Grătare printre morminte prin Buzău, obicei de Paştele Blajinilor

Ieri a avut loc Paștele Blajinilor, unul dintre obiceiurilor țiganilor din România: ei s-au strîns prin cimitire și au petrecut ziua printre cruci, morminte și mesele întinse acolo, au ciocnit ouă roșii și și-au pomenit rudele și prietenii decedați. Sărbătoarea asta nu face parte dintre cele oficiale ale bisericii ortodoxă română (spre deosebire de cea catolică sau greco-catolică care permite sărbătoarea numită paștele morților), dar e tolerată atîta timp cît nu au loc în prima săptămînă după paște (care s-a terminat acum două zile).

Originile acestei sărbători se pierd în trecut, în perioada de dinaintea creștinismului sau creștinării populației. Se crede că de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sînt libere şi pot gusta din mîncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană, iar oamenii îşi imaginau că pot petrece paştele cu strămoşii, prin revenirea spiritelor morţilor printre ei cînd se deschid mormintele.

Reporterii de la Adevărul au fost la cimitirul Sfîntul Gheorghe de la marginea Buzăului și au înregistrat aglomerația de acolo: îmbrăcaţi cu hainele bune, unele mai colorate decît altele, țiganii şi-au luat de acasă mese, scaune, grătare, suficiente sticle de băutură şi pungi cu mîncare, pregătiţi să petreacă printre morminte.

De pe mesele întinse pe aleile cimitirului nu a lipsit mai nimic.

”Aici avem tot ce se pune pe masă la orice sărbătoare. Avem friptură de miel, vin, ţuică, iar de pe masa asta mănâncă şi bogatul, şi săracu. Noi nu facem ospăţul ăsta de fală. Nu e dezmăţ. Aşa e tradiţia la noi, la ţigani”, ne-a spus reporterilor Grafian, un lider din comunitatea de ţigani din municipiul Buzău.

În cimitirul buzoian, Paştele Blajinilor a fost prilej de întâlnire pentru rudele celor care au trecut pe lumea cealaltă. Ţiganii adunaţi de prin toate colţurile ţării s-au pregătit pentru pomenirea morţilor ca de Paşte. Micii, cârnaţii şi hălcile de miel au sfârâit pe jarul încins iar fumul s-a ridicat printre cruci şi morminte.

Avem un batal întreg, adică un berbec mai bătrân, pe care o să-l frigem şi o să îl împărţim cu toţii, aici. Noi întindem mesele ca să fie primite bucatele astea dincolo, ca să fim mai aproape de morţii noştri. Noi ne simţim foarte fericiţi pentru că ne gândim că alături de noi sunt părinţii, bunicii noştri care au murit”, ne-a explicat Zelter, unul dintre petrecăreţii dintre morminte.

Membrii familiei Andronache, una foarte numeroasă şi cunoscută printre ţiganii din Buzău, obişnuiesc să întindă mesele în cimitir de peste un deceniu. Au înmormântat multe rude până acum, bătrâni dar şi tineri răpuşi de boli sau de accidente rutiere, şi pe toţi răposaţii din neam i-au pomenit de Paştele Blajinilor. Femeile s-au pregătit două zile pentru praznicul dintre morminte.

Sursa și continuarea sînt aici.

Gigeii de la pro tv au abordat și ei subiectul:

Mare petrecere in cimitirele din intreaga tara, unde tiganii au incins gratarele de Pastele Brajinilor. Obiceiul lor spune sa cinsteasca astfel memoria raposatilor, chiar in locul unde sunt inmormantati. Asa ca intind mesele printre cruci, direct pe morminte, cu toate ca in unele orase ar putea fi amendati pentru tulburarea linistii publice.

In Buzau, tiganii au animat cimitirele dis de dimineata. Au intrat cu masinile printre morminte, au descarcat bagajele si au intins mesele lungi chiar printre cruci, aproape de raposati. “Traditia noastra e din tata in fiu, tata! Mostenitura noastra, a tiganilor!” In scurt timp fumul gratarelor a inghitit cu totul cimitirul. “Pana nu iese fumul, nu primeste mortul mancare cat mai aproape sa fim, si cu sufletul si cu…”

Pastele Blajinilor se mai numeste si Pastele Mortilor si e sarbatoarea in care oamenii dau de pomana.

