Problemele ridicate de statisticile INS referitoare la minorităţi

Recensămîntul realizat anul trecut a fost discutat şi rediscutat, atît din punctul de vedere a organizării, cît şi a rezultatelor preliminare publicate recent. Pe lîngă implicarea (mai mult sau mai puţin forţată) a Institutului Naţional de Statistică (INS) în scandalul suspendării şi a încercării de demitere a preşedintelui Traian Băsescu pe marginea numărului total de români cu drept de vot, Cotidianul.ro susţine că sînt surprize de proporţii în ce priveşte minorităţile ţiganilor şi a maghiarilor (încercaţi să le scuzaţi apelativul de romi).

Hocus – pocus cu romii

Pe 2 februarie 2012, Cotidianul.ropublica rezultatele provizorii ale recensământului din 2011, conform datelor comunicate oficial de INS. Atunci, am făcut următoarea constatare: „populaţia stabilă a României a scăzut, toate etniile, cu excepţia celei rome, au mai puţin membri”. Comparând în februarie datele finale ale recensământului din 2002 cu datele provizorii din 2011, rezulta că etnia romilor a înregistrat o creştere sensibilă, de la 535.140 de persoane în 2002, la 619.007 persoane în 2011. (Atragem atenţia că în ambele situaţii era vorba de romi recenzaţi – adică găsiţi acasă şi care au răspuns chestionarelor – care intrau în calcul la populaţia stabilă a României).

Surpriză mare acum, după publicarea rezultatelor preliminare (de regulă aceste date sunt finale din punct de vedere statistic şi pot diferi foarte puţin faţă de cele provizorii – n.a.). Numărul etniei romilor a „coborât” la 247.058 persoane. Diferenţa, în minus, de 371.949 de persoane este una enormă. Sociologii au considerat, atunci când au analizat datele publicate în luna februarie că o creştere a numărului de romi faţă de 2002 este una normală, ţinând cont de sporul natural al etniei. Chiar au fost voci, în luna februarie care susţineau că în realitate număr romilor este şi mai mare, dar mulţi n-ar avea acte şi nu sunt recenzaţi..

Unguri mai puţini ca în 2002, dar mai mulţi decât în februarie

O altă situaţie, să-i zicem ciudată, o întâlnim în cazul minorităţii maghiare. Recensământul din 2002 consemna un număr de 1.431.807 etnici unguri. În februarie, INS a dat că în România mai sunt 1.237.746 de etnici unguri. Diferenţa în minus, de 194.061 a fost considerată ca fiind una normală ţinând cont de trendul în scădere a populaţiei stabile din România. Surpriză după publicarea datelor preliminare ale INS: etnicii unguri au ieşi acum cu 30.698 mai mulţi. La nivelul numărului de maghiari din România, o corecţie de maxim 3.000 de persoane între datele provizorii şi cele preliminare ar fi de acceptat. Un număr de 10 ori mai mare ridică însă semne de întrebare.

Mai multe informaţii, inclusiv o listă cu numărul de membri ai principalelor etnii din România, se găsesc pe cotidianul.ro.

Pe de altă parte, Arad Online susţine că sînt unele localităţi din judeţul Arad nu există nici un ţigan, cel puţin printre cei declaraţi în acte, deşi în opinia autorului ar trebui să existe.

Judeţul Arad are o populaţie stabilă de 40.9072 de persoane, majoritare fiind femeile (211.856 de persoane). Cam aşa ar putea fi rezumat recensământul realizat în toamna anului 2011 în doar două cuvinte. Dar, după cum ne-am obişnuit deja, deşi ştim multe, ştim, de fapt, foarte puţine. Iar acest lucru sare în ochi dacă ne uităm puţin peste datele adunate de recenzori în judeţul nostru. În ceea ce priveşte naţionalitatea, 354.061 dintre arădeni sunt români, 37.207 sunt maghiari, iar topul este încheiat de populaţia romani (ţigani), cu 7.182 de persoane. Puţine, mult prea puţine persoane de etnie romani declarate, faţă de realitate. Şi de acest lucru ne convingem în momentul în care ne uităm pe recensământul luat pe fiecare localitate din judeţ în parte. De exemplu, în Chişineu Criş, din totalul de 7.577 de locuitori, doar 12 s-au declarat romi, iar în Ineu, din 9.078 de persoane, doar…3 şi-au dat etnia „pe faţă”.

Apoi, nu mai puţin de 28 de localităţi, dintre cele 72 ale Aradului, nu au niciun ţigan, potrivit datelor. Acestea sunt Apateu, Bata, Brazii, Buteni, Conop, Dezna, Dorobanţi, Felnac, Hălmagiu, Hălmăgel, Igneşti, Moneasa, Petriş, Pilu, Pleşcuţa, Şagu, Săvârşin, Şeitin, Şicula, Şilindia, Şiştarovăţ, Şofronea, Ususău, Vărădia de Mureş, Zăbrani, Zădăreni, Zerind şi Zimandu Nou. Şi asta în condiţiile în care, de exemplu, Zimand Cuz, sat aparţinând de Zimandu Nou, este cunoscut ca fiind locuit în majoritate de ţigani, iar Şeitinul are o parte a comunei locuită doar de această etnie. Iar exemplele ar putea continua.

