitoare la tiganii din Romania, intre care “Probe de limba si literatura tiganilor din Romania” (Bucuresti, 1878)
1844, ianuarie, 31, eliberarea robilor domnesti, in Moldova
1847, octombrie, 18, reprezentarea, in deschiderea stagiunii Teatrului din Iasi, a melodramei “Mulatrul”, de Saint-Pierre, prelucrata si inscenata tendentios, cu evidenta aluzie la Dezrobirea robilor tigani din Moldova (robilor manastiresti si boieresti, cei domnesti fiind dezrobiti in 1844), fapt care a provocat reactia boierimii; spectacolul si, in special, Matei Millo (presupusul autor al prelucrarii) au fost fluierati de slugile boieresti, trupa de teatru dizolvata, iar reprezentatiile la Teatrul Mare de la Copou incredintate antreprenorului italian Luzzato
1847, februarie, 11, eliberarea robilor domnesti si minastiresti, in Tara Romaneasca
1848, iunie, 26, revolutionarii pasoptisti declara dezrobirea robilor boieresti / particulari. Prin inabusirea Revolutiei, de catre Fuad Pasa, se revine asupra deciziei, fapt care provoaca cel mai mare val de migratie a tiganilor inspre Occident, in special in Franta
1850 – 1858, apare, la Iasi, “Zimbrul”, care a promovat, sistematic, abolirea robiei tiganilor in Tarile Romane. In perioada 24 iulie – 27 noiembrie 1855, incepe tiparirea romanului “Coliba Mariucai”, de V.Alessandresco, ramas neterminat, inspirat de “Coliba unchiului Tom” (Harriet Beecher Stowe), care – intr-o maniera sentimentala – evidentiaza necesitatea Dezrobirii “sclavilor tiganesti”
1853, noiembrie, 24, M.Kogalniceanu tipareste, la Iasi, studiul “Ochire istorica asupra sclaviei”, ca prefata la “Coliba lui Mos Toma” de H.B.Stowe (trad. T.Codrescu), in care cerceteaza originea sclaviei si diversele etape pe care aceasta le-a strabatut: sclavia antica, formele serbiei in Franta, Germania, Austria, Polonia si Tarile Romane
1855, decembrie, 22, abolirea robiei tiganilor, in Moldova
1856, februarie, 20, abolirea robiei tiganilor din Tara Romaneasca
1856, iulie, 9, se naste, la Brasov, Heinrich von Wlislocki, etnolog transilvanean ( mort la 19 februarie 1907, la Sebes), autor al unor cercetari aprofundate “asupra vietii si obiceiurilor” tiganilor din Transilvania
1857, tiganii din Muntenia sint stramutati, masiv, din mediul rural in mahalalele urbane
1857, in Moldova, doi tigani fac parte din Divanul ad-hoc
1857, J.A.Vaillant, profesor de literatura la Scoala Nationala Sf.Sava din Bucuresti, publica, la Paris, “Les Romes (histoire vraie des vrais Bohemiens)”
1861, dezrobirea tiganilor din Basarabia
1878, aparitia antologiei de folclor “Probe de limba si literatura tiganilor din Romania”, autor Barbu Constantinescu
1882, G.Dem.Teodorescu culege de la lautarul Petre Cretul Solcan peste 7.000 de versuri (mai mult decit “Iliada” si “Odiseea”)
1889, aprilie, 3, se naste, in Bucuresti, pe strada Sfintilor (cartierul lautarilor bucuresteni), Grigoras Dinicu, unul dintre faimosii lautari din perioada interbelica, a carui virtuozitate in prelucrarea si interpretarea “Horei staccato” a facut cunoscuta muzica lautareasca din Romania pe intreg mapamondul. Artistul a fost dublat si de activistul pentru emanciparea tiganilor, fiind secretar general al Societatii Generale a Romilor din Romania
1889, la Expozitia Universala de la Paris, naistul Anghelus Dinicu (1838 – 1905) a cucerit audienta, cu “Ciocirlia” – definitivata de el