Mese incarcate cu bunatati au fost intinse si in cimitirul Viisoarea, din Ploiesti. Aici numai barbatii au stat la masa, in timp ce nevestele lor s-au aseazat pe unde au putut – pe jos sau direct pe morminte. Petrecerea a durat cateva ore, iar ce a ramas, spun tiganii, s-a impartit saracilor. Ba chiar oamenii se lauda ca fac si curat in urma lor.

La Galati cele mai bogate mese au fost intinse in dreptul cavourilor. 13 persoane care au baut prea mult vin primit de pomana au ajuns la spital. In Braila tiganii au pus masa direct pe morminte, iar memoria mortilor a fost cinstita cu friptura de miel si porc pe jar. Pentru ca aprinderea focului in cimitir este interzisa in Braila, tiganii puteau fi amendati cu 300 pana la 500 de lei. Dar autoritatile au fost milostive si nu au dat sanctiuni.

Sursa este aici.

Dacă nu eşti cuminte te dau la ţigani

Sînt curios să aflu dacă mai foloseşte cineva expresia asta. După cum mulţi dintre voi ştiu ea era folosită pe vremuri de către părinţi pentru a-şi speria copiii şi de a-i aduce pe această cale către un comportament mai bun.

N-am de gînd să mă apuc să dezbat de ce tocmai ţiganii au fost aleşi pe post de sperietoare a copiilor. Ştim cu toţii atributele negative ale unora dintre ţiganj, chestii pentru care au devenit faimoşi în întreaga Europă (precum îmbrăcămintea ţipătoare, comportamentul diferit faţă de al majorităţii, etc, etc), şi nu vreau să generalizez aceste atribute. Hai să zicei că au fost aleşi pentru că erau diferiţi. Oricum, pentru unii atributele astea au fost suficiente pentru a-i face pe ţigani cel mai bun exemplu pe plaiurile mioritice. Alţii îi au pe “omul negru” sau pe “boogie man” în acelaşi rol de sperietoare.

Orice comentarii constructive pe aceasta temă sînt apreciate.

Ştirile ProTV şi nunta de ţigani în Caracal. Jandarmii, chemaţi să deblocheze strada.

Acum cîteva zile Ştirile ProTV au anunţat că două familii de ţigani din Caracal se pot lăuda că au organizat prima nuntă din Romania cu invitaţi speciali, înarmaţi pînă în dinţi: în timp ce oaspeţii încingeau nişte hore în mijlocul străzii poliţiştii ajutaţi de trupele speciale încercau să-i mute pe nuntaşi de pe stradă pe trotuar ca să deblocheze circulaţia.

Un priveghi de ţigani a blocat strada de la Piaţa Chirilă, Iaşi

După cum se poate observa de multe ori, obiceiurile unora dintre conaţionalii noştri (şi nu numai) pot face probleme altora… inclusiv blocarea traficului. Aşa s-a întîmplat şi în Iaşi unde obiceiurile ţigăneşti la înmormîntarea unuia dintre ei au dus la blocarea unei străzi.

Decesul unui tigan a creat haos total vineri seara pe Strada Petre Ispirescu, din fata Pietii Chirila, unde nu s-a mai putut circula deoarece ambele sensuri de mers au fost blocate de masini ale neamurilor celui decedat, venite din toata tara.

Tiganii au depus coroane in fata casei si il jeleau pe cel decedat in strada.

Mai multi cetateni din zona au sunat la Politiei, insa la fata locului nu s-a deplasat nici o patrula de la Sectia a IV-a sau de la Politia Comunitara.

Puteţi găsi mai multe informaţii despre cum au decurs treburile în ziarul de Iaşi… şi cum înmormîntarea unui ţigan a devenit înmormîntarea unui interlop.