Punctul de vedere continuă în articolul de pe Aradon.ro.

Acum cîteva zile 179 de tigani expulzati din Franta au aterizat pe Aeroportul International din Timisoara

Se poate spune cu uşurinţă că ştirea săptămînii despre ţigani este expulzarea unui număr de 179 de români de etnie ţigănească înapoi în ţara de origine. Cei de la Pro TV susţin că au fost adunaţi de pe teritoriul Franţei, iar cei de la Opinia Timişoarei spun că au venit cu avionul (o cursă charter) din oraşul Lille.

Ţiganii au primit cîte 300 de euro (adulţii) şi 100 de euro (pentru fiecare dintre cei 62 de copii).

Opinia Timisoarei: tigani Lyon aeroport Timisoara colaj
Opinia Timisoarei: tigani Lyon aeroport Timisoara colaj

După cum se vede în imaginea alăturată (sursa este acelaşi articol din Opinia Timişoarei) ţiganii au fost asteptati de jandarmi, cu 2 autobuze, cu care au mers la Gara de Nord, iar de acolo au fost pe cont propriu pentru a ajunge acasă. Foarte probabil însă o mare parte dintre expulzaţi se vor întoarce înapoi în Franţa… nu este prima oară şi cu siguranţă nu va fi nici ultima.

România Liberă: în 2009 guvernul a cheltuit un milion de dolari pentru un sat-fantomă

Am găsit articolul din România Liberă prin intermediul înregistrării încărcate pe youtube. El spune despre primarul din Gura Văii care a construit 205 case pe un deal din Oneşti cu ajutorul unui milion de dolari primiţi la guvern pentru ţiganii sinistraţi din 2005: la 20 km de centrul comunei, intr-un loc fara apa, unde iarna nu poate urca nici Salvarea pe drumul de tara care a costat inca 800.000 de dolari. Acum, locul e un sat-fantoma, prin care nu se mai plimba decat ciobanii cu oile. 

Cand a fost construit, satul Rotunda din judetul Bacau arata ca si cand cineva ar fi presarat casute de Monopoly pe coama unui deal. Acum, casele parasite si jumulite de tot ce se putea cara la vale arata ca niste siruri de cranii. Pe peretii de BCA dezgoliti de tencuiala sunt mazgalite cu vopsea rosie numele familiilor care ar fi stat acolo: Enache, Sfirlog, Zaharia, numarul 189, ocupat.

Interioarele par scene ale unor crime, cu vopsea verde, galbena si albastra in loc de sange. Unele camere mai au “vestigii” ale civilizatiei: jumatate de canapea, cateva sticle de bere, o carcasa de televizor. Decorul e pitoresc, numai bun pentru un film de groaza. Daca vantul taios nu ar clantani tablele acoperisului, ar fi liniste deplina. In jur, dealuri impadurite pana la orizont si cate o stana in departare. Acum doi ani insa, locul nu era nici pe departe incremenit.

Articolul este mai lung, dar se spune că  la momentul scrierii lui sinistraţii de la Rotunda, judeţul Bacău, nu au vrut să se mute în casele construite de stat.

ZigZagOnline: Povestea unei tinere romance: Dintr-o satra de tigani, direct la Universitatea Sorbona

ZigZagOnline prezintă povestea Aninei Ciuciu, o tînără ţigancă emigrată în Franţa împreună cu familia ei acum 13 ani. Din tabăra de ţigani în care a crescut Anina a reușit să ajungă la una dintre cele mai prestigioase universități din lume: Universitatea Sorbona din Paris.

Prin perseverența de care a dat dovadă și grație școlarizării sale, tânăra româncă a reușit să ajungă la cursurile acestei universități, fiind un lucru privit cu mare mândrie atât de familia ei, cât și de ceilalți romi din șatra în care a crescut.

În anul 1999, ajunsă în Franța la vârsta de 9 ani, Anina Ciuciu s-a stabilit la Bourg-en-Bresse, împreună cu părinții și surorile sale. Familia ei a trăit în cele mai grele condiții, locuind într-o cazarmă dezafectată, în interiorul unei camionete, cu cortul pe stradă, fără a avea mâncare în fiecare zi, după cum informează postul de radio RTL, citat de Mediafax.

Mai multe informaţii se găsesc aici.

Adevărul.ro: Au ţiganii biserică?

