Ştirea săptămînii îi are ca subiect tot pe francezi: autorităţile şi-au dat seama că nu fac mare brînză cu expedierea ţiganilor înapoi în România şi Bulgaria cu nişte bani în buzunar pentru că mai devreme sau mai tîrziu (deşi obiceiul este “mai devreme”) aceştia se întorc. Sau merg alţii în locul lor. Aşa că autorităţile Parisului au luat o altă decizie: să încerce să-i integreze. Cu accentul pus pe “să încerce”.

În urma acestei decizii ţiganii care stau în taberele din apropierea Parisului s-ar putea instala legal în cel mai luxos cartier al capitalei franceze, în arondismentul 16. Se doreşte instalarea unor sate de incluziune, uşor de catalogat ca ghetouri ţigăneşti.

Aşa-zisele “sate de incluziune” reprezintă de fapt case modeste, din prefabricate şi amenajate într-o zonă închisă, păzită 24 de ore din 24. Noile structuri ar urma sa grupeze maxim câteva familii, deci câteva zeci de persoane. Accesul este aşadar controlat iar familiile care locuiesc acolo au fost selecţionate în funcţie de o serie de criterii – copii care trebuie duşi la şcoală, adulţi care trebuie să înveţe limba franceză şi să-şi caute de lucru. Dacă asociaţii precum “Vocea romilor” denunţă aceste ghetouri, periferii din Strasbourg sau Montreuil, de lângă Paris, au construit deja astfel de “sate de incluziune”.

La Paris nu există nici o astfel de structură. Marţi seară însă în Consiliul municipal al capitalei un tânăr ales comunist pe nume Ian Brossat a propus construirea unui astfel de sat în vestul Parisului, adică în arrondisementul 16, cel mai luxos al capitalei franceze. Propunerea a fost adoptată dar asta nu înseamnă că satul în cauză va şi vedea lumina zilei foarte repede.

Sursa este aici.

Votul din Consiliul Parisului nu are o valoare juridică, dar el permite înaintarea acestei chestiuni Adunării Naţionale unde va urma să fie dezbătută.

Potrivit lui Ian Brossat în regiunea pariziană trăiesc circa 10 mii dintre cei 17.000 de ţigani stabiliţi în Franţa în condiţii de mizerie extremă, nedemne pentru această ţară.

Eu le doresc mult succes în încercarea de a-i integra şi de a le căuta slujbe acolo. Cu siguranţă se vor lovi de aceleaşi probleme de care se lovesc şi autorităţile române în încercarea de integrare a unora dintre ţigani. Dacă cumva, din greşeală, accidental, vor reuşi să le rezolve poate le vor da cîteva idei sau chiar lecţii neputincioşilor de pe teritoriile mioritice.