BadOrGood.ro şi imagini cu produsele ţiganilor căldărari

Produse ale tiganilor caldarari

Pe BadOrGood.ro (sau, mai precis, aici) am găsit cîteva imagini cu produsele ţiganilor căldărari. Una dintre aceste fotografii este cea alăturată.

Am avut prilejul să văd produse ale căldărarilor şi la tîrgul meşteşugarilor din Oradea mai demult… sînt chiar interesante, dovedesc o migală şi un talent care trebuie studiate cu atenţie.

Cătălin Botezatu şi şatra de ţigani

În seara asta am văzut pe Kanal D (în rarele momente cînd mai arunc o privire pe acest post tv) ceva imagini de-al lui Cătălin Botezatu lucrînd cot la cot cu nişte ţigani într-o fierărie. Mi s-a spus că este o parte dintr-o emisiune şi că aceasta cuprinde mai multe aspecte ale obiceiurilor şi tradiţiilor ţiganilor de undeva din zona Sovatei.

Căutînd informaţii suplimentare despre imaginile respective am aflat că Kanal D a început să pregătească acum doi ani şi două luni un o emisiune gen “reality-show” ceva mai specială: din 22 iunie 2009, vedete precum Cătălin Botezatu, Delia Matache şi Ramona Bădescu urmau să trăiască pentru o zi într-o şatră, respectînd toate regulile impuse de bulibaşă. Se mai spune că Botezatu s-a mutat la cort pentru cîteva zile şi a fost servit cu mîncare făcută la cazan.

Într-un articol de pe emulte.ro am găsit informaţii precum cele următoare:

Saptamana viitoare, de la ora 22.00, de luni pana joi, puteti sa-i vedeti pe Catalin Botezatu, Delia Matache, Ramona Badescu si Ionut Iftimoaie cum incearca sa se adaptezte la viata de satra, in care vor locui 24 de ore. Departe de cafenele, evenimente, restaurante, internet, parfumuri scumpe, vacante si toate elementele vietii lor obisnuite, cele patru vedete vor trebui sa locuiasca si sa traiasca timp de o zi si o noapte intr-o satra de tigani, dupa regulile acesteia.

Catalin Botezatu deschide seria epidoadelor reality show-ului Satra, luni, de la ora 22.00, cu aventurile prin care a trecut alaturi de Bulibasa, familia acestuia si prima familie gazda din show in cele 24 de ore petrecute in satra de tigani gabori de la Sovata. Hranitul porcilor, wc-ul din curte, lipsa internetului, hainele traditionale, sunt doar cateva din incercarile carora Catalin incearca sa le faca fata.

După doi ani de pauză emisiunea respectivă este dată în reluare în august 2011.  O fi bine, o fi rău? Rămîne de văzut. Din punctul meu de vedere este bine, ţiganii merită promovaţi aşa cum sînt, cu obiceiuri şi cultură… dincolo de răutăţile spuse despre ei (în mare parte adevărate) există multe alte lucruri interesante de aflat.

Ţigani căldărari la tîrgul meşterilor populari Oradea, ediţia a XVIII-a, iulie 2011

Azi am fost în parcul Nicolae Bălcescu, Oradea, la a XVIII-a ediţie a tîrgulului meşteşugarilor. Am avut surpriza plăcută să văd nişte ţigani căldărari (n-am intrat în vorbă cu ei, dar mă gîndesc că ei ar fi primii interesaţi să-şi vîndă produsele acolo) şi am făcut cîteva fotografii. Este prima oară cînd am avut tangenţă directă cu produsele lor şi de aceea am insistat un pic mai mult pe detalii.

Puteţi găsi programul evenimentului aici. Restul fotografiilor se găsesc pe Picasa, dar neavînd legătură cu ţiganii nu le-am pus şi aici.