În cursul acestei săptămîni Adevărul.ro au abordat subiectul ţiganilor din punct de vedere istoric şi cultural. Şi, evident, religios – lucru evident din titlul articolului. Nu pot spune că am auzit pînă acum expresia despre biserica ţiganilor (că a fost clădită din slănină şi aşezată în calea cîinilor), este ceva ce va trebui cercetat mai în detaliu – este un aspect destul de relevant al lucrurilor spuse despre ei.

Despre manifestările de religiozitate ale ţiganilor în urma acestor porunci vorbesc sursele germane consultate de cercetătorul Marian Zăloagă. Ţiganii din Transilvania, menţionează acestea, nu aparţin unei confesiuni aparte. Ei se ataşează confesiunilor îmbrăţişate de comunităţile pe lângă care trăiesc.

Ţiganii din ţinuturi secuieşti şi ungureşti se ţin fie de reformaţi, fie de romano-catolici. Cu excepţia celor din regiunea Sibiului, care se ataşau de ortodocşi, mare parte din ei se botezau greco-catolici. Fiind atât de mulţi, au primit „subpopi” anume.

Ţiganii sunt însă dezinteresaţi de credinţă. „Nu arareori pot fi întâlniţi la biserică, mai ales la cea românească, (unde) sunt gata să te uşureze de bani sau de alte bunuri”, observa unul dintre saşii citaţi. De aceea, în multe localităţi, li se şi interzicea să rămână în sat pe timpul serviciului religios din biserici. Sunt, în fapt, oameni fără religie, fără credinţă în viaţa sufletului după moartea trupească. „Biserica ţiganilor a fost clădită din slănină şi aşezată în calea câinilor”, repetau saşii, cu plăcere, o vorbă de duh auzită de la români.

În secolul XIX sclavii ţigani au fost eliberaţi din robie. Citind articolul am remarcat textul despre Vasile Alecsandri şi Vasile Porojan, iar concluzia poetului este la fel de actuală chiar şi acum, la mai mult de un secol şi jumătate de cînd a fost emisă (deşi nu ştiu în ce măsură lumea este conştientă de acest lucru: prea mulţi preferă să se plîngă de problemele pe care le produc unii ţigani în loc să caute să schimbe situaţia în ceva mai bun).

Înduioşătoarea poveste scrisă de Vasile Alecsandri despre Vasile Porojan, prietenul ţigan din copilăria sa, rememorează trista istorie a dezrobirii ţiganilor de pe moşia părintească. „Frumoasă zi a fost aceea când, din balconul casei de la Mirceşti, am declarat ţiganilor adunaţi că sunt liberi! (…) Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare sălbatică şi bucuria lor prin o mie de sărituri deşănţate, ca oameni muşcaţi de tarantelă. Vreo trei bătrâni însă au început a plânge şi a-mi zice: – Stăpâne, stăpâne, ce ţi-am greşit ca să ne urgiseşti astfel, păcătoşii de noi?!… Ne faci slobozi?… Cine o să ne poarte de grijă de azi înainte?… Cine o să ne hrănească, cine să ne îmbrace, cine să ne cunune, cine să ne îngroape?… Stăpâne, nu te îndura de noi şi nu ne depărta de mila Măriei Tale!” Odiseea libertăţii a început cu birtul satului.

„Laia se opri la cea întâi crâşmă, povesteşte Alecsandri, pentru ca să celebreze noua lor poziţie socială, apoi se opri la a doua crâşmă, pentru ca să cinstească în sănătatea cuconaşului, apoi se opri la a treia, pentru ca să boteze cu vin libertuşca, apoi la a patra, pentru ca să guste dacă rachiul liber e mai bun decât celălalt etc., etc., şi astfel au dus-o întruna până ce, bându-şi până şi căciulile şi apucându-se de furturi, au ajuns în închisorile de la Roman, de la Piatra şi de la Bacău”.

După vreo şase săptămâni de le eliberare, ţiganii au revenit la Mirceşti. Însuşi prietenul copilăriei sale, ce învăţase meşteşugul de pitar, s-a întors „acasă” spre bătrâneţe. Primit şi tratat generos de poet, a dispărut însă după două zile, furând şi un cal.

„Pe cât e de neomenos faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de necumpătat faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi pripite”, concluziona Alecsandri în reflecţiile asupra foştilor robi ţigani.

Vreme de peste 150 de ani etnia ţiganilor a încercat să se adapteze vremurilor. Unii au reuşit, ajungînd să-şi etaleze bogăţia, însă mulţi alţii trăiesc de pe o zi pe alta. O etnie a contrastelor într-o ţară pe măsură.

Nuntă mare de ţigani bogaţi la Timişoara cu alai de limuzine de lux! Se însoară nepotul lui Grado Carpaci!

nunta tigani Timisoara, Grado Carpaci, Colaj

Opinia Timisoarei a prezentat acum cîteva zile (joi, 9 august) nunta unor ţigani bogaţi cu imagini şi înregistrări video. Imaginile le puteţi observa şi aici, dar pentru filmuleţe accesaţi articolul.