1893, la editura Socec, apare volumul “Satire poporane române”, adunate de S.Fl.Marian, o colectie de folclor, in care identitatea culturala tigana este ridiculizata, minimalizata, dispretuita. Politica asimilationista de convertire a valorilor culturilor minoritare la modelul romanesc (fie ca era vorba de evrei, greci, bulgari etc., in acest caz, tigani) a continuat prin Iuliu Zanne (“Proverbele romanilor”) si, in special, prin volumele de prelucrari de folclor ale lui Theodor Sperantia, dintre anii 1898 – 1916 (“Anecdote populare”, “Anecdote afumate” etc.)
1894, A.Candrea publica, in “Revista noua”, Anul VII, articolul “Influenta tiganilor asupra literaturii poporane romane”
1894, aprilie, 5, s-a nascut, la Ploiesti, cel care avea sa devina, in perioada interbelica, cel mai mare naist din lume, Fanica Luca (Iordache Luca Stefan), solicitat in turnee internationale si angajamente la celebrele teatre “Palladium” si “Chatellets” (spectacolul “Naiul fermecat” a fost inregistrat pe placa de gramofon, la Londra)
1901, in vol.VI al colectiei “Proverbele românilor” (ed.Socec), coordonata de Iuliu A.Zanne, sint incluse citeva sute de proverbe, snoave, satire etc. care reflecta mentalitatea prejudiciata a romanilor fata de tigani
1919, aprilie, 27, Adunarea Nationala a Tiganilor din Transilvania, Ibasfalau / Dumbraveni, jud. Sibiu
1922, C.Bobulescu publica, la Bucuresti, “Lautarii nostri – din trecutul lor, schita istorica asupra muzicii noastre nationale corale cum si asupra altor feluri de muzici”
1924, Nicolae Ion publica, la Brasov, “Cazania tiganilor”
1925, Ion Mihalache, tigan caldarar, emigrat din Romania in Polonia, se autodeclara rege
1926-1939 – dinastia Kwiek (Dimitrie, Mihail, Vasile, Mateias, Rudolf, Ianos), regi tigani din Polonia, emigrati din Romania
1926, Naftanaila Lazar infiinteaza asociatia de intrajutorare “Infratirea neorustica”, la Calbor / Fagaras, si fondeaza “Neamul tiganesc” (1934 – 1935)
1927, Societatea “Junimea Muzicala” – recunoscuta ca persoana juridica prin sentinta No. 18/ 1927, a Trib. Ilfov sectia I civ. Cor., cu sediul in Str.Vulturului No. 147 (la cafeneaua lui Constantin Urziceanu, casierul Asociatiei si al Societatii “Junimea Muzicala”)
1930, Arhimandritul Calinic Popp Serboianu editeaza volumul “Les tsiganes” (Payot, Paris)
1933, dupa unele opinii (controversate), la Bucuresti a avut loc primul Congres international al tiganilor
1933, aprilie, a luat fiinta Asociatia generala a tiganilor din Romania, condusa de arhimandrit Calinic Pop Serboianu
1933, octombrie, 8, a luat fiinta Asociatia generala a romilor din Romania, condusa de G.A.Lazureanu – Lazurica
1933 – 1938, apare ziarul “Timpul”, editat de tiganii din Craiova
1934, ia fiinta Uniunea Generala a tiganilor, prin reunirea asociatiilor tiganilor, condusa de Gheorghe Niculescu / Gogu Floraru
1934 – 1941, apare ziarul “Glasul romilor”, editat la Bucuresti
1934, septembrie – octombrie, apare ziarul “O Rom” (2 numere), editat de tiganii din Craiova
1934, apar antologiile de folclor “Ghilea romane” si “Paramisea romane”, editate la Craiova, de C.S.Nicolaescu Plopsor
1936, august, 5, ia fiinta Asociatia “Redesteptarea romilor si romitelor din Romania” (Sediul: Bucuresti str. Radulescu-Tei Nr. 2, presedinte Apostol Matei)