Tigan caldarar la Tirgul mesterilor populari Oradea, editia a XVIII-a, 17 iulie 2011 #1

 


Tigan caldarar la Tirgul mesterilor populari Oradea, editia a XVIII-a, 17 iulie 2011 #2

 


Tigan caldarar la Tirgul mesterilor populari Oradea, editia a XVIII-a, 17 iulie 2011 #3

Tigan caldarar la Tirgul mesterilor populari Oradea, editia a XVIII-a, 17 iulie 2011 #4

Tigan caldarar la Tirgul mesterilor populari Oradea, editia a XVIII-a, 17 iulie 2011 #5

Tigan caldarar la Tirgul mesterilor populari Oradea, editia a XVIII-a, 17 iulie 2011 #6

Tigan caldarar la Tirgul mesterilor populari Oradea, editia a XVIII-a, 17 iulie 2011 #7

 


Tigan caldarar la Tirgul mesterilor populari Oradea, editia a XVIII-a, 17 iulie 2011 #8

Tigan caldarar la Tirgul mesterilor populari Oradea, editia a XVIII-a, 17 iulie 2011 #9

Nuntă la ţigani în secolul XIX

Nunţile ţigăneşti de acum, cele moderne, au fost destul de promovate prin mass-media şi pe internet, dar cele din trecut sînt mult mai puţin cunoscute.

George Damian prezintă aici o descriere a nunţilor de acum două secole, iar continuarea poate fi găsită tot acolo, împreună cu nişte imagini de epocă. Sursa lui a fost Heinrich von Wlislocki, un filozof sas din Transilvania de la sfîrşitul secolului XIX, destul de puţin cunoscut (eu n-am auzit de el) care a trăit alături de ţigani.

Am preluat aici un fragment, sper că vă va stîrni curiozitatea suficient de mult pentru a intra în detalii.

Nunta la ţigani începea cu invitarea participanţilor: “Însoţit de doi sau mai mulţi muzicanţi, mirele ţigan merge din cort în cort şi în timp ce muzicanţii interpretează un dans specific el îşi face invitaţia dansând şi de obicei într-o formă cântată. (…) La aceste invitări, băutura, rachiul, joacă un rol primordial, iar mirelui şi muzicanţilor săi li se pune înainte de băut în cantităţi atât de copleşitoare, încât nu arareori au dificultăţi în a regăsi drumul spre casă. Aceste invitaţii ocupă toată săptămâna, fiindcă tradiţia şi buna cuviinţă cer ca mirelui şi însoţitorilor lui să li se pună dinainte o băutură, iar, pe de altă parte, tot tradiţia este aceea care cere ca mirele să pună la dispoziţia invitaţilor burduful plin. Desigur, conţinutul acestuia este curând golit, dar ce contează? Cârciuma satului are destul rachiu şi mereu se găseşte cineva dintre cei prezenţi care să fie gata să dea o fugă până în sat şi să aducă înapoi la corturi burduful proaspăt umplut. Admiţând că pe drum nu şi-a umezit de prea multe ori gâtlejul cu preţioasa poşircă “datorită uscăciunii pricinuite de alergare” şi nu s-a lăsat cuprins de braţele lui Morfeu în vreun tufiş, laolată cu burduful şi poşirca, spre cea mai mare supărare a celor care îl aşteaptă”. Beţia aceasta este motivată de un proverb ţigănesc citat de Wlislocki: “Să intri în căsnicie clătinându-te e mai bine decât să alergi treaz după femeia altuia”.

 

Jurnalul: Musafiri în şatră

Dacă mi-ar fi spus cineva zilele trecute, cînd am plecat spre satul prahovean Parepa, că mă prinde noaptea intr-o şatră de ţigani, in mijlocul cămpului, aş fi rîs. Eu?! La şatră?! Şi poate l-aş fi suspectat pe respectivul de cine ştie ce gînduri necurate, ba, mai mult, m-aş fi intrebat dacă nu cumva l-a atacat pneumonia ucigaşă sau s-a pricopsit cu vreo gripă aviară. Dacă ar fi adăugat şi că mă infrupt din borşul şatrei, in vreme ce afară cade potop de ploaie, mi-aş fi spus că ăla cu zisul nu mai scapă. A luat-o pe arătură… şi totuşi…

Sursa şi continuarea reportajului: Jurnalul.ro.

Related External Links

Evenimentul zilei: De pe Coasta de Azur în şatră

Un grup de francezi a trăit, timp de aproape o săptămână, printre romii din zona Paşcaniului.