După ce au preluat (mai mult sau mai puţin legal) casele vechi din centrul Timişoarei, iar articolele pe tema asta nu-s noi prin mass-media timişoreană, nunţile extravangante ale ţiganilor dau o pată multicoloră în zilele de vară în oraşul de pe malul Begăi.

Isi unesc destinele fiul lui David Carpaci, nepotul lui Grado Carpaci, supranumit si Ministrul de Finante, cu fiica lui Fulgereanu Stancu, amandoi in varsta de 15 ani.

Totul a inceput dupa-amiaza la vila lui Grado Carpaci din centrul Timisoarei, aflata in spatele Postei Mari.

Invitati de seama au sosit de peste mari si tari sa ii sarbatoreasca pe tinerii insuratei. Intorsi de la Paris, Milano sau Frankfurt ori din America, bastanii  au coborat din limuzine si au mers sa aduca omagiile si darurile lor bunicului Grado Carpaci, in curtea caruia a fost pregatit un ospat ca-n filme.

O adevarata colectie de bijuterii pe 4 roti putea fi admirata pe strada Grozavescu la bunicul mirelui. Invitatii au lasat la poarta Bentley-uri, Lamborghini, Rover, Ferrari ori Porche-uri de sute de mii de euro. S-au trezit insa cu politistii locali pe cap care i-au pus sa isi mute limuzinele deoarece pe strada respectiva parcatul este interzis, altfel i-au amenintat ca le ridica. Tiganii n-au fost prea incantati, dar s-au conformat si si-au luat masinile si le-au dus pe o strada din apropiere, de unde vor pleca mai apoi dupa mireasa.

 

nunta tigani Timisoara limuzine Carpaci, Guta, Adi minune

 

Related External Links

Cum vor vota ţiganii la referendumul din 29 iulie 2012?

Mă întreb dacă a fost cineva suficient de curios să se intereseze despre preferinţele ţiganilor la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu care va avea loc peste o săptămînă. Nu cunosc datele sondajelor făcute în ultimele săptămîni, dar poate au inclus şi cîţiva ţigani (deşi m-aş mira) printre persoanele întrebare. Oficial nu-s decît vreo 500 de mii ţigani prin România, e adevărat că doar o mică parte au drept de vot dar chiar şi ei s-ar putea să conteze.

National Geographic şi neamurile ţigăneşti

National Geographic din România tratează originile ţiganilor, mai mult din punctul de vedere a meseriilor pe care le aveau odinioară şi a denumirilor bazate pe ocupaţia lor. Faptul că acum cîteva secole ţiganii erau meseriaşi pricepuţi este unul cunoscut: este de asemenea şi unul dintre motivele pentru care au fost legaţi de pămînt în Ţările Române. Între timp însă multe dintre aceste meserii s-au pierdut… apărînd în schimb multe dintre problemele pe care le cunoaştem

În ultimele decenii, tot mai mulţi ţigani şi-au uitat sau au ajuns să ignore tribul de care aparţin. O treime dintre romii care trăiesc în România nu se mai definesc ca membri ai unor neamuri anume – arăta o cercetare din 1992 coordonată de sociologii Elena Zamfir şi Cătălin Zamfir.

Unele neamuri – cum sunt netoţii sau ciurarii – au dispărut aproape complet. Cei mai mulţi dintre cei care încă se consideră parte dintr-un neam sunt: vătraşii (13,8%), căldărarii (5,9%), rudarii (4,5%), spoitorii (3,7%), mătăsarii (3,2%), ursarii (2,7%), cărămidarii (1,5%), gaborii (1,4%), florarii (1,2%).

Cum în India străveche profesia era de regulă moştenită şi practicată în familie – secretele meseriei fiind transmise din tată în fiu , majoritatea neamurilor de romi s-au constituit, unele începând chiar din vremea migraţiei spre Europa, în jurul diverselor îndeletniciri cu care ţiganii îşi câştigau traiul.

„Neamurile de romi reprezintă o europenizare a organizării tradiţionale din vechea Indie, prin trecerea în prim-plan a corporaţiilor meseriaşilor indieni, care au înlocuit vechile canoane şi precepte ale castelor, devenite anacronice şi inoperante social“ – spune dr. Vasile Burtea.

Mai multe informaţii de găsesc aici.

De la călăi la lăutari – istoria ţiganilor din Ţările Române

Titlul aparţine articolului de pe Historia.ro care tratează chiar bine subiectul ţiganilor, chiar dacă termenul der rrom apare în text un pic prea mult pentru a fi pe gustul lor. (dar ăsta e un alt subiect).

