Cimitirul de nave din Bangladesh

Lucru cert: foarte mulți dintre țiganii de pe la noi sînt experți în reciclarea obiectelor din metal. Probabil că unii ar fi în stare să-ți dezmembreze autovehiculului (indiferent dacă este automobil, cisternă, TIR sau tractor) în mai puțin de o oră pentru a-l vinde la fier vechi. Cît se poate, că nu mai au așa de mult metal ca pe vremuri.

Lucru cert: autoritățile românești și cele de prin (alte) țări europene se plîng că nu-i pot integra pe țigani, că nu sînt capabili să-i educe și să-i pună la muncă așa cum și-ar dori.

Urmărind secvența difuzată de BBC de mai jos, despre munca periculoasă de la cimitirul de nave din Bangladesh (aflat în Oceanul indian), m-am gîndit, așa, într-o doară, jumătate în glumă, jumătate în serios, că s-ar putea combina cele două lucruri certe de mai sus. Adică de trimis un contingent de țigani pentru a le rezolva problemele… Fierul și restul de metale din nave ar fi reciclate într-un timp record și în condiții de maximă siguranță, s-ar face un profit frumos de pe urma lor (în reportaj se spune de milioane de dolari pentru fiecare navă), iar țiganii s-ar simți ca acasă. La propriu. Că de acolo (din zona aia) au venit.

Voi ce ziceți? Ar fi o afacere rentabilă pentru țiganii din România?