Ca să-i înţeleagă mai bine şi ca să afle cum îi poate ajuta, un grup de opt francezi din Marsilia şi Toulon le-a luat urma ţiganilor şi a poposit, săptămâna trecută, în Paşcani. Aici, francezii au învăţat că e “shukar” să trăieşti în “ţigănie”, să învârţi în mămăligă la plita din curte, să baţi la potcoave, să te plimbi cu căruţa, să-ţi vezi viitorul în zaţul cafelei şi, când ţi-e mai greu, să încingi un dans din buric, acolo unde te prinde vremea.

Nu au venit să facă politică, unii chiar preferă să nu aducă vorba de Nicholas Sarkozy, în timp ce alţii spun hotărât că nu-l susţin. Şi, dacă în centrul istoric al oraşelor de unde vin, romii s-au instalat cu mic cu mare, şi-au adjudecat colţurile de străzi unde pot cerşi sau locurile de unde pot aduna fier vechi, francezii nu poartă cu ei grija pentru estetica urbei lor.

Vor doar condiţii umane pentru cei care s-au hotărât peste noapte că nu mai vor să li se scrie în buletin “român”. Jonathan are un singur crez, care e potrivit şi acum, la o altfel de revoluţie, una multiculturală: “La noi, la francezi, se spune: «Libertate, egalitate, fraternitate »”.

Sursa şi mai multe detalii: Evenimentul zilei.ro.

Related External Links

Ştirile ProTV: Vizita în şatră, experienţă de neuitat pentru francezii care vin în România

In plina campanie de expulzare a tiganilor din marile capitale ale lumii, un roman din Iasi, fost politist, s-a gandit sa-si aduca in Romania cativa prieteni francezi, care sa traiasca in coliba cu puradeii si sa manance la ceaun.

Strainilor le-a placut traiul liber, iar cand au dat cu ochii de tinere pirande chiar ca au ramas cu gura cascata. Despletite si cu fuste inflorate, tinerele tiganci le-au luat piuitul musafirilor.

Dupa ce au invatat sa danseze, francezii au trecut la treaba. Mai exact, si-au facut singuri potcoave pe care le vor duce acasa pe post de talisman.

Timp de cinci zile, oaspetii au dormit, au gatit si au mancat cu satra care a trecut si pe la Paris. Mamaliga le-a dat insa cele mai mari batai de cap frantuzoaicelor care s-au crucit cand au auzit ca tigancile invart in ceaun de cel putin doua ori pe zi.

Francezii au fost adusi aici de Ionut, un tanar 24 de ani, el insusi de etnie roma. A fost doi ani agent de politie, apoi a plecat in Franta la munca, unde i-a cunoscut pe cei sapte temerari.

Ionut spune ca va continua sa aduca tineri straini dornici sa vada cum traiesc tiganii romani care isi castiga existenta cinstit din meserii traditionale si nu fura portofelele altora.

Sursa: Ştirile Protv.ro.

Related External Links

Ştirile Protv: România, te iubesc! Romani Kris, legea ţigănească

“Nimeni nu este mai presus de Romani Kris”, adica de judecata tiganeasca. O echipa a emisiunii a intrat in culisele unui proces arzator. In fata batranilor au venit doua familii invrajbite pentru ca Alfonso Nazaret a furat o virgina.

Cartierul Fata Luncii din Craiova. Un loc faimos pana azi doar prin scandaluri cu sabii si pistoale. Un loc in care comunitatea respecta o lege anacronica, arhaica, dar vie: Kris Romani, sfatul batranilor, judecata tiganeasca.

Toata suflarea s-a adunat la proces. Se judeca o speta fierbinte. Un baiat a furat o fata virgina si au ramas parintii sa se razboiasca. Walter, tatal Zenaidei versus Cartus, tatal lui Alfonso Nazaret.

Discutii aprinse, luari de pozitie, doua parti sucarite in fata celor mai respectati judecatori traditionali din Romania. Familia fetei se sfatuieste indelung si-si spune pretentiile.