În continuare apare doar prima parte a articolului, dar în puteţi citi în intregime aici. Este un artidol detaliat, am vrut să vă stîrnesc interesul pentru a-l parcurge pînă la capăt, rămîne la alegerea voastră să o faceţi.

 

 

Pentru a defini etnonimul “tigan” apelam la prestigiosul “Oxford Dictionary” si aflam ca “gipsy” (termenul folosit de englezi) este “member of a wandering race (called by themselves Rommany) of Hindu origin with dark skin and hair, living by basket-making, horse-dealing, fortune telling etc.” Este o definitie realizata la sfarsitul secolului al XX-lea, cand misterul originii lor a fost in mare parte elucidat. Dar, in continuare, circula mai multe ipoteze privind originea si procesul imigrationist spre Europa al tiganilor.

Denumirile tiganilor

Termenul “tigan” este unul greco-bizantin – atsigani – de neatins (din verbul athiggainein – a nu atinge), dat unei secte crestine din secolul al VIII-lea din Frigia, ai carei adepti considerau o intinare contactul cu anumite obiecte sau numai vederea lor. Printr-o rastunare de sens este atribuit tiganilor.
Grecii i-au numit “atsigani” si “cativeli”, turcii le ziceau “arami” si “thingenes”, ungurii i-au numit “czigany” si “faraontseg”, italienii – “zingari”, germanii – “Zigeuner”, portughezii – “ciganos”, popoarele slave – “tigani”, francezii – “vomi” si”bohemiens”, englezii – “gipsy”, popoarele nordice – “tartares” si “saraceni”, belgienii si olandezii – “idolatres” si “heiden”, spanolii – “gitanos” si “egipsyano”. Constatam ca numele exprima o posibila provenienta. M. Block scria in 1938: “La Egipt ar trebui sa ne gandim vazand proportiile impozante ale pieptului la femeia tiganca; asemanarea in destinele seculare ar vorbi de o origine iudaica; aspectul exterior, felul aparitiei ar viza pe tatari, mongoli. Aceasta ar fi dus adevar la oarecari convingeri daca tiganii n-ar fi avut idiomul lor particular”. intr-adevar, limba tiganilor a fost cea care a oferit argumente privind originea lor: India. In 1763, Istvan Valvy, student maghiar la Universitatea din Leyden, cunoaste trei indieni din Malabra si constata asemanarea intre limba tiganilor din Ungaria, din districtul Comorn si limba indienilor malabrezi.

La astfel de concluzii au ajuns si filologii germani I.C. Rudier si Kraus Zippel si istoricul Grellman – origine industana6. J.J. Vaillant, in 1857, mentiona inrudirea limbii tiganilor cu limba neoariana din India de nord.

Istoricii si istoria tiganilor

In spatiul romanesc, cel care le-a acordat primul atentia sa a fost Dimitrie Cantemir, dar acesta se arata dezorientat in ceea ce priveste originea lor, iar D. Fotino, care le dedica spatii importante in “Istoria Daciei” din anul 1819, nu pomeneste despre locul de unde au venit in tarile Romane. M. Kogalniceanu, realizatorul unui prim studiu referitor la tiganii din tarile Romane in anul 1837, introduce in istoriografia romanesca cercetarile scolii germane de istorie, afirmand originea lor indiana. Pe aceeiasi pozitie s-au aflat si alti autori romani: M. Statescu (1884), Dimitrie Dan (1893), A.D. Xenopol (1895), N. Iorga (1930), G. Potra (1939), I. Chelcea (1944), A. Gonta (1986), V. Achim (1998) etc.
Studiile de mitologie romaneasca mentioneaza traditii conform carora tiganii sunt egipteni, urmasi ai oastei faraonului sau ca ar fi descendenti ai biblicului Ham, care ar fi fost blestemat de tatal sau Noe sa aiba o culoare negriciasa si sa fie nomad. Ham l-ar fi innegrit pe tatal sau cu taciuni, profitand de goliciunea in care se afla ca urmare a consumarii unei bauturi alcoolice puternice. tiganii erau numiti de popor hamiti, harapi sau faraoni. M. Block arata ca ei sunt socotiti a fi supravietuitorii oastei faraonului innecata in Marea Rosie.

Daca originea lor indiana a fost acceptata in cvasitotalitate de istoriografie, argumentul lingvistic fiind se pare hotarator, asupra perioadei si a modului de patrundere al tiganilor in Europa si in special in mediul romanesc sunt in circulatie mai multe teorii, cu mai multa sau mai putina greutate stiintifica. Dimitrie Cantemir scria despre “tiganii cei cu multi copii”: “Acestia sunt imprastiati ici si colo in toata Moldova si nu exista boier sa nu aiba in stapanirea sa cateva salase de-ale lor. De unde si cand a venit acest neam in Moldova? Nu stiu nici ei insisi si nici nu se gaseste numic despre ei in cronicele nostre. Toti tiganii, din toate tinuturile, au acelasi grai amestecat cu multe cuvinte persienesti si grecesti”. N. Iorga si C.C. Giurescu au emis ipoteza ca robii tigani au sosit in spatiul romanesc odata cu tatarii.
N. Iorga afirma: “tiganii arata prin organizarea lor actuala care era cea a romanilor in secolul al XIII-lea, capeteniile lor, voievozii, poarta parul lung, papuci de purpura, au sub ascultarea lor juzi; numele principilor romani au fost adoptate de robii lor: Vlad, Dan, Radu. Ei pastreaza chiar si unele particularitati de limba arhaica”.