1937, apar suplimentele saptaminale dedicate tiganilor, “Tara noastra”, editate de O.Goga
1939, George Potra, doctor in litere, secretar al Societatii Generale a Romilor din Bucuresti, publica, la editura Fundatiei “Regele Carol I”, cea mai relevanta lucrare de istorie a tiganilor din Romania, “Contributiuni la istoricul tiganilor din Romania”
1941, februarie, 17, primele masuri ale regimului antonescian impotriva tiganilor
1941, pogromul evreilor si tiganilor din cartierul Dudesti / Bucuresti
1941, in Romania se organizeaza un Recensamint secret al tiganilor, in vederea deportarii in Transnistria
1941, Miron Radu Paraschivescu publica volumul “Cantice tiganesti”, o prelucrare a poemelor lui Gabriel Garcia Lorca, “Romancero Gitan”, relansind viziunea “exotica”, romantica, asupra tiganilor
1942 – 1944, deportarea masiva a tiganilor in Transnistria (Comitetul Roman pentru Crimele de Razboi a recunoscut oficial cifra de 38.000 de tigani, morti in Holocaust)
1944, I.Chelcea, conferentiar de etnografie la Universitatea din Iasi, publica “Tiganii din Romania. Monografie etnografica”, la editura Institutului Central de Statistica, o dezvoltare a cercetarilor legate de rudari (lingurari, baiesi) incepute cu “Citeva observatiuni asupra rudarilor din Muscel” (Rev.”Natura”, 15 mai 1934)
1946, B.P.D., alianta electorala comunista, lanseaza manifestul “Frati romi si surori romnite”
1948, rezolutia Biroului politic al CC al PMR ignora existenta minoritatii tigane
1948, desfiintarea oficiala a Uniunii Generale a Romilor (ea nu mai functiona din 1941)
1949, octombrie, 1, pe scena Teatrului National “Studio” din Bucuresti, se joaca piesa “Rapsodia tiganilor”, de Mircea Stefanescu
1950, iunie, 13, la initiativa ministrului de Interne Teoharie Georgescu, Marea Adunare Nationala emite decretul nr.6 de infiintare a unor unitati de munca fortata, pentru “reeducarea elementelor dusmanoase RPR si in vederea reincadrarii lor in viata sociala, in conditiile democratiei populare si construirii socialismului”.
1957, apare prima versiune a romanului “Groapa”, in care Eugen Barbu descrie viata tiganilor din mahalalele bucurestene
1961, intreg tirajul volumului “Basme tiganesti” (autor Viorica Huber) este topit, din dispozitia autoritatilor culturale comuniste
1968, Zaharia Stancu publica romanul “Satra”, o evocare edulcorata a Holocaustului, in care crima este bagatelizata in favoarea eternului “exotism” al tiganilor
1971, aprilie, 6 – 8, primul Congres mondial al tiganilor, ocazie cu care se pun bazele Uniunii Internationale a tiganilor,se adopta drapelul si imnul(“Gelem,gelem”) international, iar data de 8 aprilie devine Ziua internationala a tiganilor.
1977 – 1983, derularea Programului PCR “Integrarea tiganilor”, derulat prin MAI – Ministerul Afacerilor Interne. Raportul de evaluare cuprindea o “Platforma de masuri cu privire la incadrarea in munca si integrarea sociala a tiganilor”, care propunea urmatoarele masuri: 1. inregistrarea si sedentarizarea populatiei tiganesti; 2. incadrarea in munca; 3. conditii de locuit; 4. starea de sanatate si asistenta sociala; 5. domeniul cultural si educational; 6. probleme organizatorice. In fapt, aceste masuri nu au fost luate, avindu-se in vedere doar recenzarea (ilegala) a populatiei tigane din Romania. Fostul ministru al M.I. Mihai Chitac, in 1990, a facut public faptul ca, in 1977, fusesera “recenzati” 1.800.000 de tigani (intre care 65.000 de nomazi: 5.600 cu ocupatii utile, 900 – calificati), iar in 1983, 2.300.000