Sursa ŞtirileProtv.ro.

Related External Links

Adevărul: Pocalul ţiganului aristocrat

Se spune că ţiganii căldărari reprezintă singura comunitate de ţigani a cărei avere este adunată într-un pahar vechi din argint, că în România sînt doar cîteva asemenea pahare, iar ţiganii le păstrează la români din motive de siguranţă. Valoarea unor astfel de obiecte variază între 100.000 şi un milion de euro.

Lăsate moştenire din generaţie în generaţie pe linie paternă, pocalele înseamnă pentru ţiganii cortorari (căldărari) tot ce au mai de preţ pe lume. Din poveştile unora s-ar părea că acestea erau date cadou ţiganilor robi care munceau de generaţii întregi pe moşiile grofilor.

Obiectul, pus „la păstrare”

Cum alte bunuri nu puteau acumula, pocalele deveneau astfel singurele obiecte de preţ ce puteau fi transmise urmaşilor. Chiar dacă valoarea în sine a unui astfel de pocal ar fi relativă, destinul său influenţează decisiv destinul familiei de ţigani care-l stăpâneşte.

Mai multe informaţii se găsesc aici.

Related External Links

Te vezi la Ştirile ProTV – Ţiganii meşteşugari

Cristian Tabara abordeaza un subiect sensibil, acela al conditiei tiganilor in societatea romaneasca, dorind sa arate telespectatorilor Pro Tv un crimpei din viata lor, asa cum se desfasoara ea, dincolo de prejudecatile care le rapesc acestor oameni unul dintre cele mai importante drepturi: egalitatea sanselor.

Editia din 22 martie 2009 a emisiunii Te vezi la Stirile Pro Tv isi tese povestea in jurul tiganilor nomazi si a celor argintari din Romania.

Sursa: partea întîi şi partea a doua a emisiunii.