Dar “Evul Mediu intunecat” ofera destul de putine marturii despre pamantul romanesc si despre locuitorii sai, o situatie asemanatoare inregistrandu-se si in restul Europei. O marturie, dar nu indeajuns de bine verificata, apartine lui J.P. Ludwig, care a aflat dintr-o cronica (“Cronica boema”, se pare) despre “cingarii” aflati in armatele lui Bela al IV-lea pe la 1250, dar documentar sunt amintiti pentru prima data in Serbia anului 1348.

Numele si prezenta in limba lor a mai multor cuvinte grecesti arata culoarul lor de sosire din Balcani spre tarile Romane. De altfel, numele pe care si-l dau ei insisi este de romi, o consecinta a locuirii lor mai indelungate in Imperiul Bizantin, ce devenise “romeu”.

Timişorenii îi trimit pe ţiganii din Sălaj înapoi

Ediţia electronică Graiul Sălajului a anunţat acum cîteva zile că aproape 80 de ţigani nomazi din Voivodeni au fost evacuaţi dintr-o tabară instalată la periferia Timişoarei.

Aproximativ 80 de tigani din Voivodeni, comuna Dragu, care traiau intr-o tabara improvizata pe un teren din cartierul Mahala, de la marginea Timisoarei, au fost evacuati marti de politisti si trimisi in Salaj. Tiganii dormeau pe jos sau in cele 15 carute cu ajutorul carora au ajuns din Voivodeni in Timisoara. Tabara de nomazi de la periferia Timisoarei a mai fost evacuata o data in aceasta vara, dar romii s-au intors, ba chiar grupul s-a marit, pentru ca au venit si alti frati de-ai lor. Marti dimineata, mai multe echipaje de mascati au descins in cartierul Mahala, unde s-au aciuat conjudetenii nostri. Dintre tiganii evacuati, 12 au fost amendati pentru ca au devenit galagiosi. “O astfel de actiune a mai avut loc la mijlocul lunii iunie a acestui an, cand o tabara de nomazi romi care s-a aciuat pe terenul respectiv a fost dezafectata. De aceasta data insa persoanele in cauza s-au intors, alaturandu-li-se si altele venite din aceeasi zona a tarii (nr. – judetul Salaj). Astfel, au fost depistate un numar de 80 de persoane si 15 carute si au fost aplicate un numar de 12 sanctiuni contraventionale, in valoare de 2.500 de lei, pentru tulburarea ordinii publice, depozitarea de deseuri, lipsa documentelor de identitate”, a precizat purtatorul de cuvant al Politiei Locale Timisoara. Cei 80 de tigani au fost trimisi de catre autoritatile timisorene catre localitatile de domiciliu, majoritatea fiind din localitatea Voivodeni, comuna Dragu. Zona din care au fost ridicati locuitorii clandestini urmeaza sa fie curatata.

Mai multe informaţii se găsesc aici.

B1: Aproape 200 de ţigani au fost trimiși de francezi cu o cursă specială înapoi în România. Adulții au primit 300 de euro, copiii 100

În cursul zilei de azi 177 de ţigani au ajuns în România trimişi de autorităţile franceze. Ştirea a fost preluată de mai mulţi, iar B1.ro spune că:

177 de persoane, dintre care 66 de minori, au revenit în ţară, pe Aeroportul din Timişoara, cu o cursă specială pusă la dispoziţie de autorităţile din Lille. Fiecare adult a primit 300 de euro ca să accepte să se întoarcă în ţară, iar copiii 100 de euro. Ca de obicei, romii au susţinut că se vor întoarce în Franţa cât de curând.

Viaţa din Franţa e mult mai uşoară, spun ei, iar banii îi câştigă acolo cel mai uşor din ce ştiu ei mai bine: cerşitul.

„Am făcut bani, am lucrat cum am putut, iese bani acolo. Ne-au dat bani să ne întoarcem. Am umblat dupa fier, la zi câștigam 40, 30, 50 euro. Acolo e foarte bine, aici la România e criza financiară”, a declarat o femeie.

O zi de cerşit în Franţa face cât o săptămână de lucru în România. O spun cei care şi-au făcut din asta un mod de viață.

