Judecata ţigănească

Oricît de succinte şi de incomplete sînt ştirile de pe reţea care tratează judecata ţigănească, se poate observa cu uşurinţă diferenţele imense dintre ea şi judecata statului naţional. Unii ar spune că judecata ţiganilor este rudimentară comparativ cu cea acceptată din punct de vedere legal, dar este şi mult mai practică: ei, adică staborul (divanul ţigănesc), judecă probleme din interiorul etniei lor: furturi, găinării, adultere, diverse neînţelegeri care apar în orice comunitate. Singurul lucru pe care staborul refuză să-l judece este crima, acesta fiind transferată judecăţii statului. Adică criminalul este dat pe mîna poliţiei.

Judecata ţigănească este cu sute de ani mai veche decît codul civil românesc (şi, probabil, mai veche decît majoritatea codurilor civile europene) şi se bazează pe valori morale precum respectul, onoarea şi corectitudinea. Sancţiunile se bazează de obicei pe recompensă: cel care a furat sau a distrus bunul altcuiva trebuie să-l recompenseze pe proprietarul de drept. Dacă vreo fată promisă cuiva fuge cu altul trebuie plătită arvuna pe care familia a plătit-o cînd s-a făcut logodna. Nu există privare de libertate, aşa cum avem noi, românii. Doar la încălcările repetate ale legilor ţigăneşti inculpatul este alungat din comunitate, fără a avea posibilitatea de a se întoarce.

Detalii suplimentare despre judecată şi modul în care sînt aleşi judecătorii într-o comunitate de ţigani căldărari din judeţul Călăraşi se pot găsi aici.

Un articol din Ziarul Prahova care tratează acelaşi subiect este aici.

Related External Links