Related External Links

Dilema veche: Ţiganii: statut social şi ocupaţii

În a sa monografie asupra Valahiei la început de secol al XIX-lea, medicul Capitalei, Constantin Caracaş, îi descrie pe ţigani astfel: “au corp solid şi sprinten; sînt uscăţivi, la faţă bruni, obrazul mic ca şi nasul, ochi negri, mari şi cîteodată verzi; fac copii mulţi şi sănătoşi, cari pînă la vîrsta de 8 ani sau 10, umblă desculţi, goi, expuşi la toate intemperiile; ca şi părinţii lor muncesc cît pot mai goi, neavînd pe ei decît o cingătoare sau o ismană subţire, suferind frigul cel mai tare ca şi arşiţa, fără a-şi strica sănătatea şi fără a cădea la boală ca românii, fiindcă se desprind de mici cu variaţiunile atmosferei, prin asprimea traiului şi prin aspiraţiunea aerului curat”. Această descriere se potriveşte ţiganilor nomazi, căci Caracaş oferă o alta care ar caracteriza pe ţiganii de vatră (vătraşii), “sclavi boiereşti sau mănăstireşti”: “sînt mult mai bruni şi mai urîţi; au faţa mai lătăreaţă, buzele şi nasul mai groase, corpul mai mic şi mai dispus la boale”. La 1800, ţiganii sînt încă robi, boiereşti, domneşti, mănăstireşti sau aparţin oricui are bani să-i cumpere. Şi pentru că se află în proprietatea cuiva, ei pot fi vînduţi, cumpăraţi, dăruiţi, moşteniţi, stăpînul avînd drepturi depline asupra lor. În acte de proprietate, testamente, foi de zestre îi regăsim adesea pomeniţi pe persoane, pe familii, pe sălaşe (un grup de mai multe familii condus de un vătaf). Să luăm cîteva exemple. La 9 mai 1791, Bălaşa logofeteasa trece în foaia de zestre a fiicei sale Elena (căsătorită cu doctorul Constatin Darvari), printre altele, şi opt suflete de ţigani: “însă Neagul ţiganul vizitiu, cu Dinca nevasta lui şi Nicolae fecioru lui, şi Dumitru ţiganu lăutarul cu Bălaşa nevasta lui şi cu trei copii al lor, anume Ion, Dina şi Nastasia”. Clucerul Radu Goran Olănesc lasă soţiei sale, prin testament, la 13 iunie 1755, nu mai puţin de opt sălaşe de ţigan, în timp ce marele ban Grigore Grecianu îi împarte între soţia şi “neamuri”: “îi las şi ţiganii toţi, cîţi vor mai rămînea nedaţi neamului mieu”. Analfabeţi în mare parte, unii dintre ei necreştinaţi, ţiganii robi au diferite ocupaţii. Nomazii (numiţi şi lăieşi, sînt, de regulă, ţigani domneşti) trăiesc vara “pe lîngă oraşe şi sate” sau “pe lîngă drumurile mari”. În şatre de zece sau cincisprezece familii, ei au drept adăpost corturile, iar iarna “locuiesc în bordee şi, risipiţi prin păduri, se ocupă cu meşteşugurile lor”. Sînt căldărari, fierari, rudari sau lingurari. Consulul Angliei la Bucureşti şi Iaşi, William Wilkinson (1814-1818), le recunoaşte abilităţile extraordinare în arta meşteşugului: “au o uşurinţă înnăscută şi o anumită rapiditate, care îi ajută să dobîndească cunoştinţe în domeniul artelor”. Lor li se alătură aurarii care “adună de prin gîrle fragmente mici de aur tîrîte de torente şi cu acestea îşi plătesc capitaţia de trei drahme pe an”. În aceeaşi categorie a ţiganilor lăieşi se află salahorii “muncitori la lucrul zidăriei” şi “geambaşii” sau “samsarii”, ocupîndu-se cu negoţul cailor şi catîrilor “pe care îi poartă totdeauna cu dînşii, în desele lor strămutări”. Preţul “libertăţii lor” este reprezentat de “birul ţiganilor” pe care lăieşii trebuie să-l plătească anual către domnie sau, atunci cînd aparţin unui boier, boierului. Cu această ocazie se adună la “curte”, de obicei de Sfîntul Dumitru, nu numai pentru a-şi plăti birul, ci şi pentru a fi trecuţi în catastih. Nu aceeaşi soartă au vătraşii. Ţigani legaţi de vatră, ei îşi slujesc stăpînii ca bucătari, vizitii, “feciori” (servitori în casă), croitori, dulgheri, fierari, tîmplari, ciubotari, potcovari, în timp ce fetele şi femeile “se întrebuinţează la toate serviciile domestice”, fiind slujnice, croitorese, doici, cameriste, bucătărese, moaşe etc. Boierii – povesteşte W. Wilkinson – au obiceiul “de a folosi pe robii ţigani în diferite servicii casnice, şi mai ales la bucătărie”. Obicei considerat prost, întrucît “neajunsul este mare” “din cauza deprinderilor de murdărie ale bucătarilor ş…ţ bucătăriile boierilor sînt tot atît de dezgustătoare ca obişnuitele cocini de porci”. O categorie aparte o constituie ţiganii lăutari. Fie că aparţin domnilor, boierilor sau mănăstirilor, ei pot să-şi rotunjească veniturile cîntînd prin cîrciumi. Din nou se subliniază preferinţa lor pentru muzică şi mai ales aptitudinile în această “meserie”: “fără învăţătură metodică, dar, fiindcă au mare talent la muzică, reuşesc de minune şi cîntă cu instrumentele obişnuite, cu mare îndemînare; ei compun şi cîntece, dar fără cadenţă şi fără intonaţie, intonîndu-le însă cu veselie şi simfonie”. Muzica lor răsună din palate în case boiereşti, din dughene în cîrciumi, la hore şi serbări, în zi de iarmaroc şi tîrg.

Sursa: Dilema veche.ro.

Related External Links

Ţigan de 13 ani căsătorit cu o colegă de şcoală

Fluturaş are 13 ani, şi-a luat de nevastă o colegă de şcoală, pe Prinţesa de 12 ani, că aşa e tradiţia la şigani. Responsabilităţile şcolare au fost lăsate baltă şi înlocuite cu cele de soţ şi soţie.