Oare mai trebuie spus că ţiganii nu s-au întors acasă cu mîna goală şi că vor să se întoarcă în Franţa cu prima ocazie? Nu prea cred… e de la sine înţeles.

Antena3: jurnalişti unguri furaţi la o filmare în judeţul Harghita

Se spune că nişte jurnalişti unguri s-au deplasat pînă în comuna Valea strîmbă, judeţul Harghita, pentru a face un reportaj despre un copil de origine ţigănească care obişnuia să fure în Ungaria. Cînd jurnaliştii au ajuns printre ţigani aceştia le-au furaţi banii şi telefoanele. Ungurii nu se aşteptau la aşa ceva: unii le furau banii, alţii negociau cerîndu-le înapoi banii pe care-i înapoiaseră… vroiau şi ei o recompensă.

Pînă la urmă jurnaliştii au recuperat 50 din cei 300 de lei pe care-i aveau la ei şi un telefon.

Evenimentul Zilei despre Connect-R şi declaraţia “Nu mi-e ruşine că sînt ţigan”

Connect-R este unul dintre puţinii ţigani care a dovedit României că se poate. Adică poate să devină cunoscut (sau chiar faimos, după cum ar zice unii) şi (probabil) bogat prin muncă şi folosirea talentului pe care-l are.  Acum cîteva zile Evenimentul Zilei a publicat un articol despre cîntăreţ punînd la bătaie (în titlu) declaraţia acestuia că nu îi este ruşine de originile sale.

În urmă cu doi ani, Connect-R a urcat pe scena Romanian Music Awards îmbrăcat într-un tricou pe care scria “Sunt ţigan”. Acum, el spune că a fost ajutat şi de notorietate. “N-aş fi sincer dacă nu aş spune că momentul în care am făcut afirmaţia respectivă a fost susţinut şi de poziţia mea. Eram undeva, deja. Dar, oricum, este un act curajos, într-o Românie a preconcepţiilor”, a spus cântăreţul.

Totuşi, Connect-R şi-ar dori ca şi alte vedete să îşi declare etnia şi să fie exemple pentru ceilalţi. “Eu am simţit de mult timp că trebuie să îmi depăşesc condiţia şi să le arăt şi semenilor mei, cei cu ten închis, că se poate şi altfel. Am un prieten bun, care mi-a zis: «Băi, mie nu îmi e ruşine că sunt ţigan. Îmi e ruşine că sunt alţii ţigani»”, a povestit Connect-R.

Expresul de Banat şi programul de incluziune pe piaţa muncii pentru ţigănci

La sfîrşitul lunii martie Expresul de Banat a scris despre un proiectul de incluziune pe piaţa muncii pentru ţigănci care se desfăşoară în cinci judeţe din ţară: Timiş, Braşov, Tîrgu Jiu, Mehedinţi şi Caraş-Severin, Reşiţa fiind lider de parteneriat.

Astfel, 240 de ţigănci au început în 2 aprilie cursuri de calificare la Centrul de Incluziune Socială din incinta Primăriei Reşiţa. (Încercaţi să le scuzaţi folosirea termenului de “rom” adresat ţiganilor).

În cadrul programului “Barrabarripen- un model inter-regional de incluziune destinat femeilor rome” acestea vor fi învăţate una dintre cele zece meserii acreditate, iar la final vor primi şi o diplomă care le va uşura accesul pe piaţa muncii.

Proiectul început în luna ianuarie a anului trecut a ajuns la cea mai importantă etapă. După ce cei şapte experţi ai programului, alături de 11 mediatori sociali, au încercat să le convingă pe femeile de etnie romă să se alăture programului, cele 240 recrutate vor începe de luni cursurile. În urma unui studiu al pieţei, au fost acreditate zece meserii în care acestea vor putea fi calificate: îngrijitori bătrâni, agent curăţenie, agent comercial, frizer, manichiuris-pedichiurist, tâmplar manual, confecţioner, patiser, cofetar sau cameristă. Cursurile durează până la sfârşitul lunii iulie, când va avea loc evaluarea, urmând ca apoi participantele să îşi găsească un loc de muncă. „Pe lână materiale educaţionale şi consiliere din partea mediatorilor, femeile vor primi şi o bursă de 200 de lei pe lună, precum şi transport gratuit. Sperăm ca la finalul cursurilor, 90 la sută dintre ele să obţină un certificat de calificare”, a precizat Gianina Prodan, asistent manager de proiect.

Munca cea mai grea le-a revenit însă mediatorilor sociali, tot de etnie romă, care au avut misiunea de a le atrage în proiect pe membrele comunităţilor din Reşiţa, Bocşa şi Dognecea. „A fost destul de greu să le convingem, dar au reuşit să înţeleagă că diploma le va fi foarte utilă oriunde vor încerca să se angajeze. Le-a motivat foarte mult şi bursa lunară pe care o vor primi, majoritatea neavând nici un venit”, a spus Carmen Ciurariu, mediator social în cadrul proiectului.