1979, prima traducere in limba tiganeasca a “Evangheliei dupa Ioan” (reeditata in 1994)
1982, Nicolae Gheorghe, dizident tigan, sociolog, sub pseudonimul Alexandru Danciu, critica in revista “L`alternative” si la postul de radio Europa Libera, politica fata de tigani a statului roman
1982, Vasile Burtea, dizident tigan, sociolog, sub pseudonimul Cosmina Cosmin, intr-o scrisoare catre aceeasi revista “L`alternative” si postul de radio Europa Libera confirma criticile aduse regimului comunist de Nicolae Gheorghe
1990, ianuarie, 5, Frontul Salvarii Nationale include in Parlamentul Romaniei trei parlamentari tigani: Ion Cioaba – reprezentant al tiganilor caldarari si nomazi, Szomantz Petre – reprezentant al tiganilor maghiari, Nicolae Bobu – reprezentant al tiganilor vatrasi. Prin retragerea lui Szomantz Petre, pina la alegerile din 20 mai 1990, locul acestuia este ocupat de Octavian Stoica. In aceeasi perioada, consilier pentru problemele tiganilor in Consiliul pentru Minoritatile Nationale este Nicolae Gheorghe. Din 1990, pina in 1996, tiganii au fost reprezentati in Parlamentul Romaniei prin Gheorghe Raducanu, din 1996, pina in 2000, de Madalin Voicu, dupa 2000, de Nicolae Paun.
1990, prin fuziunea primelor structuri de organizare a minoritatii tigane din Romania, Uniunea Democrata a tiganilor si Societatea Romilor din Bucuresti, prin alegerea ca presedinte a lui Ion Onoriu, incepe miscarea de emancipare a tiganilor din Romania
1990, iunie, 14 – 15, minerii din Valea Jiului, condusi de politie, declanseaza ceea ce, in presa vremii, s-a numit “pogromul asupra cartierelor tiganesti”
1990, apar publicatiile tigane “O glaso al tiganengo”, supliment al revistei “Baricada” (Timisoara); “Aven amentza” (Bucuresti), condusa de Vasile Ionescu; “Satra” (Slobozia), condusa de Gheorghe Paun Ialomiteanu; “Neo drom” (Sibiu), condusa de Florin Cioaba; “Divano tiganano” (Sibiu), condusa de Luminita Mihai Cioaba
1992, prin autodesfiintarea Uniunii Democrate a Romilor, motivata de conflictele de viziune, miscarea tiganilor se fractureaza, liderii acesteia infiintindu-si organizatii “personale”: Ion Onoriu, Gheorghe Raducanu si Gheorghe Ivan, transforma Societatea Romilor din Bucuresti in Partida Romilor; Ion Cioaba se proclama “rege international al tiganilor”; Nicolae Gheorghe infiinteaza Federatia Etnica a Romilor, mai apoi Centrul romilor pentru interventie sociala si studii “Romani CRISS”; Vasile Ionescu – Fundatia culturala pentru emanciparea tiganilor “Aven amentza”, mai apoi Centrul tiganilor pentru politici publice “Aven amentza”; Nicolae Bobu si Dumitru Ion Bidiia – Uniunea Generala a Romilor din Romania, Comunitatea Etniei Romilor etc.
1992, cu “Mic dictionar tigan – roman”, prof.Gheorghe Sarau incepe seria de publicatii dedicate studierii limbii tiganesti
1997, se infiinteaza sectia de limba si literatura tiganeasca a Facultatii de limbi si literaturi straine a Universitatii Bucuresti
2000, este emisa Ordonanta de Urgenta 137 / 2000 privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare
2001, este adoptata HG 430 / 2001 – Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei tiganilor, elaborata in parteneriat cu asociatiile tiganilor