Înregistrarea este un reportaj Realitatea.net.

Related External Links

Simpozion: Copilul ţigan între tradiţie şi şcoală, Dolj

Sectiuni: Traditii si obiceiuri ţigăneşti; Concurs de creaţie

Liceul Teoretic “Gh. Magheru”-Cetate, Dolj,  a organizat  în data de 8 mai 2010, Simpozionul Naţional “Copilul rrom între tradiţie şi şcoală”, Ediţia a II-a.

DATA :
Sâmbătă, 8 mai 2010

LOCUL DE DESFĂŞURARE :
Liceul Teoretic “ Gheorghe Magheru” , com. Cetate, judeţul Dolj.

PROGRAM DE DESFĂŞURARE:

• 11,00-12,00 – Primirea participanţilor si vizionarea expozitiei dedicata traditiei  tiganesti
• 12,00-12,30 – Festivitatea de deschidere a simpozionului.

• 12,30-13,30 – Scurt program artistic prezentat de elevii şi preşcolarii tigani ai Liceului Teoretic “Gh. Magheru”-Cetate;
• 14,00-16,00 – Prezentarea lucrărilor;  Dezbateri.  Simpozionul este structurat pe două secţiuni:
• Secţiunea I – profesori – Traditii si obiceiuri tiganesti. Promovarea educatiei interculturale.  (sesiune de referate)
• Secţiunea II – elevi – Concurs de creaţie: crearea de obiecte din traditia tiganilor (colaje privind aspecte din viata lor, vestimentatie, obiecte realizate de ei conform traditiei etc)

CONDIŢII DE PARTICIPARE:
Lucrările se vor încadra în următoarele cerinţe:
– trebuie să vizeze aspecte cu un grad de interes ridicat din tematica propusă dezbaterii, să aibă caracter de originalitate, noutate, să cuprindă experienţe personale;
– vor avea 3-4 pagini, format A4, la un rând, cu margini egale de 2 cm; titlul lucrării va fi scris cu majuscule Times New Roman 14 Bold centrat; la două rânduri de titlu va fi scris numele autorului şi şcoala cu Times New Roman 12 Bold Italic; la două rânduri de autor va fi scris conţinutul lucrării cu Times New Roman 12, la un rând;la sfârşit va fi scrisă bibliografia cu Times New Roman 12 Italic având următoarea formă: Bibliografie: numele, prenume autor, titlul lucrării, editura, anul, pagina. Vă rugăm ca lucrările prezentate să fie corectate de eventualele greşeli apărute la tehnoredactare şi să conţină caracterele diacritice (ă,î,â,ş,ţ).
– ataşat lucrării va fi şi rezumatul acesteia-o pagină;
– Lucrările vor fi publicate într-o revistă înregistrată cu ISBN.

Lucrările, fişa de inscriere completată şi dovada plăţii taxei , se vor trimite până la 1 mai 2010 pe adresa de email:n.claudiaelena@yahoo.com . Relaţii suplimentare la nr: 0767057960 sau 0767909469.
Taxa de participare:
Cadrele didactice vor achita taxa de 30 RON pentru fiecare lucrare, conform art.9 din Regulamentul de organizare al simpozioanelor în jud. Dolj, regulament emis de ISJ Dolj nr. 3225-16.04.2007, sumă ce va fi depusă în contul: RO21RNCB0136018877430001, deschis la BCR, pe numele Ilie Ionela Claudia, cu menţiunea: pentru Simpozion.

Mai multe detalii la: http://www.didactic.ro/

Sursa vinsieu.ro.

Related External Links

Ţiganii corturari şi lumea lor simplă, autentică

O lume a cutumelor şi a traiului simplu. Aşa poate fi descrisă comunitatea de ţigani corturari pe care o echipă de la Acces Direct a vizitat-o din dorinţa de a descoperi cum se poate trăi în cort, într-o astfel de comunitate, fără facilităţile lumii moderne.

Sursa: videonews.antena3.ro.

Related External Links