Pro TV şi interiorul palatelor ţigăneşti

Cu siguranţă dacă aţi călătorit prin ţară aţi văzut destule palate ţigăneşti. Pro TV a găsit şi preluat cîteva zeci de imagini făcute de fotograful italian Carlo Gianferro cu interiorul palatelor din România şi Moldova şi sutele de covoare, televizoarele de mii de euro, tablourile “familiei” pe care le-a observat acolo.

Se spune că ţiganii nu s-au ferit să se mîndrească cu casele şi averile lor şi că au ales să apară chiar ei în fotografii. Lucru relativ normal: doar ajută foarte mult la promovare.

Evident, spre marea ruşine a originii (cel puţin oficiale) a multora dintre cei din Pro TV, ei au insistat să folosească termenul de “rom” adresat ţiganilor. Ruşinică.

ProTV: Cersetori romani, atacati cu bite de zeci de tineri intr-o cladire abandonata din Austria. 2 raniti

ProTV relatează (o ştire preluată de pe un site de ştiri austriac) că aproximativ 20 de tineri înarmaţi cu bîte au atacat cerşetorii români de origine ţiganească adăpostiţi în incinta unei fabrici abandonate din Salzburg.

Cei 20 de tineri au patruns cu forta in cladirea parasita pentru a-i ataca pe cersetorii care locuiesc ilegal acolo. Politia nu a oferit detalii despre motivul altercatiei, dar a confirmat ca in Austria au venit numerosi imigranti care practica cersetoria, in special romani.

Tinerii au spart cu pietre geamurile fostei fabrici si au patruns in interior, atacandu-i cu bate pe cersetori. Romii au opus rezistenta, doi dintre ei fiind raniti.

Politia a initiat o ancheta pentru amenintari, vatamare corporala si daune produse proprietatii. Autoritatile au confirmat ca numerosi cersetori romani locuiesc abuziv in cladiri parasite din Salzburg.

Ziarul de Maramureş: Ţiganii de la Cuprom nu s-au intoxicat cu substanţe toxice

Ziarul de Maramureş (ZiarulMM.ro) susţine că are dovada că ţiganii de la Cuprom nu s-au intoxicat cu substanţe toxice. Din ce spun ei acum o săptămînă mai multe persoane au ajuns la spital, suspecte de intoxicare iar Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş a fost solocitat să verifice dacă la Cuprom există substanţe periculoase. La faţa locului s-a deplasat persnal de specialitate.

Conform ISU Maramures, la fata locului s-au efectuat analize cu aparatura din dotare (detectorul de agenti chimici – RAID-M 100 si aparatul de masurat gaze X-am 2000 existente pe autospeciala CBRN). Aparatura utilizata nu a semnalat prezenta unor substante toxice.

De asemenea s-au prevelat probe de lichid si aer de la subsolul cladirii, iar in urma cercetarii si analizei efectuate cu spectometrul de masa, nu s-a detectat prezenta agentilor chimici sau a gazelor periculoase care sa puna in pericol viata locatarilor.

Related External Links

Evenimentul Zilei şi ţara tunurilor: cum s-au făcut ţiganii stăpîni pe spitalele româneşti Citiţi mai mult: Ţara tunurilor: cum s-au făcut ţiganii stăpîni pe spitalele româneşti

Evenimentul Zilei prezintă un caz pe care ei îl consideră a fi unicat în România (numită şi ţara tunurilor): după ce clanurile ţigăneşti din Timişoara au intrat în posesia mai multor clădiri istorice din centrul oraşului au trecut la spitalele din oraş.

Mafia imobiliară a pus de mult stăpânire pe zeci de clădiri istorice din centrul oraşului de pe Bega, dar modul în care au ajuns să perceapă chirii pe saloanele pline cu bolnavi e de domeniul absurdului. Pentru clădirile de interes public, legea prevede dreptul de preemţiune al autorităţilor, dar moştenitorii au cerut preţuri exorbitante.

În spate se afla mafia imobi­liară locală, care le-a cum­­părat ulterior la preţuri “confidenţiale”. Vişinel Stancu a devenit vedetă naţională, în urmă cu o lună, după ce şi-a cărat canapelele în salonul bolnavilor cu cancer de la Secţia de Chimioterapie, spunându-le că acolo “e casa lui”. Şantajul a avut succes: spitalul a negociat cu el chiria pe care şi-o dorea.

Să le numărăm: cele do­uă sedii al Sanepid, sediul Di­rec­ţiei de Sănătate Publică, două aripi ale Spitalului de Copii, secţia de Chimioterapie a Spitalului Judeţean şi Dispensarul TBC aparţin clanurilor ţigăneşti din Timişoara. Şapte la număr.

Mai multe informaţii se găsesc în articolul de aici.

Related External Links