Migraţia înapoi de la rrom la ţigan în mass-media

În ultimul timp s-a remarcat o tendinţă de migraţie de folosire a termenilor de rrom şi ţigan. Înainte se folosea doar ţigan, în perioada interbelică a început folosirea termenulului de rrom într-o tentativă de a schimba denumirea etniei, iar după 1989 s-a reluat această tentativă. Motivele ar fi discriminarea unora dintre ţigan odată cu folosirea acestui termen la adresa lor, dar aceea a fost o discriminare de fond şi nu de formă. În loc să schimbe fondul (adică comportamentul care a dus la discriminare) s-a încercat schimbarea formei (adică a denumirii) cu un cuvînt care creează cu uşurinţă confuzie pentru cei care nu ştiu diferenţa dintre rromi şi români. Această confuzie a ajuns să-i deranjeze pe unii, iar această pagină se datorează în parte acestui efect.

În ultimele luni însă s-a remarcat o migraţie de la termenul de rrom la ţigan. Hotnews, de exemplu, a început să prefere tot mai des termenul deja dedicat etniei (şi vechi de cîteva secole) în locul celui adus în proiectoarele mass-mediei acum cîteva decenii.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat la începutul acestei luni la Radio România Actualităţi că “Politic s-a făcut o mare greşeală, pe care o recunosc şi eu acum, cînd s-a schimbat denumirea din ţigan în rrom”, a declarat Traian Băsescu la RRA, precizînd şi că în acest moment cetăţenii europeni fac o confuzie între român şi rrom (sursa este aici). Declaraţia preşedintelui a fost adaptată momentului şi tendinţelor, iar cea de acum este o recunoaştere tardivă (nu doar din partea lui) a unei lipse de acţiune a românilor din ultimele două decenii.

Un alt aspect este că s-au trezit unii să propună o lege care să interzică termenul de rrom iar alţii să se alăture lor. Astfel, spammerul senator Iulian Urban s-a grăbit să se alăture demersului în acest sens al deputatului Adrian Gurzau. Rămîne de văzut în ce măsură vor reuşi să facă acest lucru şi, mai ales, în ce măsură o lege ar fi respectată. Dar, şi este un fapt dovedit din plin de-a lungul secolelor, oamenii se supun spiritului de turmă şi foarte mulţi se vor supune celui mai puternic.

Related External Links

Madalin Voicu: Un tigan – in speta, eu – are puterea si forta sa convinga si sa bucure oamenii

Îl ştiţi pe Mădălin Voicu? Violonist, dirijor şi politician. Şi ţigan. Eu îl ştiu de cîţiva ani buni (în măsura în care poţi şti pe cineva din apariţiile sale în mass-media) şi am ajuns să-i apreciez spusele.

Este singurul politician (sau, eventual, unul dintre puţinii) a cărui apariţii le urmăresc sau le citesc cu plăcere.

Am găsit un interviu pe reţea pe care îl consider potrivit pentru această pagină, spune lucruri foarte valabile (chiar şi după aproape doi ani) despre ţigani şi români. Unele lucruri s-au mai schimbat între timp de atunci, mai mult în rău decît în bine, dar asta este altă poveste.

Vă recomand interviul de aici.

Related External Links

Despre tzigani.ro

Tot căutînd informaţii, am găsit peste o adevărată reţea de pagini web care au un form aproape identic (mă refer la tema de wordpress folosită şi la publicul ţintă). Pagina iniţiată, pe care am găsit-o prima şi care face referire la restul, este aici. Este o reţea destul de bine pusă la punct, conţine informaţii despre limba, muzica, istoria şi originea ţiganilor.

Îmi place mesajul lor (este scris aici), mai ales că am acelaşi scop, cu excepţia unui mic detaliu pe care-l consider important: ei au folosit termenul de rrom în locul celui corect de ţigan. Am mai scris de ce folosesc acest termen, nu vreau să reiau subiectul.

Dorim să vă prezentăm și să participăm în mod activ în crearea unei imagini corecte asupra populației rrome prin prezentarea obiectivă a trecutului și prezentului.

Scopul este de a realiza o mai bună percepție a populației de origine rromă și a o aduce la lumina rampei ca entitate culturală și socială.

Este exclusă de pe acest site toată referire xenofobă.

Nu ezitați să ne notificați eventuale probleme sau sugestii prin postarea observațiilor articolelori în chestiune sau chiar să colaborați ca redactor la acest site.

Pace

Related External Links

Inimă de ţigan

Aţi urmărit serialul Inimă de ţigan? Eu nu am făcut-o. Ştiu că am început să urmăresc un episod (cred că a fost chiar primul) dar am schimbat postul tv pe orice altceva în momentul în care au început să urle manelele. Cum s-a întîmplat în primele cîteva minute ale lui, aşa că nu pot spune prea multe despre acţiunea în sine.

Dar este un film serial despre ţigani. Nu mă aştept să fie o reprezentare corectă a ţiganilor, dar într-o măsură mai mică sau mai mare le este dedicat. Pagina lui de internet este aici.

Related External Links

Tigan.ro

Pagina de pe ţigan.ro are ca titlu “Universul rromilor” şi, din motive foarte evidente, nu am de gînd să-l transform într-un titlu al acestui articol. Dar, în ciuda divergenţei legate de denumirea etniei, ţigan.ro are cîteva lucruri de zis despre limba şi muzica ţigănească.

Viaţă de ţigan la groapa de gunoi din Cluj-Napoca

Căutînd pe reţea informaţii despre ţigani am găsit o poveste cu imagini despre viaţa deloc plăcută a ţiganilor de la una din gropile de gunoi din apropierea oraşului Cluj Napoca.

Povestea îi aparţine lui Traian, este din decembrie 2007 şi se găseşte pe jurnalul lui de blogspot aici. Groapa de gunoi la care a fost pentru a face poze se numeşte Pata Rît.

Povestea de azi a început într-o dimineaţă când am ieşit din casă hotărât să fac câteva fotografii pentru tema concursului foto din Nationa Geographic: “Periferii urbane”. Ce loc mai bun pentru a face fotografii legate de periferie decât groapa de gunoi de la Pata Rât. Pentru acei clujeni ce nu au auzit de Pata Rât acesta este locul în care ajung toate pungile de plastic pline cu gunoi ce le aruncăm în fiecare zi. În lumina crepusculului aburul iese din muntele de gunoi încălzit de fermentaţia care-l macină.Povestea de azi a început într-o dimineaţă când am ieşit din casă hotărât să fac câteva fotografii pentru tema concursului foto din Nationa Geographic: “Periferii urbane”. Ce loc mai bun pentru a face fotografii legate de periferie decât groapa de gunoi de la Pata Rât. Pentru acei clujeni ce nu au auzit de Pata Rât acesta este locul în care ajung toate pungile de plastic pline cu gunoi ce le aruncăm în fiecare zi. În lumina crepusculului aburul iese din muntele de gunoi încălzit de fermentaţia care-l macină.

Related External Links

Un tigan la spovedanie

Cum nu se putea să nu se facă bancuri pe seama ţiganilor, şi s-au făcut destule de-a lungul timpului, în gluma de faţă un ţigan merge la spovedit.

Cica un tigan se duce pentru prima data la spovedit. Il vede pe preot scotindu-si ceasul de la mina si-l pune pe masa.

Preotul:

– Cu ce ai pacatuit fiule?

Tiganul (punind mina pe ceas):

– Fur parinte.

– Se zice “am furat”.

– Am furat parinte, zise tiganul, bagind ceasul in buzunar.

– Ai incercat sa-i restitui obiectul propietarului?

– Eu vi-l dau dumneavoastra parinte.

– Nu mi-l da mie, da-l propietarului.

– Pai, nu vrea sa-l primeasca.

– Atunci pastreaza-l tu.

Related External Links